CASE OF FORTUM CORPORATION AGAINST FINLAND

Rezoluția ResDH(2006)49 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 iulie 2003 (finală la 15 octombrie 2003) în cazul Corporației Fortum împotriva Finlandei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, la a 976-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza din Fortum Corporation pronunțată la 15 iulie 2003 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 32559/96) împotriva Finlandei, depusă la 28 mai 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către o societate de răspundere limitată Neste Oy (mai târziu Corporation Fortum), domiciliată în Finlanda, și că Curtea, înființată din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea referitoare la încălcarea dreptului societății reclamante la un proces echitabil, deoarece Curtea Supremă de Administrație nu a permis să prezinte observații cu privire la documentele primite de la instanța de primă instanță; întrucât în hotărârea sa din 15 iulie 2003 Curtea: a susținut că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; a susținut că constatarea unei încălcări constituie în sine suficientă satisfacție pentru prejudiciile morale susținute de societatea reclamantă; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească societății reclamante, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 10 000 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile plus orice impozit care poate fi taxabil și dobânzile simple la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni de mai sus până la decontare; respins restul cererii societății reclamante pentru satisfacție echitabilă; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 15 iulie 2003, având în vedere obligația Finlandei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a informat Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a preveni noi încălcări ale aceleiași tipuri ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere că, la 15 ianuarie 2004, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit societății reclamante suma prevăzută în hotărârea din 15 iulie 2003, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Finlandei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2006)49 Informații furnizate de Guvernul Finlandei în cursul examinării cazului Corporației Fortum de către Comitetul de Miniștri În ceea ce privește măsurile generale La 1 decembrie 1996, legislația finlandeză nu prevede dispoziții generale privind modul în care părțile la procedurile administrative își prezintă observațiile în scris. La 1 decembrie 1996, Legea privind procedura judiciară administrativă (halintolainkäyttölaki, förvaltningsproceslag 586/1996) a intrat în vigoare. Această lege se aplică procedurilor în fața Curții Supreme de Administrație și conține o dispoziție explicită privind audierea părților (art. 34). Guvernul Finlandei a indicat, de asemenea, că, pentru a atrage atenția instanțelor naționale asupra cerințelor convenției în aplicarea acestei noi dispoziții, hotărârea Curții Europene a fost tradusă și publicată în baza de date Finlex și a fost difuzată pe scară largă cu o scrisoare de acoperire adresată diverselor autorități în cauză. : Guvernul Finlandei reamintește că, în conformitate cu Legea privind procedura judiciară administrativă, art. 63 și 64, o decizie poate fi anulată. Cererea de anulare trebuie depusă în termen de cinci ani de la data în care decizia a devenit finală. În circumstanțe foarte specifice, de asemenea, decizia poate fi anulată după aceea. În conformitate cu secțiunea 67, decizia poate fi anulată sau anulată în întregime sau în parte. În cazul în care este necesară reexaminarea cazului, aceasta poate fi reîntoarsă la autoritatea hotărâtoare sau, dacă se constată că această chestiune este clară, poate fi modificată imediat de către autoritate. În temeiul legislației existente, societatea reclamantă poate solicita astfel redeschiderea procedurii în fața Curții Supreme de Administrație. Guvernul Finlandei consideră că, având în vedere aceste evoluții, nu mai există niciun risc de noi încălcări similare celor constatate în acest caz și că, prin urmare, și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Resolution ResDH(2006)49

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 15 July 2003 (final on 15 October 2003)

in the case of the Fortum Corporation against Finland

(Adopted by the Committee of Ministers on 2 November 2006,

at the 976th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Fortum Corporation case delivered on 15 July 2003 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 32559/96) against Finland, lodged with the European Commission of Human Rights on 28 May 1996 under former Article 25 of the Convention by a limited liability company Neste Oy (later the Fortum Corporation), domiciled in Finland, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning a breach of the applicant company's right to a fair trial as the Supreme Administrative Court has not allowed it to submit comments on the documents which the court had received from the first-instance body;

Whereas in its judgment of 15 July 2003 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the finding of a violation constituted in itself sufficient just satisfaction for the non-pecuniary damage sustained by the applicant company;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant company, within three months from the date at which the judgment became final, 10

000 euros in respect of costs and expenses plus any tax that may be chargeable and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant company's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 15 July 2003, having regard to Finland's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state informed the Committee of the measures taken to prevent new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Having satisfied itself that on 15 January 2004, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant company the sum provided in the judgment of 15 July 2003,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Finland, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2006)49

Information provided by the Government of Finland

during the examination of the Fortum Corporation case

by the Committee of Ministers

As to the general measures

: At the material time, Finnish law contained no general provision on how parties to administrative proceedings were to submit their comments in writing. On 1 December 1996 the Administrative Judicial Procedure Act (

hallintolainkäyttölaki, förvaltningsprocesslag

586/1996) entered into force. This law applies to proceedings before the Supreme Administrative Court and contains an explicit provision on the hearing of parties (Article 34).

The Government of Finland also indicated that, in order to draw domestic courts' attention to the requirements of the Convention in the application of this new provision, the European Court's judgment has been translated and published in the

Finlex

database and was widely disseminated with a covering letter to various authorities concerned.

As to the individual measures

: The Government of Finland recalls that according to the Administrative Judicial Procedure Act, sections 63 and 64, a decision may be annulled. Application for annulment must be lodged within five years from the date upon which the decision became final. In very specific circumstances, the decision may also be annulled after that time. According to section 67, the decision may be annulled or set aside in whole or in part. If the case needs to be reconsidered, it can either be returned to the deciding authority or, if the matter is found to be clear, be immediately amended by the authority. Under the existing legislation the applicant company may thus ask for reopening of the proceedings before the Supreme Administrative Court.

The Government of Finland considers that in view of these developments there no longer exists any risk of new violations similar to those found in this case and that it has therefore fulfilled its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.