CASE OF VARACHA v. SLOVENIA

Reclamantul s-a născut în 1950 și trăiește în Ljubljana. Pe 27 februarie 1992, reclamantul a avut un accident de mașină. Cinci vehicule au fost implicate în incidentul. Dl F.J., șoferul mașinii care a intrat în mașina reclamantului, a luat asigurări cu compania de asigurări ZTI. La 1 iunie 1992, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva ZTI în cadrul Curții de bază de la Kranj, unitatea Kranj (Temeljno sodišče/Kranju, Enota/Kranju) care solicită plata de 52.185,12 ATS (aproximativ 3.800 euro) pentru daunele materiale susținute. La 19 ianuarie 1994, Curtea a pronunțat o ședință și a hotărât să solicite Curtea Klagenfurt (Gericht din Klagenfurt), Austria, să audă pe reclamantul care a locuit la Klagenfurt atunci.

La 28 iunie 1994, Convenția a intrat în vigoare cu privire la Slovenia. La 12 octombrie 1994, reclamantul a îndemnat instanța să depună petiția Curții Klagenfurt. La 1 ianuarie 1995, Curtea Locală Kranj (Okrajno sodišče/Kranju) a obținut competența în cazul în cauză din cauza reformei sistemului judiciar sloven. La 10 aprilie și 12 decembrie 1996, și 12 februarie, 21 august și 21 octombrie 1997 și 9 februarie 1998 reclamantul a repetat cererea sa din 12 octombrie 1994. La 9 septembrie 1997, instanța a informat reclamantul că ar solicita doar instanței din Austria să își ia mărturia, în cazul în care ea a produs motive justificate pentru care nu a putut să apară în fața instanței din Slovenia.

La 14 septembrie 1998, reclamantul a informat instanța că motivul pentru care ar trebui să fie auzită în Austria este că ea nu are suficiente cunoștințe despre limba slovenă pentru a apărea în fața instanței slovene și că păstrarea unui interpret ar fi de costuri și de timp. Întrucât instanța a constatat că aceste motive sunt insuficiente, a hotărât să nu solicite unei instanțe din Austria să audă reclamantul. La 12 ianuarie 1999, reclamantul a solicitat să se stabilească o dată pentru o audiere. La 9 februarie 1999, tribunalul a ținut o audiere și a auzit reclamantul fără interpret. Curtea a constatat că reclamantul a putut înțelege întrebările din Slovene și a putut, de asemenea, să răspundă în aceeași limbă la întrebările adresate.

Curtea a hotărât să suspende audierea până la 23 martie 1999. La 10 martie 1999, reclamantul a solicitat instanței să amâne audierea planificată pentru 23 martie 1999 pentru a permite timpului ei de a convoca M.H., unul dintre martori. Solicitarea a fost acordată. Audierea amânată a avut loc la 29 aprilie 1999, dar M.H. nu a participat. La 18 mai 1999, reclamantul a informat instanța că M.H. a murit și a solicitat instanței să numească un expert în trafic rutier. La 1 iunie 1999, Curtea a organizat o audiere și a hotărât să numească un expert în trafic rutier. La 7 iulie 1999, Curtea a desemnat un expert în trafic rutier și i-a acordat o întârziere de treizeci de zile pentru a emite un aviz expert.

La 28 septembrie 1999, expertul a emis avizul că dl F.J. a fost doar responsabil pentru daunele făcute pe mașina reclamantului. O altă persoană implicată în accident a fost parțial responsabilă pentru daunele rămase, dar această persoană nu a fost parte în proceduri. La 14 decembrie 1999, reclamantul și-a prezentat observațiile cu privire la avizul expertului. La 4 mai 2000, reclamantul a solicitat instanței să solicite un aviz suplimentar de la expertul desemnat. La 6 octombrie 2000, Curtea a ordonat expertului să elaboreze un aviz suplimentar, pe care l-a făcut la 20 noiembrie 2000. La 16 ianuarie 2001, reclamantul a depus argumente scrise. La 15 mai 2001, Curtea a desfășurat o audiere, a auzit expertul desemnat și a hotărât să pronunțe o hotărâre scrisă.

Hotărârea, susținând în parte cererea reclamantului, a fost depusă la 20 august 2001. Hotărârea a devenit finală la 5 septembrie 2001. „Toată lumea are dreptul la compensare pentru daunele cauzate de actele ilegale ale unei persoane sau ale unui organism atunci când îndeplinește o funcție sau își desfășoară o activitate în numele unui stat sau al unei autorități locale sau în calitate de titular de oficiu public… ” 9. În cazul în care o instanță este responsabilă pentru întârziere nejustificată în cadrul procedurii și un individ a susținut prejudiciu material ca urmare, el sau ea poate solicita compensații de la stat în temeiul Codului de obligații 2001 (Obligacijski zakonik). Prin urmare, persoana care solicită compensare va trebui să dovedească, în primul rând, că a existat o întârziere în cadrul procedurii; în al doilea rând, că s-a produs această daune și, în al treilea rând, că există o legătură de cauzalitate între conduita instanței și prejudiciul susținut.

5. The applicant was born in 1950 and lives in Ljubljana. 6. On 27 February 1992 the applicant had a car accident. Five vehicles were involved in the incident. Mr F.J., the driver of the car that ran into the applicant's car, had taken out insurance with the insurance company ZTI. 7. On 1 June 1992 the applicant instituted civil proceedings against ZTI in the Kranj Basic Court, Kranj Unit (Temeljno sodišče v Kranju, Enota v Kranju) seeking payment of 52,185.12 ATS (approximately 3,800 euros) for the material damage sustained. On 19 January 1994 the court held a hearing and decided to request the Klagenfurt Court (Gericht in Klagenfurt), Austria, to hear the applicant who lived in Klagenfurt at the time.

On 28 June 1994 the Convention took effect with respect to Slovenia. On 12 October 1994 the applicant urged the court to issue the request to the Klagenfurt Court. She also requested the court to process her case more diligently. On 1 January 1995 the Kranj Local Court (Okrajno sodišče v Kranju) gained jurisdiction in the present case due to the reform of the Slovenian judicial system. On 10 April and 12 December 1996, and 12 February, 21 August and 21 October 1997 and 9 February 1998 the applicant repeated her request of 12 October 1994. On 9 September 1997 the court informed the applicant that it would only request the court in Austria to take her testimony, if she produced substantiated reasons why she could not appear before the court in Slovenia.

On 14 September 1998 the applicant informed the court that the reason why she should be heard in Austria was that she did not have sufficient knowledge of Slovene language to appear before the Slovenian court and that retaining an interpreter would be to costly and time consuming. Since the court found those reasons insufficient, it decided not to request a court in Austria to hear the applicant. On 12 January 1999 the applicant requested that a date be set for a hearing. On 9 February 1999 the court held a hearing and heard the applicant without an interpreter. The court found that the applicant was able to understand the questions in Slovene and was also able to respond in the same language to the questions asked.

The court decided to adjourn the hearing till 23 March 1999. On 10 March 1999 the applicant requested the court to postpone the hearing scheduled for 23 March 1999 in order to allow her time to summon M.H., one of the witnesses. Her request was granted. The postponed hearing was held on 29 April 1999, but M.H. did not attend. On 18 May 1999 the applicant informed the court that M.H. had died and requested the court to appoint a road traffic expert. On 1 June 1999 the court held a hearing and decided to appoint a road traffic expert. On 7 July 1999 the court appointed a road traffic expert and awarded him a delay of thirty days to produce an expert opinion. On 28 September 1999 the expert delivered the opinion holding that Mr F.J.

was only party liable for the damage made on the applicant's car. Another person involved in the accident was partly responsible for the remaining damage, but this person was not a party to the proceedings. On 14 December 1999 the applicant submitted her comments on the expert opinion. On 4 May 2000 the applicant requested the court to seek an additional opinion from the appointed expert. On 6 October 2000 the court ordered the expert to produce an additional opinion, which he did on 20 November 2000. On 16 January 2001 the applicant lodged written submissions. On 15 May 2001 the court held a hearing, heard the appointed expert and decided to deliver a written judgment.

The judgment, upholding the applicant's claim in part, was served on the applicant on 20 August 2001. The judgment became final on 5 September 2001. “Everyone shall have the right to compensation for damage caused by the unlawful acts of a person or body when performing a function or engaged in an activity on behalf of a state or local authority or as a holder of public office… ” 9. If a court is responsible for undue delay in the proceedings and an individual has sustained pecuniary damage as a result, he or she may claim compensation from the State under the Code of Obligations 2001 (Obligacijski zakonik). The person seeking compensation will thus have to prove, firstly, that there has been a delay in the proceedings; secondly, that damage has occurred and, thirdly, that there is a causal link between the conduct of the court and the damage sustained.