ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4229/2013

Asupra

conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la data de 16 septembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub

număr de dosar petentul C.A.A., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA,

a solicitat anularea procesului - verbal din 16 august 2011.

În

drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.

Prin

sentința civilă nr. 2000 din 13 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești,

secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei

instanțe și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca

obiect plângere contravențională, în favoarea Judecătoriei Cornetu,

apreciindu-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001,

potrivit cărora plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a

fost săvârșită contravenția, din cuprinsul procesului-verbal rezultând că fapta

contravențională a fost săvârșită pe Autostrada A 2, Km. 12+450, Glina, județul

Ilfov, localitatea Glina aflându-se în circumscripția Judecătoriei Cornetu.

Pe

rolul Judecătoriei Cornetu cauza a fost înregistrată sub număr de Dosar nr. 2523/1748/2012.

Primind

dosarul, Judecătoria Cornetu a reținut, în esență, că litigiul nu este de

competența sa, întrucât, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. (1)

din Legea nr. 2/2013, iar domiciliul petentului se află în Plopeni, respectiv

în circumscripția Judecătoriei Ploiești.

În

consecință, prin sentința civilă nr. 4159 din 28 mai 2013 pronunțată de

Judecătoria Cornetu a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată

din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Ploiești. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență,

dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Înalta

Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Cornetu

competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele

considerente:

Obiectul

cauzei este plângerea contravențională prin care a fost contestat

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 16 august 2011,

întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. SA prin care s-a reținut în sarcina

petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.

S-a menționat ca loc al săvârșirii contravenției Autostrada A 2 Km. 12+450,

Glina, județul Ilfov, care se află în circumscripția Judecătoriei Cornetu.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin.

(2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: „prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (.) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Această

normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001

este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă,

potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în

capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță,

precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în

curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi.”

De

asemenea, alin. (2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce

instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: alin. (2)”Recursurile

aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care,

potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la

curțile de apel” și alin. (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță

în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în

vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept

urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se

constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la

procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar,

de vreme ce art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această

materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept

public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a

fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios

administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. 13 alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare

extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având

în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se

aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or,

în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, la data de 16 septembrie 2011. Locul săvârșirii contravenției reținute în

sarcina petentului este Autostrada A2, Km. 12+450, Glina, județul Ilfov, în

circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât, această instanță este

competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001,

având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în

materie contravențională.

În

consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art.

22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de

soluționare a cererii formulată de petentul C.A.A. în favoarea Judecătoriei

Cornetu.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013.