ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1993/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civila nr. 2968 din 4 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal , a admis acțiunea formulată de reclamantul Mâță Ion în contradictoriu cu pârâtul M.A.E., și constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde cererii reclamantului, a obligat pârâtul să stabilească o dată la care reclamantul să fie invitat să depună și să înregistreze cererea de redobândire a cetățeniei române, în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1991. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că prin acțiunea sa, reclamantul M.I.

a solicitat instanței obligarea pârâtului M.A.E., să stabilească o dată la care să fie invitat să depună la Secția Consulară a României din Republica Moldova, cererea de redobândire a cetățeniei române, conform Legii nr. 21/1991, modificată, arătând că pe de o parte, depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, i-a fost refuzată, comunicându-i-se să facă o cerere scrisă de programare și de manifestare a intenției, iar pe de altă parte, la cererea scrisă de programare (la care ulterior a revenit) i s-a răspuns că trebuie să mai aștepte, cererile urmând a fi procesate.

Instanța a constatat că reclamantul s-a adresat în mai multe rânduri pârâtului cu aceeași cerere, manifestându-și stăruința în redobândirea cetățeniei române, însă cererea a rămas fără soluționare efectivă, datorită motivului invocat de pârât, privind capacitatea sa de procesare a cererilor, împrejurare ce-l afectează pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004. Pentru acest motiv, instanța a considerat întemeiată cererea reclamantului privind stabilirea unei date pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, a cărei soluționare intră în sfera contenciosului administrativ. Împotriva acestei sentințe, pârâtul M.A.E.

a declarat recurs, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat existența unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii reclamantului de a-i fi primită cererea privind redobândirea cetățeniei române, deoarece conduita M.A.E. prin Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, nu poate fi încadrată în definiția legală a refuzului nejustificat, conținută în art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Dimpotrivă, manifestarea explicită de voință a fost în sensul soluționării favorabile a cererii în situația specifică a derulării activității în exteriorul României, cu aprecierea justă a gradului în care M.A.E.

poate dimensiona structura sa administrativă într-un teritoriu ce nu se află sub suveranitatea statului român. Recurentul-pârât a solicitat și luarea în considerare a datelor la care au fost depuse cele două cereri, arătând că în momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu era îndeplinită condiția depășirii unui termen rezonabil de soluționare a cererilor administrative ale reclamantului, așa cum apare acesta în accepțiunea unei practici a Curții. Din întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând, în esență, prelungirea nejustificată a procedurii de redobândire a cetățeniei române, peste un termen rezonabil în sensul art. 6 § 1 din convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Printr-o cerere expediată prin poștă la data de 27 iunie 2008, intimatul-reclamant s-a adresat Secției consulare a Ambasadei României la Chișinău, solicitându-i să-i stabilească data la care să depună cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de toate actele necesare, în condițiile prevăzute de Legea nr. 21/1991.

Prin adresa din 4 iulie 2008, Secția consulară a Ambasadei României la Chișinău i-a răspuns că urmează să-i transmită ulterior o invitație însoțită de lista documentelor necesare, motivându-și amânarea deciziei prin împrejurări de ordin obiectiv, constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, raportat la condițiile concrete de care dispun autoritățile române pentru înregistrarea și procesarea cererilor. Ulterior primirii acestui răspuns, intimatul-reclamant a revenit cu o cerere expediată la data de 24 iulie 2008, la care a primit un nou răspuns, în același sens, prin adresa din 1 august 2008, după care, la data de 1 septembrie 2008, s-a adresat instanței de judecată.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Pornind de la această premisă și luând în calcul intervalul de timp scurs între data primei cereri adresate Secției Consulare și data cererii de chemare în judecată (puțin peste două luni), instanța de fond a reținut greșit că răspunsurile formulate către petent ar fi constituit o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu-i rezolva cererile, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Litera n) a aceluiași articol definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speță. Potrivit art. 10 din convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Respectarea termenului rezonabil se analizează însă în funcție de circumstanțele fiecărui caz, luându-se în considerare criterii precum complexitatea procedurii, conduita părților sau miza litigiului.

În consecință, nefiind întrunite condițiile pentru calificarea conduitei autorității publice ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 2968 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul M.I., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009.