ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1189/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1189/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 7/A din 2 februarie 2009, Curtea de Apel Cluj,

secția penală și de minori,

a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței

penale nr. 326 din data de 19 iunie 2008 a Tribunalului Cluj pe care a

desființat-o sub aspectul laturii penale a cauzei privind pe inculpatul M.E.C. și

judecând sub acest aspect:

A condamnat pe inculpatul M.E.C. pentru

săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.

183 C. pen. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. de la rămânerea

definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

A înlăturat din sentința penală apelată disp. art.

86

1

- 86

3

C. pen., art. 359 C. proc. pen. și art. 71 alin.

(5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa

aplicată reținerea și arestul preventiv din 11 iunie 2007 - 14 iunie 2007.

A menținut restul dispozițiilor sentinței

apelate.

A stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj

suma de 150 lei pentru avocat R.C., ce a fost avansat din fondul M.J.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului, în apelul parchetului.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul M.E.C. împotriva aceleiași sentințe.

A obligat inculpatul să achite statului suma

de 300 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel a reținut că din

probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza

de judecată se desprinde următoarea stare de fapt:

În data de 8 iunie 2007 martorii P.R.R. și B.l.

și-au invitat prietenii, printre care și inculpatul, majoritatea făcând parte

din "gașca de pe Năsăud" în diverse locații și localuri pentru a

sărbători întoarcerea lor din Spania. Membrii grupului (cca. 20 de persoane) au

consumat băuturi alcoolice și în jurul orei 22,00, au ajuns, majoritatea sub

influența alcoolului sau în stare de ebrietate, în barul H.F. situat pe strada

Dorobanților din municipiul Cluj-Napoca. Aceștia au ocupat 3 mese reunite din

respectivul bar și au continuat să consume băuturi alcoolice, în speță bere, la

masa lor fiind servite cca. 2 lăzi de bere. În același bar, la o masă

învecinată se afla victima B.I. însoțită de prietenul său K.S. și încă un băiat

și două fete, persoane rămase

neidentificate, care de asemenea

consumau băuturi

alcoolice. Despre victimă mai multe persoane, inclusiv barmanul și ospătară

(martorii P. și C.) au declarat că se afla în stare de ebrietate și că nu și-a

plătit consumația. Întrucât în local era cald și agitație, barmanul a deschis

geamurile, ocazie cu care vecinii au chemat poliția, organele de ordine

amendând contravențional victima la venirea lor pentru că aceasta a fost găsită

consumând băuturi alcoolice în loc public (în fața localului, pe stradă). Din

declarațiile martorilor audiați în faza de judecată a reieșit și faptul că în

local, între victimă și martorul P.R. ar fi existat o discuție pe tema neplății

consumației de către victimă, care însă nu s-a soldat cu agresiuni verbale sau

fizice.

La un moment dat victima se afla în curtea

barului și discuta cu martorul C.E.(din grupul ce sărbătorea) în mod amiabil.

întrucât martorul era cel mai tânăr din grupul inculpatului, iar victima i-a

spus martorului P., ce tocmai ieșea din bar în

curte,

să nu se lege de martor, probabil pentru a proteja martorul,

P. s-a îndreptat spre victimă, moment în care

mai multe persoane din grupul inculpatului, aflate în bar și în curte s-au

îndreptat spre victimă formând un semicerc. Martorul K., prietenul victimei, ce

tocmai fusese interpelat în bar de către ospătară să plătească consumația

victimei, a observat agitația de afară și a ieșit să

vadă

ce se întâmplă, fiind și el imediat încercuit. Din declarațiile date de

acest martor reiese că el a fost lovit din spate de către P.R. și, pentru că

s-a speriat, a luat-o la fugă, astfel că nu a apucat să vadă cine anume a lovit

victima. Cert este că acesteia i s-a aplicat o lovitură de pumn în față în urma

căreia a căzut și s-a lovit cu capul de sol. Victimei i s-au acordat îngrijiri,

au fost anunțate organele de poliție și ambulanță, victima fiind transportată

la Clinica de Neurologie Cluj-Napoca unde s-a intervenit chirurgical în data de

09 iunie 2007, la data de 11 iunie 2007 intervenind decesul victimei. Leziunile

corporale s-au produs prin lovire cu corp dur și cădere în cadrul unei auto sau

hetero propulsii. Instanța a constatat că singura persoană despre care există

dovezi certe că a lovit victima este inculpatul, aspect ce reiese din

declarația acestuia pe de o parte, deoarece a recunoscut că a intenționat să-l

lovească pe B., martorul P. a declarat că a văzut cum inculpatul a lansat

lovitura, martorul D. că inculpatul a lovit victima printre P. și P.B. a

declarat de asemenea că inculpatul a lovit victima, V.B. a afirmat că știe că

inculpatul a lovit victima deși nu a văzut acest lucru, ceilalți martori

audiați declarând că au auzit că inculpatul este autorul deoarece acesta s-a

lăudat ulterior incidentului că ar fi dat lovitura puternică ce a dus la

căderea victimei.

Inculpatul a susținut că autorul infracțiunii

poate fi unul din martorii P., P. sau B. În privința martorilor P. și B.,

raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat a

relevat că aceștia au răspuns sincer la întrebările relevante ale cauzei (f. 47-

50) și că, cu toate că este posibil să fi atins victima, lovitura cauzatoare de

moarte nu a fost lansată de ei. Mai mult, martorul B. era într-o stare avansată

de ebrietate, el neputând să se deplaseze pe propriile picioare, iar P. nu

putea să-l lovească simultan atât pe B. cât și pe K. În ceea ce-l privește pe P.M.,

deși raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat

relevă faptul că acesta nu ar fi fost sincer cu ocazia testării sale,

declarațiile sale din faza de urmărire penală și cele din faza de judecată sunt

constante în sensul că el l-a lovit doar pe prietenul victimei după care a

fugit apoi ca să-l lovească din nou, iar pe când s-a întors, victima era căzută

la pământ. El personal a văzut momentul în care inculpatul a lovit victima, iar

declarația lui se coroborează cu declarațiile celorlalți martori, care de

asemenea menționează că martorul a fugit după K.S. și că inculpatul este acela

care s-a lăudat cu lovitura pe care i-a aplicat-o victimei.

Nu este verosimilă nici ipoteza cu scăparea

victimei de către P.R. și F.A. din poziția șezut, ocazie cu care aceasta s-ar

fi lovit cu capul de beton, deoarece nici unul din martori nu a observat un

astfel de incident, declarația inculpatului  necoroborându-se cu nici un alt

mijloc de probă.

Din raportul de constatare medico-legală

rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii acute determinată de compresiunea trunchiului cerebral

consecutivă unui edem cerebral masiv survenit în evoluția unui traumatism

maxilo-facial și cranio-cerebral acut cu fractură craniană

temporo-parieto-occipitală iradiată la baza craniului, hematom subdural acut,

contuzii cortico-subcorticale și hemoragice meningee.

Coroborând toate probele administrate în cauză,

atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, instanța a ajuns la

concluzia că autorul loviturii cauzatoare de moarte este inculpatul, acesta

fiind unica persoană de la fața locului care a aplicat o lovitură puternică în

fată victimei și care s-a lăudat ulterior cu acest lucru. În ceea ce privește

invocarea faptului că inculpatul nu a avut leziuni la nivelul pumnului care să

releve că el a lovit victima, instanța a reținut că producerea unor astfel de

leziuni nu este absolut necesară și că nici ceilalți martori considerați de

inculpat posibili autori nu prezentau leziuni recente de această natură, astfel

cum reiese din rapoartele de constatare medico-legală (f. 42, 43).

Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art.

183 C. pen. în infracțiunea de încăierare care a avut ca urmare moartea

victimei prev. de art. 322 alin. (3) C. pen. Potrivit acestui text de lege,

participarea la o încăierare care a avut ca urmare moartea victimei se

pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani. Subiectul activ al infracțiunii de

încăierare este reprezentat de o pluralitate de făptuitori, încăierarea

existând dacă la aceasta participă două tabere, fiecare având cel puțin două

persoane, între care au loc acte reciproce de violentă, astfel încât se ajung

la îmbulzeală și este dificilă delimitarea activității fiecăruia. În speță

însă, din toate probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi existat două

grupuri, deoarece martorul K. abia a apucat să ajungă lângă victimă după care a

fost nevoit să fugă pentru a nu fi lovit, nerezultând nici că victima sau

prietenul acestuia ar fi lovit vreo persoană din grupul inculpaților.

Ca atare, având în vedere cele mai sus arătate,

constatând că inculpatul a comis fapta cu vinovăție în forma praeterintenției

și că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de loviri

cauzatoare de moarte, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii

în cuantum de 4 ani. La stabilirea cuantumului acestuia s-au avut în vedere

conform art. 72 dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de

pedeapsă fixate în partea specială (5 la 15 ani închisoare), gradul de pericol

social al faptei comise, fiind vorba practic de o singură lovitură de pumn, de

starea de ebrietate avansată a victimei care a favorizat rezultatul letal, de

împrejurările concrete în care agresiunea s-a comis, inculpatul dorind să dea

dovadă de spiritul camaraderesc specific unei găști de tineri de cartier, de

faptul că nu el a inițiat conflictul, de conduita bună avută anterior

săvârșirii infracțiunii. În condițiile în care conduita bună anterioară

comiterii faptei a putut fi reținută ca și circumstanță atenuantă conform art. 74

alin. (1) lit. a), iar împrejurările concrete în care fapta s-a comis, expuse

mai sus (unica lovitură, neinițierea conflictului, starea de ebrietate evidentă

a victimei) au putut fi reținute ca și circumstanțe atenuante conform art. 71 alin.

2, în temeiul art. 76 lit. b) C. pen. pedeapsa ce a fost coborâtă sub limita

minimă specială până la 4 ani.

Potrivit referatului de evaluare întocmit de

Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Cluj, lipsa antecedentelor

penale, comportamentul anterior adecvat în familie și în comunitate, susținerea

din partea membrilor familiei, atitudinea adecvată față de muncă și realizarea

propriilor venituri, manifestarea regretului față de pierderea suferită de

familia victimei, teama de executarea unei eventuale pedepse privative de

libertate și conștientizarea pierderilor atrase de perspectiva unei astfel de

sancțiuni reprezintă factori care pot influența pozitiv conduita inculpatului.

S-a considerat că acesta a avut o evoluție pozitivă în plan comportamental,

atât înainte cât și după implicarea lui în faptă. Conduita dezirabilă se

menține și în prezent și se datorează atât resurselor de care dispune

inculpatul cât și influenței puternice pe care derularea procesului penal o are

asupra situației sale personale. Față de aceste constatări instanța a apreciat

că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului,

împrejurare care coroborată cu lipsa de antecedente penale și cu avertismentul

pe care o astfel de condamnare îl constituie pentru inculpat ca pe viitor să nu

mai comită infracțiuni, a dus la concluzia că executarea pedepsei de 4 ani

închisoare poate fi suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de

încercare de 6 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului prev. de art. 64

lit. a teza a ll-a C. pen., pedeapsă accesorie a cărei executare a fost

suspendată conform art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 86

3

C. pen. pe

durata termenului de încercare inculpatul urmând să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

- se va prezenta, la datele fixate la Serviciul

de Probațiune din cadrul Tribunalului Cluj;

- va anunța, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

- va comunica și va justifica schimbarea

locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi

controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 81 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 11

iunie 2007 și până la data de 14 iunie 2007.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei,

instanța a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu

suma de 2000 lei daune materiale și 50000 euro daune morale. Întrucât existența

prejudiciului material (cheltuieli de înmormântare) a fost dovedită cu

chitanțele de la filele 25-27, instanța a dispus în temeiul art. 14 și urm., art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. obligarea inculpatului la plata

acestora. În privința daunelor morale solicitate, este cert că prejudiciul

moral suferit de părțile civile prin moartea unicului copil atunci în vârstă de

26 de ani este uriaș și că nici o sumă de bani nu ar fi suficientă pentru

acoperirea acestuia. Cu toate acestea, instanța a considerat că suma de 30.000

euro este suficientă pentru a asigura o reparație a prejudiciului de

afectațiune, aceasta constituind doar un substitut pentru prețul suferințelor

psihice determinate de schimbarea vieții lor ca urmare a decesului unicului

copil, drept urmare inculpatul a fost obligat la plata acestei sume.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006

modificată prin O.U.G. 72/2006 a fost obligat inculpatul să plătească în

favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj suma de 677,94

lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate victimei

B.I.G. la care se adaugă dobânda legală începând cu prima zi următoare datei

externării și până la data plății efective, inculpatul fiind singura persoană

găsită vinovată pentru necesitatea efectuării acestor cheltuieli de către

spital.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras

atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de

supraveghere, a comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare

și a neplății despăgubirilor civile.

În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul să plătească în favoarea părților civile B.G. și B.M. suma

de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru

avocat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2100 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare, din care suma de 1450 lei reprezintă contravaloarea

constatării medico-legale iar suma de 550 lei cheltuieli judiciare din cursul

urmăririi penale.

Împotriva soluției instanței de fond au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul M.E.C.

Prin motivele scrise și orale parchetul a

solicitat desființarea sentinței tribunalului ca fiind netemeinică și

reapreciind întregul material probator, curtea să dispună înlăturarea

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și aplicarea unei

pedepse mai severe inculpatului în regim de detenție față de pericolul social

sporit al faptei și făptuitorului raportat și la poziția de totală

nesinceritate și rea credință a inculpatului.

Prin apelul său, inculpatul M.E.C. a solicitat

în principal achitarea sa în baza art. 10 lit. c) și art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. cu consecința respingerii pretențiilor civile ale părților,

întrucât nu el este autorul infracțiunii deduse judecății, iar în subsidiar a

apreciat că se impune acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor

atenuante deja reținute în favoarea sa prin sentința tribunalului cu consecința

scăderii substanțiale a sancțiunii și reducerea daunelor morale acordate de

prima instanță.

Curtea, examinând apelurile declarate prin

prisma motivelor invocate a ajuns la următoarele constatări:

Conform art. 1 C. proc. pen. român, scopul

procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor

care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o

infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Raportând conținutul apelului parchetului,

motivele invocate, la actele și probele din dosar, la modul de administrare,

prin prisma principiilor procesual penale enumerate, curtea a constatat că

apelul declarat împotriva sentinței tribunalului este fondat, urmând a fi admis

pentru următoarele considerente:

Inculpatul M.E.C. nu a recunoscut infracțiunea

reținută în sarcina sa, astfel că în stabilirea vinovăției acestuia, instanța

de judecată a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză,

nu numai declarația sa.

Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare

și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de

arme, promovat de C.E.D.O. Astfel, cu privire la acest principiu, C.E.D.O.

precizează că „exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între

părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de

a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o

situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a

veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine

autorităților naționale", (a se vedea Hotărârea nr. 27 din oct. 1993 D.B.B.

versus O.).

Mai mult, aceeași Curte, a statuat

obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un

proces echitabil și în contradictorialitate". (Hotărârea din 24 februarie

1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces

echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de

procuror" (a se vedea hotărârea C.E.D.O. E. versus Marea Britanie din 16

dec. 1992).

Ca atare, garanțiile

cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva

dreptului intern, cât și al disp. art. 5 și 6 din C.E.D.O., astfel că nu se

poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 197

alin. (2) C. proc. pen.

Având în vedere criticile aduse de inculpat și

de către parchet hotărârii, tribunalului, instanța de apel ținând cont de

efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond

a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja administrat.

Curtea de apel analizând probele administrate a

constatat că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu

privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii

infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Deși inculpatul a negat constant comiterea

faptei, afirmând că a fost

condamnat pe nedrept, susținerile

acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără

coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca

adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea

realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe

irefutabile.

Vinovăția inculpatului rezultă fără putință de

tăgadă din declarațiile constante ale martorilor V.B., P.M., D.V., B.l., P.R.R.,

F.A., F.V., C.E., C.A.M., C.l.B., care se coroborează perfect cu rapoartele și

completările actelor de constatare medico-legală ale victimei din care rezultă

imposibilitatea obiectivă ca martorii P. și B. să-i fi aplicat efectiv o

lovitură victimei, cu rapoartele de constatare tehnico-științifică asupra

comportamentului simulat din care rezultă că inculpatul nu a fost sincer în

răspunsurile date la întrebările relevante ale cauzei care vizau tocmai

împrejurarea agresării victimei, cu procesele-verbale de confruntare dintre

inculpat și martorii P.M., B.l. și D.V.

Inculpatul în mod constant în faza de urmărire

penală și în faza de judecată nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii,

susținând că nu a lovit victima, de remarcat fiind însă că declarațiile sale nu

se coroborează cu celelalte probe existente la dosar.

Din raportul de constatare medico-legală al

victimei precum și din completarea la acest raport, rezultă că victima a

suferit o singură acțiune de lovire activă cu corp dur, cu pumnul în față.

Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în

operația complexă a individualizării

tratamentului penal, curtea a ținut seama că

fapta violentă a inculpatului a avut drept consecință pierderea unei vieți

omenești, împrejurare care coroborată cu totala nesinceritate a inculpatului

demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin

aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1

C. pen., ce prevăd că „legea penală apără ..persoana,

drepturile și

libertățile acesteia, proprietatea precum și

întreaga ordine de drept".

Atitudinea sfidătoare avută de inculpat față de

instanța de judecată pe întreg parcursul procesului penal unită cu împrejurarea

că nu a manifestat nici cel mai mic regret față de fapta comisă, de neplata

nici unei sume la care a fost obligat în favoarea părților civile îndreptățește

convingerea instanței că reeducarea sa nu poate fi realizată decât prin

aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare prin privare de libertate pentru

fapta comisă ca efect al admiterii ca fondat a apelului Parchetului de pe lângă

Tribunalul Cluj conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. împotriva

hotărârii tribunalului pe care o va desființa sub aspectul laturii penale a

cauzei.

Curtea, în baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) și b C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la

terminarea executării pedepsei.

În privința pedepselor accesorii respectiv a

interzicerii dreptului de a alege, curtea a apreciat că acesta a fost corect

aplicat deoarece în cauză inculpatul a comis o infracțiune contra vieții.

Gravitatea faptei relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra

unor valori fundamentale cum este viața.

Este adevărat că, într-o societate democratică,

și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.

Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de

a respecta dreptul la viață al celor mai apropiați semeni, acesta fiind unul

din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei,

se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să

aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu

privire la alegerea corpului legislativ.

Prin urmare, este proporțională și justificată

măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata

executării pedepsei.

Prin aplicarea în acest mod a pedepsei

accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia

C.E.D.O. din cauza H. contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de

Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor

electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței,

după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuție în fiecare

caz în contradictoriu și după examinarea împrejurării dacă interdicția respectă

principiul proporționalității.

S-au înlăturat din sentința penală apelată disp.

art. 861 - 86

3

C. pen., art. 359 C. proc. pen.,

art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a

pedepsei.

În baza art. 381 C. proc. pen. și art. 88 Cod

penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul

preventiv din 11 iunie 2007 - 14 iunie 2007.

Au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței apelate.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în

favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 150 lei pentru avocat R.C. ce a

acordat asistență părții civile B.G. ce a fost avansată din F.M.J.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului în apelul parchetului, în baza art. 192 pct. 3 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru motivele pe larg expuse în

considerentele deciziei, și răspunzând celor două critici formulate de către

inculpat, s-a respins ca nefondat apelul acestuia în baza art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. împotriva aceleiași sentințe.

Văzând disp. art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. inculpatul urmând să plătească statului 300 lei cheltuieli

judiciare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul M.E.C.

În motivele de recurs a solicitat casarea

deciziei pronunțată în apel, ca netemeinică și nelegală și menținerea

dispozițiilor sentinței penale nr. 326/D din 19 iunie 2008 a Tribunalului Cluj

privind pedeapsa pronunțată și suspendarea executării acesteia sub

supraveghere.

În drept, a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art.

74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 86

1

C. pen.

În plus față de motivele expuse în scris la

dosarul cauzei, a invocat oral, dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. și în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a solicitat dispunerea achitării inculpatului cu

aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit.

c) C. pen. ori rejudecarea cauzei conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs

invocate cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

6

alin. (3)

C.

proc. pen. constată că recursul este fondat doar cu privire la individualizarea

judiciară a pedepsei, respectiv dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Este nejustificată solicitarea inculpatului

privind motivul de recurs invocat conform art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen., întrucât instanțele de fond și de apel au stabilit corect starea de fapt,

în sensul că în data de 8 iunie 2007 inculpatul M.E.C. a lovit victima B.I. cu

pumnul în față în urma căreia victima a căzut și s-a lovit cu capul de sol,

după care aceasta fiind transportată la Clinica de Neurologie Cluj – Napoca

unde deși s-a intervenit chirurgical în data de 9 iunie 2007, la data de 11

iunie 2007 a intervenit decesul victimei, vinovăția inculpatului și încadrarea

juridică a faptei fiind stabilite pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală și cercetare judecătorească.

Susținerile inculpatului, în sensul că nu este

autorul faptei, nu pot fi primite, probele administrate demonstrând vinovăția

sa în raport de fapta reținută prin actul de sesizare al instanței.

Prezența inculpatului la locul comiterii faptei,

modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia sunt dovedite, pe de o parte

prin declarațiile martorilor, iar pe de altă parte prin actele medicale care stabilesc

leziunile corporale suferite de victimă, precum și că ele s-au produs prin lovire

cu corp dur și cădere în cadrul unei auto sau hetero propulsii. Totodată,

martorii audiați au declarat că au auzit că inculpatul este autorul, deoarece

acesta s-a lăudat ulterior incidentului că i-ar fi aplicat victimei o lovitura

puternică ce a dus la căderea acesteia.

Nici motivul de casare invocat de către

inculpat circumscris în dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

nu poate fi primit în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept

consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare, întrucât vinovăția

inculpatului a fost stabilită în cadrul juridic procesual penal, cu probe

concludente și utile cauzei apte să conducă la concluzia că ceea ce probează

corespunde adevărului.

Pentru aceleași motive, nici susținerea

inculpatului, că nu este autorul săvârșirii infracțiunii pentru care este

trimis în judecată, nu este întemeiată, întrucât din probe rezultă

identificarea inculpatului ca făptuitor al săvârșirii infracțiunii.

Înalta Curte constată însă, ca fiind fondat,

cel de-al treilea motiv de recurs, circumscris cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe

lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând

dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală

săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului.

Pe de altă parte pedeapsa trebuie să fie

individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale

similare.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este

un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

lege.

Conduita bună în familie și societate anterior

săvârșirii faptei sunt aspecte care conduc la concluzia că fapta săvârșită este

urmare unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul să se abată

de la conduita sa obișnuită.

Potrivit referatului de evaluare întocmit de

Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Cluj, lipsa antecedentelor

penale, atitudinea adecvată față de muncă și realizarea unei eventuale pedepse

privative de libertate cu conștientizarea prevederilor atrase de perspectiva

unei astfel de sancțiuni reprezintă factorii care pot influența pozitiv

conduita viitoare a inculpatului M.E.C. Totodată, cu privire la comportamentul

inculpatului în comunitate, inculpatul nu este cunoscut cu manifestări

antisociale și nu a fost implicat în comiterea unor alte fapte de natură

penală.

Or, dacă instanțele ar fi avut în vedere aceste

date și elementele ar fi trebuit să le valorifice în procesul de

individualizare a pedepsei și drept urmare să-i aplice inculpatului o pedeapsă

mai redusă decât cea stabilită.

Pentru aceste considerente I.C.C.J. va casa, în

parte, decizia atacată nr. 7/A din 2 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj,

secția penală și pentru cauze cu minori sub aspectul individualizării pedepsei,

în sensul că va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 8 ani

închisoare la 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice

inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. și art. 64 lit. b) C. pen.

Se vor menține toate celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul M.E.C. împotriva Deciziei penale nr. 7/A din 02 februarie 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală

atacată și rejudecând:

Reduce pedeapsa principală aplicată

inculpatului de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Onorariul pentru apărătorul din

oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31

martie 2009.