ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5700/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin Cererea înregistrată la 5 noiembrie 2012 pe rolul Judecătoriei Avrig, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, a chemat în judecată pe pârâtul C.V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 660,83 RON, contravaloarea zilelor de spitalizare din perioada 20 aprilie 2008 - 23 aprilie 2008, sumă ce nu a fost achitată de către pârât. În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 20 aprilie 2008 - 23 aprilie 2008. A învederat că aceasta figurează în evidențele contabile cu un debit de 660,83 RON, conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 998 - 999 C. civ. Pârâtul nu a formulat întâmpinare. Prin Sentința civilă nr. 153 din 7 martie 2013, Judecătoria Avrig a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în pretenții în favoarea Judecătoriei Brezoi. În considerentele hotărârii s-a reținut că domiciliul pârâtului este în sat Hotarele, comuna Muiereasca, județul Vâlcea, astfel că se aplică regula de drept comun înscrisă în art. 5 C. proc. civ. Judecătoria Brezoi, prin Sentința civilă nr. 2322 din 29 aprilie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reținând că domiciliul pârâtului este arondat circumscripției acestei din urmă instanțe.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2013, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, iar prin Sentința nr. 6994 bis din 24 septembrie 2013 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig și, constatând ivit conflictul de competență, a înaintat cauza instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență. În considerentele sentinței s-a reținut că cererea de chemare în judecată are ca obiect plata unei sume de bani, ceea ce nu atrage o competență teritorială absolută a instanței, iar în cauză Judecătoria Avrig a exercitat un drept ce nu-i aparținea, respectiv a invocat din oficiu necompetența sa teritorială, chestiune ce nu putea fi valorificată decât de către pârât prin întâmpinare sau cel mai târziu până la prima zi de înfățișare.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Avrig, pentru următoarele considerente: Reclamanta a învestit Judecătoria Avrig cu soluționarea unei cereri având ca obiect pretenții. Acțiunea a fost fundamentată juridic pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 998 - 999 C. civ. Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a înfățișat în fața instanței de judecată.

În privința dispozițiilor referitoare la competența teritorială a instanței, Codul de procedură civilă cuprinde norme cu caracter dispozitiv (art. 5 - 8) și norme cu caracter imperativ (art. 13 - 16). În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 13 - 16 C. proc. civ., care sunt norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică. Astfel, art. 5 C. proc. civ. prevede, cu privire la competența teritorială, faptul că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Prin art. 10 pct. 8 C. proc. civ. se prevede că, în afară de instanța de domiciliu a pârâtului, mai este competentă, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, cum este cazul în speța de față, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.

Potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. În speță, competența teritorială a Judecătoriei Avrig este impusă de manifestarea de voință a reclamantului, opțiune în raport de care nici părțile, nici instanța, nu mai pot pune problema competenței teritoriale. Norma precitată are caracter de ordine privată, ocrotind interese particulare, iar nu de ordine publică, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 159 alin. (2) coroborat cu art. 159 1 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Avrig nu putea să invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială relativă, aceasta putând fi invocată numai de pârât și numai prin întâmpinare, ori, în cazul în care întâmpinarea nu ar fi fost obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare, deci in limine litis.

Prin alegerea făcută de reclamant a Judecătoriei Avrig, această instanță a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă. În acest context, fiind vorba de o competență teritorială relativă, neinvocarea acesteia de către pârât, în condițiile art. 159 alin. (2) coroborat cu art. 159 1 alin. (3) C. proc. civ., a excepției de necompetență, prezumă împrejurarea că părțile au convenit tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate, instanța de judecată neputând să își decline competența din oficiu. În atare circumstanțe, prin alegerea exprimată de reclamantă prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către pârât a excepției de necompetență teritorială, Judecătoria Avrig a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM