ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6041/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6041/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanta SC

„E.S.G.” SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea

Deciziei nr. 33/2011 emisă de pârât.

În subsidiar,

reclamanta a solicitat instanței înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale

cu sancțiunea avertisment.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat faptul că a fost selectată într-un eșantion

pentru un chestionar referitor la piese de schimb pentru autoturisme, fără a se

ține seama de împrejurarea că aceasta comercializează doar cauciucuri. Ca

atare, nu era în măsură să furnizeze datele cerute cu privire la piesele de

schimb, dar nu a putut aduce la cunoștința pârâtei acest aspect, întrucât nu a

primit chestionarul aflat în discuție.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul a invocat excepția de tardivitate a acțiunii. Pe

fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

de Apel

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 248

din 17 ianuarie 2012, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, precum și

excepția tardivității acțiunii.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

2.1. Decizia

contestată a fost comunicată reclamantei la data de 22 septembrie 2011,

termenul pentru formularea contestației s-a împlinit într-o zi de duminică,

respectiv la data de 23 octombrie 2011, iar contestația a fost expediată prin

poștă în următoarea zi lucrătoare, după cum rezultă din ștampila aplicată pe

plicul depus la dosar.

2.2. Prin Decizia nr.

33 din 16 septembrie 2011, reclamanta a fost sancționată cu amendă în sumă de

30.976 RON, reprezentând 0,6% din cifra de afaceri pe anul 2010.

În motivarea actului

administrativ contestat, pârâtul Consiliul Concurenței a reținut faptul că

reclamanta a încălcat prevederile art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea

concurenței, întrucât nu a furnizat datele solicitate în cadrul unei

investigații efectuată pentru cunoașterea pieței pieselor de schimb pentru

automobile, primirea adresei fiind confirmată de către societate la data de 03

februarie 2011.

Având în vedere

faptul că reclamanta nu a răspuns pârâtului în termenul fixat, acesta a trimis

societății o scrisoare de revenire, primirea adresei fiind confirmată în data

de 13 aprilie 2011. Termenul de răspuns indicat în scrisoare a fost 22 aprilie

Consiliului chestionarul completat.

În baza art. 6 alin.

(1) din Regulamentul privind constatarea contravențiilor și aplicarea

sancțiunilor, la data de 7 iulie 2011, pârâtul a solicitat punctul de vedere al

reclamantei cu privire la fapta sa. Termenul fixat a fost de 2 zile lucrătoare

de la primire. Societatea nu a ridicat plicul de corespondență de la poștă nici

după reavizare.

Susținerile

reclamantei în legătură cu inutilitatea selectării sale în eșantionul de

investigație nu pot fi primite, deoarece în chestionarul ce i-a fost comunicat

se aflau întrebări în legătură cu vânzările de anvelope noi și second hand. În

plus, reclamanta trebuia să comunice pârâtului punctul său de vedere cu privire

la chestionarul pe care l-a primit cu Adresa nr. 843 din 21 ianuarie 2011.

Prima instanță a

concluzionat în sensul că atitudinea reclamantei se înscrie în ipoteza art. 50

lit. b) din Legea nr. 21/1996, motiv pentru care decizia de sancționare a fost

legal întocmită.

de reclamanta SC „E.S.G.” SRL.

În recursul său,

reclamanta a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației.

În motivarea căii

extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9

C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu

privire la hotărârea judecătorească atacată:

3.1. Prima instanță

nu i-a comunicat întâmpinarea și înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă

în dublu exemplar pentru a putea lua cunoștință de conținutul lor, ceea ce

reprezintă încălcarea dreptului la apărare.

3.2. Judecătorul

fondului nu s-a pronunțat pe cererea de probatorii depusă la dosar, aspect care

conduce la nerespectarea dreptului la un proces echitabil.

3.3. Selectarea sa de

către intimat a fost greșită, deoarece nu comercializează decât anvelope pentru

autovehicule și autotractoare.

Intimata nu a făcut

dovada că i-a trimis scrisoarea de revenire și cererea privind exprimarea

punctului de vedere, iar chestionarul ce i-a fost comunicat nu cuprindea nicio

întrebare referitoare la anvelope, motiv pentru care nu avea ce informații să

comunice Consiliului Concurenței.

formulate de intimatul Consiliul Concurenței

Intimatul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că

își însușește argumentele reținute de prima instanță.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect

anularea Deciziei nr. 33 din 16 septembrie 2011 emisă de intimatul-pârât

Consiliul Concurenței prin care s-a dispus sancționarea contravențională a

societății cu amendă în sumă de 30.976 RON.

Prima instanță a

respins acțiunea ca neîntemeiată pentru considerentele expuse la pct. I.2. din

prezenta decizie.

Detaliind problemele

de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior

prezentate, Înalta Curte constată următoarele:

1.1. Referitor la

încălcarea dreptului la apărare

În esență, recurenta

susține că prima instanță nu i-a comunicat întâmpinarea și înscrisurile depuse

la dosar de către pârâtă în dublu exemplar. În plus, nu s-a pronunțat pe

cererea de probatorii depusă la dosar.

Pe aceste aspecte,

instanța de control judiciar constată că recurenta-reclamantă și-a angajat

apărător pentru redactarea acțiunii și reprezentarea în instanță după cum

rezultă din împuternicirea avocațială aflată la dosar.

Avocatul recurentei a

depus la dosar prin fax o cerere de probatorii în care a solicitat

încuviințarea probelor cu martori (numitul V.G.C. „care cunoaște aspecte legate

de activitatea de comerț a societății, respectiv faptul că subscrisa se ocupă

cu comerțul cu anvelope auto și nu cu comerțul cu piese auto”), interogatoriul

pârâtei, emiterea unei adrese către Consiliul Concurenței pentru a comunica

dacă recurenta a mai fost sancționată anterior datei de 16 septembrie 2011 și

acte (fără a le prezenta la dosar).

Cu toate acestea,

apărătorul recurentei angajat în cauză nu s-a prezentat la termenul de judecată

din data de 17 ianuarie 2012 pentru a arăta probele pe care le solicită și nici

nu a cerut amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare.

Din cele arătate în

lista de probatorii anterior prezentată, instanța de control judiciar reține

faptul că teza invocată de recurentă, respectiv indicarea obiectului său de

activitate, nu putea fi probată cu depoziția unui martor, ci doar cu înscrisuri

provenind de la Registrul Comerțului.

Totodată, Înalta

Curte menționează că lipsa părții la termenul de judecată trebuie să fie

justificată, întrucât, în caz contrar, aceasta ar reprezenta o exercitare

abuzivă a drepturilor procesuale, în scopul tergiversării judecării cauzei.

Celălalt aspect

invocat, respectiv faptul că anterior nu a mai fost sancționată de către

Consiliul Concurenței nu prezintă nicio relevanță juridică în cauza de față,

întrucât legea aplicabilă în materie nu prevede o asemenea condiție pentru

contravenția dedusă judecății.

Întâmpinarea depusă

de pârâtul Consiliul Concurenței nu i-a fost comunicată recurentei, deoarece

apărătorul a lipsit de la termenul de judecată.

Actele prezentate de

pârât nu i-au fost comunicate părții adverse, întrucât era vorba despre acte

care se aflau în posesia reclamantei, dovada în acest sens fiind faptul că, la

rândul său, le-a depus la dosar odată cu acțiunea în anulare de față.

1.2. Referitor la

fapta contravențională reținută prin decizia contestată

După cum s-a

prezentat anterior, recurenta a fost sancționată cu amendă contravențională

pentru încălcarea prevederilor art. 50 lit. b) din Legea concurenței nr.

21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât s-a

reținut că nu a furnizat informațiile și documentele ce i-au fost solicitate

potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. a) din aceeași lege.

În concret, instanța

de control judiciar reține faptul că, prin ordinul Președintelui Consiliului

Concurenței nr. 69 din 17 februarie 2009 s-a dispus declanșarea unei

investigații utile pentru cunoașterea pieței pieselor de schimb pentru

automobile, în temeiul art. 26 lit. g) din Legea concurenței nr. 21/1996,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În cadrul acestei

investigații, au fost trimise chestionare întreprinderilor implicate în

sectorul auto, printre care și recurentei. Aceasta din urmă a susținut în

memoriul de recurs faptul că a fost selectată în mod greșit de către

autoritatea de concurență.

Or, așa cum rezultă

din informațiile transmise de către Camera de Comerț, Industrie și Agricultură

Alba, în anul 2009, societatea s-a aflat pe prima poziție în topul

microîntreprinderilor din județul Alba la activitatea de comerț cu piese auto,

aspect care a constituit un element foarte important în investigația sectorială

declanșată de Consiliul Concurenței.

Un alt aspect invocat

de către recurentă este acela că nu a comercializat niciodată piese auto, ci

doar anvelope pentru autovehicule și autotractoare.

Însă, ceea ce omite,

în mod vădit, să menționeze recurenta este faptul că acest chestionar cuprindea

și întrebări legate de comerțul cu astfel de piese de schimb (secțiunea A, pct.

6.5.5, 6.5.6, 7.5.5, 7.5.6, 8.3.3, 8.3.4, 9.3.3, 9.3.4), aspecte reținute în

mod corect de către instanța de fond în cuprinsul sentinței civile recurate.

Mai mult, potrivit definiției din Regulamentul (UE) nr. 461/2010 al Comisiei

din 27 mai 2010 privind aplicarea art. 101 alin. (3) din Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici

concertate în sectorul autovehiculelor, piesele de schimb sunt bunuri care

urmează să fie instalate în sau pe un autovehicul pentru a înlocui componente

ale respectivului autovehicul, inclusiv bunuri cum ar fi lubrifianții necesari

la funcționarea autovehiculului, cu excepția combustibilului. De altfel,

definiția a fost cuprinsă în Anexa nr. 1 la Chestionar (Glosar de termeni),

transmisă întreprinderilor chestionate odată cu adresa conținând chestionarul.

Cu toate acestea,

dacă, prin comercializarea de cauciucuri, la care societatea face referire, nu

se înțelegea și comercializarea de anvelope, aceasta ar fi putut răspunde

solicitării Consiliului Concurenței printr-o adresă simplă în care să

sublinieze că activitatea sa nu face obiectul chestionarului. Recurenta,

contrar acestor obligații legale pe care le avea, a continuat să manifeste

perseverență în a refuza să transmită informațiile solicitate de către

autoritatea de concurență.

O altă critică adusă

de recurentă sentinței atacate este aceea că la pronunțarea soluției nu s-a

avut în vedere împrejurarea că informațiile aflate în discuție i-au fost

solicitate de către Consiliul Concurenței doar în luna noiembrie 2011 și nu la

datele invocate de pârât în întâmpinare.

Înalta Curte nu poate

primi nici această critică, în raport de următoarele aspecte ce rezultă din

actele dosarului:

Prin adresa

Consiliului Concurenței nr. RG 843/21 ianuarie 2011, s-a solicitat ES, în

temeiul dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, informații

și documente în cadrul investigației, primirea adresei fiind confirmată de

societate în data de 3 februarie 2011, iar termenul de răspuns indicat în

solicitare fiind de 20 de zile lucrătoare de la data primirii (respectiv 3

martie 2011). Cu toate că adresa comunicată prin poștă de către Consiliul

Concurenței a fost primită de ES în data de 3 martie 2011, aceasta din urmă nu

a transmis niciun răspuns la solicitările de informații și documente adresate

de autoritatea de concurență, acest aspect fiind confirmat de recurentă în

recursul formulat în cauză.

Întrucât ES nu a

răspuns la Adresa Consiliului de Concurență nr. 843 din 21 ianuarie 2011 în

termenul fixat de autoritate, aceasta din urmă a transmis prin poștă societății

Adresa de revenire cu nr. 426/AM din 8 aprilie 2011, adresă primită de

societate în data de 13 aprilie 2011, în care a fost indicat ca termen de

răspuns 7 zile lucrătoare de la data primirii. Nici în urma primirii acestei

adrese de revenire, ES nu a furnizat Consiliului Concurenței chestionarul

completat.

Prin Adresa nr.

791/AF din 7 iulie 2011, Consiliul Concurenței a solicitat ES punctul de vedere

cu privire la fapta sa, în baza dispozițiilor art. 6 alin. (l) din Regulamentul

privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de către

Consiliul Concurenței, termenul de răspuns fiind fixat la 2 zile lucrătoare de

la primirea adresei.

Cu toate acestea,

recurenta a comunicat datele solicitate de intimat la 3 noiembrie 2011, după

emiterea deciziei de sancționare contravențională.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 50 lit. b) din Legea nr. 21/1996, nefurnizarea informațiilor

și documentelor solicitate în baza dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. a) din

același act normativ constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la

0,1% la 1% din cifra de afaceri totală realizată de către contravenient în anul

financiar anterior sancționării. Competența de a constata și sancționa

săvârșirea contravenției prevăzute la art. 50 lit. b) din Legea nr. 21/1996

revine unei Comisii a Consiliului Concurenței, în conformitate cu dispozițiile

art. 55 alin. (3) din aceeași lege.

1.3. Referitor la

motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

În fine, Înalta Curte

constată că recurenta nu a formulat critici ce ar fi putut fi încadrate în

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., ci doar s-a

limitat să nominalizeze aceste dispoziții legale în memoriul de recurs.

soluției adoptate în recurs

Față de împrejurarea

că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect dispoziția normativă

anterior indicată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC E.S.G. SRL împotriva Sentinței civile nr. 248 din 17

ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 iulie 2013.

Procesat de GGC - LM