ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4082/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 85 din 31 martie 2008,

pronunțată în dosarul nr. 138/42/2008, Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamanta SC I.C. SRL Ploiești în contradictoriu cu

pârâtele D.G.F.P. Prahova și A.N.A.F., D.G.S.C.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel Ploiești a reținut că la data de 10 mai 2005 s-a încheiat contractul de

consultanță nr. 5-1612/2005, între SC M.C.L., în calitate de consultant și

reclamantă, în calitate de beneficiar.

La data de 7 februarie 2006 s-a încheiat

contractul de prestări servicii marketing nr.2-3427/2006 între SC S.T.L., în

calitate de prestator, și reclamantă, în calitate de beneficiar.

Urmare a controlului fiscal efectuat

pentru perioada 16 februarie 2004-31 decembrie 2006 se emite Decizia de

impunere nr.651 din 28 iunie 2007 contestată în prezenta cauză.

Instanța de fond a mai reținut că,

potrivit art. 21 alin. (1) și (2) lit. i) din Legea nr. 571/2003, pentru

determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai

cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv

cele reglementate prin acte normative în vigoare.

Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării

de venituri și cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe

piețele existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de

afaceri, editarea de materiale informative proprii.

Nu sunt deductibile cheltuielile cu serviciile

de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii pentru care

contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul

desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.

Potrivit pct. 48 din H.G. nr. 44/2004

privind Normele de aplicare a

l

egii

nr. 571/2003 pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management,

consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, trebuie să se

îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

- serviciile trebuie să fie efectiv

prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în

baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării

efective a serviciilor se efectuează prin situații de lucrări, procese-verbale de

recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte

materiale corespunzătoare;

- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea

efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.

În speță, instanța de fond a constatat că

realitatea prestărilor de servicii în sumă de 501.444 lei, respectiv 3.851.4000

lei nu a putut fi verificată neexistând documente prin care să se confirme

efectuarea serviciilor, iar factura a fost acceptată fără o documentație de

control corespunzătoare.

Împotriva acestei sentințe a formulat

recurs reclamanta, pentru motivele prevăzute de art. 304

1

C. proc.

civ.

Recurenta susține că art. 21 alin. (1) C.

fisc. prevede o singură condiție pentru considerarea unei cheltuieli ca fiind

deductibilă, și anume efectuarea ei în scopul realizării de venituri.

Organul fiscal, în opinia recurentei,

consideră că aceasta nu reprezintă o condiție necesară și suficientă, ci

societatea trebuie să facă dovada că această cheltuială este aferentă unui

venit.

l

a opinia organului fiscal

s-a raliat și instanța de fond.

Recurenta consideră că acest punct de

vedere este greșit, deoarece legea vorbește de scopul obținerii de venit, iar

nu de obținerea efectivă a sa.

Recurenta critică și susținerea instanței

de fond în ceea ce privește împrejurarea că societatea nu a făcut dovada cu

documente a realității și legalității serviciilor.

Recurenta arată că a îndeplinit și

această condiție, deoarece este justificată necesitatea prestării serviciilor

de consultanță și marketing, au fost încheiate contracte în acest sens,

contractele încheiate cuprind datele prevăzute de art. 48 din H.G. nr. 44/2004.

Deși facturile emise au fost acceptate de

recurentă, nu au fost achitate până la data controlului, dar împrejurarea nu

face ca aceste cheltuieli să fie menționate în contabilitate ca fiind

nedeductibile, reprezintă un alt motiv de critică a sentinței de fond.

Conform reglementărilor naționale

europene, efectele tranzacțiilor și ale evenimentelor sunt recunoscute atunci când

tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce trezoreria sau

echivalentul său este încasat și plătit) și sunt înregistrate în contabilitate

și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond când a respins acțiunea

reclamantei-recurente a avut în vedere două argumente:

documente care să ateste realitatea și legalitatea serviciilor prestate de

prestatorul extern;

prestatoare de servicii se regăsesc și pe internet, astfel încât nu se poate

susține că acestea au fost întocmite în mod special pentru reclamantă,

conținând aspecte teoretice și nu practice cu trimitere expresă și directă la piețele

prospectate.

Recurenta consideră că a justificat

necesitatea serviciilor prestate.

Prin contractele încheiate, prestatorii

se obligau să asigure: consultanță de afaceri în domeniul comerțului pe piața

din Serbia, Bulgaria și Macedonia cu produse destinate dezvoltării rețelelor de

distribuție a carburanților; consultanță de afaceri privind înregistrarea

sistemelor operaționale privind comerțul în Serbia; consultanță privind

legislația specifică de operare; reprezentarea intereselor de afaceri prin

organizarea și administrarea sistemului relațional necesar beneficiarului

pentru a opera cu succes în Serbia; medierea de relații directe de afaceri;

cercetarea pieței din Bulgaria și Macedonia în vederea identificării oportunităților

de afaceri; asigurarea cadrului premergător demarării și desfășurării

relațiilor comerciale cu potențialii parteneri de afaceri din Bulgaria și

Macedonia etc.

Conform art. 48 din H.G. nr. 44/2004,

justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin:

-

situații

de lucrări;

-

procese-verbale

de recepție;

-

rapoarte

de lucru;

-

studii

de fezabilitate, de piață sau

-

orice

alte materiale corespunzătoare.

Recurenta-reclamantă nu a prezentat nici

un documente care să justifice prestarea efectivă a serviciilor.

Mai mult, materialele întocmite de

societățile prestatoare se regăsesc și pe internet.

Rezultă astfel în mod categoric că una

dintre condițiile impuse de legislația în vigoare și anume aceea a realității

prestației, nu este îndeplinită, pentru ca o atare cheltuială să fie

considerată deductibilă, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală.

Celelalte susțineri din motivele de

recurs nu au fost reținute prin sentința recurată, astfel încât critica nu are

legătură cu considerentele hotărârii.

Față de acestea, urmează ca în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC I.C. SRL

Ploiești, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 85 din 31 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13

noiembrie 2008.