ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3226/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Prin cererea înregistrată sub nr. 10977/311/2011 din 26 septembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Slatina județul Olt, reclamanții Consiliul Județean Olt și Spitalul Județean de Urgentă Slatina au chemat în judecată pe pârâta A.F.M.C. „C." - Școala Postliceala Sanitară „C.", solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună evacuarea acesteia din imobilul situat în municipiul Slatina, str. T. Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea Spitalului Județean de Urgență Slatina ia plata contravalorii îmbunătățirilor aduse spațiului și instituirea unui drept de retenție până Ia data plății sumei datorate. Prin sentința nr. 12698 din 25 noiembrie 2011, Judecătoria Slatina a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că este competentă instanța de contencios administrativ deoarece contractul de închiriere nr. A1. din 10 martie 2009, prelungit prin actul adițional nr. AA1. din 20 mai 2009, este un act administrativ, fiind încheiat pentru punerea în valoare a unui bun public. Prin sentința nr. 2135 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta A.F.M.C.

„C." - Școala Postliceală Sanitară „C." și s-a respins acțiunea formulată de Consiliul Județean Olt; a fost admisă acțiunea formulată de către Spitalul Județean de Urgență Slatina și s-a dispus evacuarea pârâtei din imobil; a fost admisă, în parte, cererea reconvențională precizată, fiind obligat Spitalul Județean de Urgența Slatina la plata sumei de 91.931 RON, reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului; s-a instituit în favoarea pârâtei - reclamante un drept de retenție asupra imobilului, pânâ îa achitarea debitului de către Spitalul Județean de Urgență Slatina; a fost respinsă excepția prematurității acțiunii invocată de către pârâtul - reclamant.

De reținut că la termenul din 27 august 2012 pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt, însă excepția a fost respinsă, reținându-se că argumentele ce au constituit temeiul soluției de declinare a competenței către Tribunalul Olt, sunt legale, pricina fiind de competența instanței de contencios administrativ. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Spitalul Județean de Urgentă Slatina cât și A.F.M.C. „C." Școala Postliceală Sanitară „C.", pricina fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea nr. 17 din 23 mai 2013 a Curții de Apei Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului către secția a II-a civilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sentința atacată cu apel a fost pronunțată în materie comercială, astfel încât competența revine, secției a ll-a civile, a Curții de Apel Craiova. Prin încheierea nr. 8 din 11 iunie 2013 a Curții de Apei Craiova, secția a ll-a civilă, s-a dispus scoaterea de pe rol a pricinii și s-a înaintat cauza, secției de contencios administrativ și fiscal, a aceleiași curți. S-a constatat învit conflictul negativ de competență între cele două secții și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pentru soluționarea acestui conflict. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în fața primei instanțe a fost ridicată excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, însă excepția a fost respinsă, rețînându-se câ sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, sub nr. 3525/1/2013. Prima chestiune care trebuie lămurită de către Înalta Curte este aceea dacă poate exista conflict negativ de competența între două secții ale aceleiași instanțe. Potrivit reglementărilor în vigoare (relativ la vechiul C. proc. civ. și Legea nr. 304/2004, de organizare judiciară) competența materială este de două feluri: competență materială funcțională și competență materială după natura pricinii dedusă judecății. Competență materială funcțională se referă la nivelul instanței care este investită prima cu soluționarea pricinii deduse judecății (judecătorie, tribunal, Curte de Apel, Înalta Curte de Casație și Justiție), determinând în aceiași timp care sunt instanțele competente să soluționeze căile de atac.

Această competență materială funcțională este reglementata în Titlul I, art. 1 - 4 1 ale vechiului C. proc. civ. Pentru a determina care este secția competentă (sau completul specializat) material a instanței astfel determinate, trebuie să analizăm care este competența materială după natura pricinii dedusă judecății. Această competență nu este, însă, reglementată în cuprinsul C. proc. civ., ci în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv în art. 19 alin. (2), art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3). Ca atare, în măsura în care la instanța, determinată în funcție de competența materială funcțională, funcționează secții specializate sau complete specializate, pentru determinarea competenței secției sau completului specializat competent să soluționeze cauza, trebuie pornit de la natura litigiului dedus judecății.

Prin urmare, chiar în condițiile aplicării vechiului C. proc. civ., există conflict negativ de competență între două secții sau între două complete specializate ale unei instanțe (în sensul competenței materiale funcționale arătat mai sus), știut fiind faptul că un articol de lege trebuie interpretat în sensul aplicării sale și nu în sensul neaplicării sale, aceasta însemnând că dacă există organizate secții sau complete specializate într-o instanță de un anumit rang, acestea trebuie să soluționeze pricinile de natura secției sau completului specializat, normele de organizare, în acest caz, fiind, în același timp, și norme de competență materială după natura pricinii.

În pricina dedusă judecății, în fața Tribunalului Olt, pricina a fost înregistrată ca fiind una având natura unui contencios administrativ, mai mult, această instanță a și respins excepția privind necompetența sa materială, reținând că pricina pe care o avea de soluționat are natura unui litigiu de contercios administrativ. Ca atare, în mod greșit a reținut Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, că pricina are o natură comercială, cât timp nu a pus în discuția părților o eventuală excepție de necompetență și nu a arătat cum a constatat natura comercială a litigiului. Având în vedere cele mai sus, Înalta Curte va constata competența de soluționare a apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2935 din 18 decembrie 2012 a Tribunalului Olt, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.