ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3226/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată sub nr.

10977/311/2011 din 26 septembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Slatina județul Olt,

reclamanții Consiliul Județean Olt și Spitalul Județean de Urgentă Slatina au chemat

în judecată pe pârâta A.F.M.C. „C." - Școala Postliceala Sanitară „C.",

solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună evacuarea acesteia

din imobilul situat în municipiul Slatina, str. T.

Pârâta a formulat

cerere reconvențională, solicitând obligarea Spitalului Județean de Urgență

Slatina ia plata contravalorii îmbunătățirilor aduse spațiului și instituirea unui

drept de retenție până Ia data plății sumei datorate.

Prin sentința

nr. 12698 din 25 noiembrie 2011, Judecătoria Slatina a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a se pronunța

astfel, această instanță a reținut că este competentă instanța de contencios administrativ

deoarece contractul de închiriere nr. A1. din 10 martie 2009, prelungit prin actul

adițional nr. AA1. din 20 mai 2009, este un act administrativ, fiind încheiat pentru

punerea în valoare a unui bun public.

Prin sentința

nr. 2135 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale

active invocată de pârâta A.F.M.C. „C." - Școala Postliceală Sanitară „C."

și s-a respins acțiunea formulată de Consiliul Județean Olt; a fost admisă acțiunea

formulată de către Spitalul Județean de Urgență Slatina și s-a dispus evacuarea

pârâtei din imobil; a fost admisă, în parte, cererea reconvențională precizată,

fiind obligat Spitalul Județean de Urgența Slatina la plata sumei de 91.931 RON,

reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului; s-a instituit în favoarea

pârâtei - reclamante un drept de retenție asupra imobilului, pânâ îa achitarea debitului

de către Spitalul Județean de Urgență Slatina; a fost respinsă excepția prematurității

acțiunii invocată de către pârâtul - reclamant.

De reținut că

la termenul din 27 august 2012 pârâta a invocat excepția necompetenței materiale

a Tribunalului Olt, însă excepția a fost respinsă, reținându-se că argumentele ce

au constituit temeiul soluției de declinare a competenței către Tribunalul Olt,

sunt legale, pricina fiind de competența instanței de contencios administrativ.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel atât Spitalul Județean de Urgentă Slatina cât și A.F.M.C.

„C." Școala Postliceală Sanitară „C.", pricina fiind înregistrată pe rolul

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea

nr. 17 din 23 mai 2013 a Curții de Apei Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului

către secția a II-a civilă.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că sentința atacată cu apel a fost pronunțată în materie

comercială, astfel încât competența revine, secției a ll-a civile, a Curții de Apel

Craiova.

Prin încheierea

nr. 8 din 11 iunie 2013 a Curții de Apei Craiova, secția a ll-a civilă, s-a dispus

scoaterea de pe rol a pricinii și s-a înaintat cauza, secției de contencios

administrativ și fiscal, a aceleiași curți.

S-a constatat

învit conflictul negativ de competență între cele două secții și s-a dispus înaintarea

dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pentru

soluționarea acestui conflict.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că în fața primei instanțe a fost ridicată excepția necompetenței

materiale a instanței de contencios administrativ, însă excepția a fost respinsă,

rețînându-se câ sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din

Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, sub nr. 3525/1/2013.

Prima chestiune

care trebuie lămurită de către Înalta Curte este aceea dacă poate exista conflict

negativ de competența între două secții ale aceleiași instanțe.

Potrivit reglementărilor

în vigoare (relativ la vechiul C. proc. civ. și Legea nr. 304/2004, de organizare

judiciară) competența materială este de două feluri: competență materială funcțională

și competență materială după natura pricinii dedusă judecății.

Competență materială

funcțională se referă la nivelul instanței care este investită prima cu soluționarea

pricinii deduse judecății (judecătorie, tribunal, Curte de Apel, Înalta Curte de

Casație și Justiție), determinând în aceiași timp care sunt instanțele competente

să soluționeze căile de atac.

Această competență

materială funcțională este reglementata în Titlul I, art. 1 - 4

1

ale

vechiului C. proc. civ.

Pentru a determina

care este secția competentă (sau completul specializat) material a instanței astfel

determinate, trebuie să analizăm care este competența materială după natura pricinii

dedusă judecății.

Această competență

nu este, însă, reglementată în cuprinsul C. proc. civ., ci în cuprinsul Legii

nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv în art. 19 alin. (2), art.

35 alin. (2) și art. 36 alin. (3).

Ca atare, în măsura

în care la instanța, determinată în funcție de competența materială funcțională,

funcționează secții specializate sau complete specializate, pentru determinarea

competenței secției sau completului specializat competent să soluționeze cauza,

trebuie pornit de la natura litigiului dedus judecății.

Prin urmare, chiar

în condițiile aplicării vechiului C. proc. civ., există conflict negativ de competență

între două secții sau între două complete specializate ale unei instanțe (în sensul

competenței materiale funcționale arătat mai sus), știut fiind faptul că un articol

de lege trebuie interpretat în sensul aplicării sale și nu în sensul neaplicării

sale, aceasta însemnând că dacă există organizate secții sau complete specializate

într-o instanță de un anumit rang, acestea trebuie să soluționeze pricinile de natura

secției sau completului specializat, normele de organizare, în acest caz, fiind,

în același timp, și norme de competență materială după natura pricinii.

În pricina dedusă

judecății, în fața Tribunalului Olt, pricina a fost înregistrată ca fiind una având

natura unui contencios administrativ, mai mult, această instanță a și respins excepția

privind necompetența sa materială, reținând că pricina pe care o avea de soluționat

are natura unui litigiu de contercios administrativ.

Ca atare, în mod

greșit a reținut Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

că pricina are o natură comercială, cât timp nu a pus în discuția părților o eventuală

excepție de necompetență și nu a arătat cum a constatat natura comercială a litigiului.

Având în vedere

cele mai sus, Înalta Curte va constata competența de soluționare a apelului formulat

împotriva sentinței civile nr. 2935 din 18 decembrie 2012 a Tribunalului Olt, secția

a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 octombrie 2013.