ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1993/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civila nr. 2968

din 4 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal

, a admis acțiunea formulată de reclamantul Mâță Ion în contradictoriu

cu pârâtul M.A.E., și constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde

cererii reclamantului, a obligat pârâtul să stabilească o dată la care

reclamantul să fie invitat să depună și să înregistreze cererea de redobândire

a cetățeniei române, în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1991.

Pentru

a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că prin acțiunea sa, reclamantul M.I.

a solicitat instanței obligarea pârâtului M.A.E., să stabilească o dată la care

să fie invitat să depună la Secția Consulară a României din Republica Moldova,

cererea de redobândire a cetățeniei române, conform Legii nr. 21/1991,

modificată, arătând că pe de o parte, depunerea cererii de redobândire a cetățeniei

române, i-a fost refuzată, comunicându-i-se să facă o cerere scrisă de

programare și de manifestare a intenției, iar pe de altă parte, la cererea

scrisă de programare (la care ulterior a revenit) i s-a răspuns că trebuie să

mai aștepte, cererile urmând a fi procesate.

Instanța

a constatat că reclamantul s-a adresat în mai multe rânduri pârâtului cu aceeași

cerere, manifestându-și stăruința în redobândirea cetățeniei române, însă

cererea a rămas fără soluționare efectivă, datorită motivului invocat de pârât,

privind capacitatea sa de procesare a cererilor, împrejurare ce-l afectează pe

reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat

la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004. Pentru acest motiv, instanța a

considerat întemeiată cererea reclamantului privind stabilirea unei date pentru

depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, a cărei soluționare

intră în sfera contenciosului administrativ.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul M.A.E. a declarat recurs, solicitând

modificarea ei în sensul respingerii acțiunii, pentru motive pe care le-a

încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond

a apreciat în mod eronat existența unui refuz nejustificat de rezolvare a

cererii reclamantului de a-i fi primită cererea privind redobândirea cetățeniei

române, deoarece conduita M.A.E. prin Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, nu poate fi încadrată în definiția legală a refuzului nejustificat, conținută în art.

2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Dimpotrivă, manifestarea explicită

de voință a fost în sensul soluționării favorabile a cererii în situația

specifică a derulării activității în exteriorul României, cu aprecierea justă a

gradului în care M.A.E. poate dimensiona structura sa administrativă într-un

teritoriu ce nu se află sub suveranitatea statului român.

Recurentul-pârât a solicitat și luarea în considerare a datelor la care

au fost depuse cele două cereri, arătând că în momentul introducerii cererii de

chemare în judecată nu era îndeplinită condiția depășirii unui termen rezonabil

de soluționare a cererilor administrative ale reclamantului, așa cum apare

acesta în accepțiunea unei practici a Curții.

Din întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, invocând, în esență, prelungirea nejustificată

a procedurii de redobândire a cetățeniei române, peste un termen rezonabil în

sensul art. 6 § 1 din convenția pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama și de apărările

cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Printr-o cerere expediată prin poștă la data de 27 iunie 2008,

intimatul-reclamant s-a adresat Secției consulare a Ambasadei României la Chișinău, solicitându-i să-i stabilească data la care să depună cererea de redobândire a

cetățeniei române, însoțită de toate actele necesare, în condițiile prevăzute

de Legea nr. 21/1991.

Prin adresa din 4 iulie 2008, Secția consulară a Ambasadei României la Chișinău

i-a răspuns că urmează să-i transmită ulterior o invitație însoțită de lista

documentelor necesare, motivându-și amânarea deciziei prin împrejurări de ordin

obiectiv, constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, raportat la

condițiile concrete de care dispun autoritățile române pentru înregistrarea și

procesarea cererilor.

Ulterior primirii acestui răspuns, intimatul-reclamant a revenit cu o

cerere expediată la data de 24 iulie 2008, la care a primit un nou răspuns, în același sens, prin adresa din 1 august 2008, după care, la data de 1 septembrie 2008, s-a adresat instanței de judecată.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru

rezolvarea cererii, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările

concrete în care se desfășoară activitatea Secției Consulare a Ambasadei

României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a

cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că,

în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile

prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la această premisă și luând în calcul intervalul de timp

scurs între data primei cereri adresate Secției Consulare și data cererii de

chemare în judecată (puțin peste două luni), instanța de fond a reținut greșit

că răspunsurile formulate către petent ar fi constituit o exprimare explicită,

cu exces de putere, a voinței de a nu-i rezolva cererile, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Litera n) a aceluiași articol definește excesul de putere ca fiind

exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea

limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și

libertăților cetățenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speță.

Potrivit art. 10 din convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg

la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare

stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil

cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea

acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Respectarea termenului rezonabil se analizează însă în funcție de

circumstanțele fiecărui caz, luându-se în considerare criterii precum

complexitatea procedurii, conduita părților sau miza litigiului.

În consecință, nefiind întrunite condițiile pentru calificarea conduitei

autorității publice ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei

cereri, în sensul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 2968 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul M.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 aprilie 2009.