ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.08.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2871/2009

HOTĂRÂRE
19.08.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2871/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești,

prin încheierea din Camera de Consiliu, din 3 august 2009, a dispus, în baza art.

300

1

alin. (1) și (3) raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3)

preventive a inculpatei

P.G. și menținerea acestei măsuri.

Pentru a se dispune astfel,

s-a reținut că prin sentința penală nr. 329 din 12 iunie 2009 a Tribunalului

Dâmbovița, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14

lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata P.G. zisă N., la 3

ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatei și totodată, a fost dedusă

perioada reținerii și arestării preventive de la 28 decembrie 2008, la zi.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel inculpata P.G., iar termenul de judecată a fost stabilit,

la data de 24 august 2009, motiv pentru care instanța de apel a fixat termen

intermediar pentru verificarea arestării preventive la 3 august 2008.

Art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., prevede că în cursul judecății instanța verifică

periodic, cel mai târziu la 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare, privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării

preventive.

În cazul de față, inculpata

P.G. a fost arestată preventiv și, apoi, trimisă în judecată și condamnată

pentru infracțiunea de trafic de droguri la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni

închisoare. S-a reținut că există indicii temeinici că inculpata a comis

infracțiunea respectivă și, totodată, lăsarea ei în libertate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Curtea a constatat că,

într-adevăr, fapta comisă de inculpată (de a introduce droguri într-un

penitenciar pentru persoane deținute în timpul vizitei, substanțe ascunse în

pachetele de mâncare) prezintă un grad ridicat de pericol social și ținând cont

de modul și împrejurările de comitere a apreciat că lăsarea inculpatei în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În aceste condiții, Curtea,

în baza art. 300

1

și art. 160

b

starea de arest a inculpatei apelante.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs P.G., fără a-l motiva în scris.

Ulterior, în ședința publică

de astăzi, cu ocazia susținerii recursului, inculpata, prin apărătorul său,

numit din oficiu, a susținut că recursul ar trebui admis, întrucât există

suficiente garanții că aceasta, în stare de libertate, nu va împiedica buna

desfășurare a procesului penal.

Recursul inculpatei nu este

fondat.

Analiza încheierii atacate

arată că aceasta este temeinică și legală, existând, menținute, în continuare, temeiurile

care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Că, în

aceste condiții, nu se poate pune problema revocării măsurii arestării

preventive a recurentei și punerii ei, în stare de libertate.

În raport, cu cele arătate,

Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpata P.G., împotriva

încheierii din 3 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, ca nefondată, și a-l respinge, ca atare,

menținând astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat,

pentru apărarea din oficiu.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata P.G. împotriva încheierii din 3 august 2009 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 258/120/2009.

Obligă recurenta inculpată

la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 august 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-01
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 700/2008
. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Pentru a se putea dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 160 2 alin. (2) C. proc.
ÎCCJ 2003-09-15
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 202/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 110 din 20 martie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul I.G.I. la câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor pr
ÎCCJ 2010-09-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3099/2010
ll-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicat
ÎCCJ 2009-03-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1046/2009
Examinând recursul de față constată: Prin încheierea din 9 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, în baza art. 300 1 alin. (1) și alin. (3) raportat la art. 160
ÎCCJ 2003-11-10
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 448/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 83 din 26 februarie 2001, Tribunalul Prahova, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.G.C. la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea
Sursă