CASE OF VARACHA v. SLOVENIA

Reclamantul s-a născut în 1950 și trăiește în Ljubljana. Pe 27 februarie 1992, reclamantul a avut un accident de mașină. Cinci vehicule au fost implicate în incidentul. Dl F.J., șoferul mașinii care a intrat în mașina reclamantului, a luat asigurări cu compania de asigurări ZTI. La 1 iunie 1992, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva ZTI în cadrul Curții de bază de la Kranj, unitatea Kranj (Temeljno sodišče/Kranju, Enota/Kranju) care solicită plata de 52.185,12 ATS (aproximativ 3.800 euro) pentru daunele materiale susținute. La 19 ianuarie 1994, Curtea a pronunțat o ședință și a hotărât să solicite Curtea Klagenfurt (Gericht din Klagenfurt), Austria, să audă pe reclamantul care a locuit la Klagenfurt atunci. La 28 iunie 1994, Convenția a intrat în vigoare cu privire la Slovenia. La 12 octombrie 1994, reclamantul a îndemnat instanța să depună petiția Curții Klagenfurt. La 1 ianuarie 1995, Curtea Locală Kranj (Okrajno sodišče/Kranju) a obținut competența în cazul în cauză din cauza reformei sistemului judiciar sloven. La 10 aprilie și 12 decembrie 1996, și 12 februarie, 21 august și 21 octombrie 1997 și 9 februarie 1998 reclamantul a repetat cererea sa din 12 octombrie 1994. La 9 septembrie 1997, instanța a informat reclamantul că ar solicita doar instanței din Austria să își ia mărturia, în cazul în care ea a produs motive justificate pentru care nu a putut să apară în fața instanței din Slovenia. La 14 septembrie 1998, reclamantul a informat instanța că motivul pentru care ar trebui să fie auzită în Austria este că ea nu are suficiente cunoștințe despre limba slovenă pentru a apărea în fața instanței slovene și că păstrarea unui interpret ar fi de costuri și de timp. Întrucât instanța a constatat că aceste motive sunt insuficiente, a hotărât să nu solicite unei instanțe din Austria să audă reclamantul. La 12 ianuarie 1999, reclamantul a solicitat să se stabilească o dată pentru o audiere. La 9 februarie 1999, tribunalul a ținut o audiere și a auzit reclamantul fără interpret. Curtea a constatat că reclamantul a putut înțelege întrebările din Slovene și a putut, de asemenea, să răspundă în aceeași limbă la întrebările adresate. Curtea a hotărât să suspende audierea până la 23 martie 1999. La 10 martie 1999, reclamantul a solicitat instanței să amâne audierea planificată pentru 23 martie 1999 pentru a permite timpului ei de a convoca M.H., unul dintre martori. Solicitarea a fost acordată. Audierea amânată a avut loc la 29 aprilie 1999, dar M.H. nu a participat. La 18 mai 1999, reclamantul a informat instanța că M.H. a murit și a solicitat instanței să numească un expert în trafic rutier. La 1 iunie 1999, Curtea a organizat o audiere și a hotărât să numească un expert în trafic rutier. La 7 iulie 1999, Curtea a desemnat un expert în trafic rutier și i-a acordat o întârziere de treizeci de zile pentru a emite un aviz expert. La 28 septembrie 1999, expertul a emis avizul că dl F.J. a fost doar responsabil pentru daunele făcute pe mașina reclamantului. O altă persoană implicată în accident a fost parțial responsabilă pentru daunele rămase, dar această persoană nu a fost parte în proceduri. La 14 decembrie 1999, reclamantul și-a prezentat observațiile cu privire la avizul expertului. La 4 mai 2000, reclamantul a solicitat instanței să solicite un aviz suplimentar de la expertul desemnat. La 6 octombrie 2000, Curtea a ordonat expertului să elaboreze un aviz suplimentar, pe care l-a făcut la 20 noiembrie 2000. La 16 ianuarie 2001, reclamantul a depus argumente scrise. La 15 mai 2001, Curtea a desfășurat o audiere, a auzit expertul desemnat și a hotărât să pronunțe o hotărâre scrisă. Hotărârea, susținând în parte cererea reclamantului, a fost depusă la 20 august 2001. Hotărârea a devenit finală la 5 septembrie 2001. „Toată lumea are dreptul la compensare pentru daunele cauzate de actele ilegale ale unei persoane sau ale unui organism atunci când îndeplinește o funcție sau își desfășoară o activitate în numele unui stat sau al unei autorități locale sau în calitate de titular de oficiu public. ...” 9. În cazul în care o instanță este responsabilă pentru întârziere nejustificată în cadrul procedurii și un individ a susținut prejudiciu material ca urmare, el sau ea poate solicita compensații de la stat în temeiul Codului de obligații 2001 (Obligacijski zakonik). Prin urmare, persoana care solicită compensare va trebui să dovedească, în primul rând, că a existat o întârziere în cadrul procedurii; în al doilea rând, că s-a produs această daune și, în al treilea rând, că există o legătură de cauzalitate între conduita instanței și prejudiciul susținut.