ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3090/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 527 din 26 iunie 2013, Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 3866/3/2012, printre altele, în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare pe care a sporit-o la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii. Împotriva sentinței primei instanțe, au declarat apel inculpatul B.I.M. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. 38661/3/2012 (2371/2013).

La termenul din 30 septembrie 2013, fixat pentru judecarea apelurilor, instanța de prim control judiciar, respectiv Curtea de Apel București, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a apelantului inculpat B.I.M. Împotriva încheierii de ședință din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 38661/3/2012 (2371/2013) inculpatul B.I.M., a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. și dispoziția Curții de Apel București dată în încheierea atacată, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente: Cu privire la motivul de recurs care vizează revocarea măsurii arestării preventive, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 5 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. De la această regulă, există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 5 parag.

1 lit. c). Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia, în materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern. Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca, arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Altfel spus, să se poată demonstra că detenția acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 parag. 1. În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a constatat că temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților. Cu privire Ia situația de fapt, instanța de fond pentru a pronunța hotărârea menționată anterior a reținut următoarele: În perioada 2010-2011, în calitate de reprezentant al SC B.M.A. SRL (preschimbată ulterior în SC B.A. SRL) și al partenerului SC B.A.S.C. SRL, a prezentat O.I.R.P.O.S.D.R.U.

Regiunile Sud Vest Oltenia, Sud Est, Vest, Centru, București Ilfov și Sud Muntenia documente și declarații false prin care se atesta în mod nereal capacitatea administrativă și financiară a societăților comerciale beneficiar și partener (respectiv certificate de atestare fiscală false ce figurau ca fiind emise de Administrația Financiară sector 3 București, declarații false privind eligibilitatea societății, adeverințe false ce creau aparența emiterii de către Inspectoratul Teritorial de Muncă București) în baza cărora a obținut pe nedrept în numele societăților reprezentate de inculpat fonduri europene nerambursabile în cuantum total de 3.410.089 RON, în cadrul mai multor proiecte, fapte care, în opinia instanței de fond, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 18 1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(13 acte materiale). Pentru săvârșirea faptelor descrise anterior și reținute la pct. 1-3, 7-17 de la situația de fapt, inculpatul B.I.M. a fost trimis în judecată prin cinci rechizitorii, după cum urmează: Prin rechizitoriul nr. 39/P/2012 emis la data de 2 octombrie 2012 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18 1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), fapte descrise la pct. 1-3 și 7 din rechizitoriu.

Prin rechizitoriul nr. 11/P/2012 emis la data de 25 iunie 2012 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 18 1 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale). Prin rechizitoriul nr. 317/P/2012 emis la data de 21 ianuarie 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18 1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(două acte materiale), fapte descrise la pct. 1 și 2 din rechizitoriu; Prin rechizitoriul nr. 315/P/2012 emis la data de 14 februarie 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18 1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), fapte descrise la pct. 1 și 2 din rechizitoriu; Prin rechizitoriul nr. 15/P/2012 emis la data de 22 martie 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18 1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(trei acte materiale), fapte descrise la pct. 1, 2 și 3 din rechizitoriu; S-a reținut că întrucât faptele anterior menționate au fost comise de inculpatul B.I.M. într-un interval de timp foarte scurt, respectiv depunerea cererilor on-line s-a făcut în perioada 31 august 2010-3 septembrie 2010, după aceeași procedură, cu aceleași informații completate, instanța a reținut aceeași rezoluție infracțională din partea inculpatului, astfel că a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen., în sensul reținerii unei singure infracțiuni comise în formă continuată, așa cum s-a arătat anterior prin soluția dată. Astfel, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art. 18 1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(rechizitoriul nr. 39/P/2012), prevăzute de art. 18 1 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (rechizitoriul nr. 11/P/2012), prevăzute de art. 18 1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (rechizitoriul nr. 317/P/2012), prevăzute de art. 18 1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (rechizitoriul nr. 315/P/2012) și prevăzute de art. 18 1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (rechizitoriul nr. 15/P/2013) în infracțiunea unică prevăzută de art. 18 1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În perioada 2010-2011, în calitate de reprezentant al SC B.M.A.

SRL (preschimbată ulterior în SC B.A. SRL) și al partenerului SC B.A.S.C. SRL, a schimbat, fără respectarea prevederilor legale, destinația fondurilor europene nerambursabile în cuantum total de 1.058.689,24 RON și a dispus să fie plătită, fără respectarea dispozițiilor legale, în mai multe tranșe, suma totală de 34.527,63 RON, reprezentând rate din contractul de leasing încheiat anterior semnării contractelor de finanțare și pentru achiziții de bunuri care nu au făcut obiectul cererilor de finanțare și nu au fost notificate organismului intermediar regional pentru încheierea unui act adițional, așa cum prevede art. 9, lit. A, pct. 14 din contractele de finanțare, schimbând astfel destinația sumelor alocate prin prefinanțare, acordate SC B.M.A.

SRL de către O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud Vest Oltenia, Regiunea Sud Est, Regiunea Vest, Regiunea Centru și Regiunea București Ilfov, fapte care în opinia instanței de fond ca urmare a soluției pronunțate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de schimbare fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 18 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale). Pentru săvârșirea faptelor descrise anterior și reținute la punctele la pct. 1-3, 7-14 de la situația de fapt, inculpatul B.I.M.

a fost trimis în judecată prin patru rechizitorii, după cum urmează: Prin rechizitoriul nr. 39/P/2012 emis la data de 2 octombrie 2012 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), fapte descrise la pct. 1-3 și 7 din rechizitoriu.

Prin rechizitoriul nr. 11/P/2012 emis la data de 25 iunie 2012 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 18 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale). Prin rechizitoriul nr. 317/P/2012 emis la data de 21 ianuarie 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(două acte materiale), fapte descrise la pct. 1 și 2 din rechizitoriu; Prin rechizitoriul nr. 315/P/2012 emis la data de 14 februarie 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (doua acte materiale), fapte descrise la pct. 1 și 2 din rechizitoriu; Întrucât faptele anterior menționate au fost comise de inculpatul B.I.M. într-un interval de timp relativ scurt, respectiv depunerea cererilor on-line s-a făcut în perioada 31 august 2010-3 septembrie 2010, iar sumele achitate în perioada martie-septembrie 2011, după aceeași procedură, instanța reține aceeași rezoluție infracțională din partea inculpatului, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc.

pen., în sensul reținerii unei singure infracțiuni comise în formă continuată. Astfel, în baza art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art. 18 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (rechizitoriul nr. 39/P/2012), prevăzute de art. 18 2 alin. (1) din Legea nr. . 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (rechizitoriul nr. 11/P/2012), prevăzute de art. 18 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (rechizitoriul nr. 317/P/2012) și prevăzute de art. 18 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(rechizitoriul nr. 315/P/2012) în infracțiunea unică prevăzută de art. 18 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În perioada 2010-2011, în calitate de reprezentant al SC B.M.A. SRL (preschimbată ulterior în SC B.A. SRL) și al partenerului SC B.A.S.C. SRL, a prezentat O.I.R.P.O.S.D.R.U.

Regiunea Nord Vest documente și declarații false prin care se atesta în mod nereal capacitatea administrativă și financiară a societății comerciale (respectiv certificate de atestare fiscală false ce figurau ca fiind emise de Administrația Financiară sector 3 București, declarații false privind eligibilitatea societății, adeverințe false ce creau aparența emiterii de către Inspectoratul Teritorial de Muncă București) în baza cărora a solicitat pe nedrept în numele societăților pe care le reprezenta fonduri europene nerambursabile în cuantum de 5.527.542,93 RON și din bugetul național în cuantum de 546.680,07 RON, în cadrul proiectelor X1, X2 și X3, însă nu s-a virat nicio sumă de bani, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecințe deosebit de grave, prevăzute art. 18 4 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(3 acte materiale), pentru sumele ce urmau a fi virate din Fondul Social European și ale tentativei la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), pentru sumele ce urmau a fi virate din bugetul național. În perioada 2010-2011, l-a determinat pe numitul B.E. ca, fără vinovăție, să completeze cu date false declarațiile semnate de cel ultim menționat în calitate de reprezentant al partenerului SC B.A.S.C. SRL, prin care se atesta existența resurselor administrative ale societății în ceea ce privește numărul de angajați, declarații care au fost prezentate apoi de inculpatul B.I.M.

autorităților contractante pentru a susține cererile de finanțare în toate cele 17 proiecte în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (detaliate la situația de fapt, pct. 1-17), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ca infracțiune în legătură directă cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În perioada 2010-2011, a falsificat 189 înscrisuri (contracte de prestări servicii, rapoarte de activitate, procese-verbale de confirmare a prestărilor de servicii) prin care a atestat în mod nereal existența relațiilor contractuale între societatea beneficiară a fondurilor europene nerambursabile, respectiv SC B.M.A.

SRL (preschimbată ulterior în SC B.A. SRL) și prestatorii de servicii fictivi SC A.C.L. SRL, SC C.F.D. SRL și SC O.T. SRL și pe care le-a prezentat Autorităților Contractante, O.I.R.P.O.S.D.R.U., în baza acestora justificând în mod nereal utilizarea fondurilor europene nerambursabile în cuantum de 924.448,85 RON acordate în derularea proiectelor X4, X5, X6 și X7, întrunește elementele constitutive infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ca infracțiune în legătură directă cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (189 acte materiale).

Înalta Curte constată că, în raport de modul de operare a activității infracționale descrise anterior a faptelor presupus săvârșite de inculpat cât și faptul că pedepsele cu închisoare prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care exista indicii că inculpatul le-ar fi săvârșit, sunt mai mari de 4 ani, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției. Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor presupus săvârșite.

Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care este trimis în judecată inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective. În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300 coroborat cu art. 160 alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul, modalitatea de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Înalta Curte conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, recursul declarat de inculpatul B.I.M. împotriva încheierii din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 38661/3/2012 (2371/2013). Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.M. împotriva încheierii din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 38661/3/2012 (2371/2013). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2013.