ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5700/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată la 5 noiembrie 2012

pe rolul Judecătoriei Avrig, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență

Craiova, a chemat în judecată pe pârâtul C.V., solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 660,83 RON,

contravaloarea zilelor de spitalizare din perioada 20 aprilie 2008 - 23 aprilie

2008, sumă ce nu a fost achitată de către pârât.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că pârâtul a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență

Craiova, în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în

perioada 20 aprilie 2008 - 23 aprilie 2008. A învederat că aceasta figurează în

evidențele contabile cu un debit de 660,83 RON, conform art. 313 din Legea nr.

95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

În drept acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 998 -

999 C. civ.

Pârâtul nu a formulat

întâmpinare.

Prin Sentința civilă

nr. 153 din 7 martie 2013, Judecătoria Avrig a admis excepția de necompetență teritorială

a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare

a acțiunii în pretenții în favoarea Judecătoriei Brezoi.

În considerentele

hotărârii s-a reținut că domiciliul pârâtului este în sat Hotarele, comuna

Muiereasca, județul Vâlcea, astfel că se aplică regula de drept comun înscrisă

în art. 5 C. proc. civ.

Judecătoria Brezoi,

prin Sentința civilă nr. 2322 din 29 aprilie 2013 a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei

Râmnicu Vâlcea, reținând că domiciliul pârâtului este arondat circumscripției

acestei din urmă instanțe.

Judecătoria Râmnicu

Vâlcea, la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2013, a invocat din

oficiu excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, iar prin Sentința

nr. 6994 bis din 24 septembrie 2013 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig și, constatând ivit conflictul de

competență, a înaintat cauza instanței supreme în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

În considerentele

sentinței s-a reținut că cererea de chemare în judecată are ca obiect plata

unei sume de bani, ceea ce nu atrage o competență teritorială absolută a

instanței, iar în cauză Judecătoria Avrig a exercitat un drept ce nu-i aparținea,

respectiv a invocat din oficiu necompetența sa teritorială, chestiune ce nu

putea fi valorificată decât de către pârât prin întâmpinare sau cel mai târziu

până la prima zi de înfățișare.

Analizând actele și

lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în

soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind

competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Avrig, pentru

următoarele considerente:

Reclamanta a învestit

Judecătoria Avrig cu soluționarea unei cereri având ca obiect pretenții.

Acțiunea a fost fundamentată juridic pe dispozițiile art. 313 din Legea nr.

95/2006 și art. 998 - 999 C. civ. Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu

s-a înfățișat în fața instanței de judecată.

În privința

dispozițiilor referitoare la competența teritorială a instanței, Codul de

procedură civilă cuprinde norme cu caracter dispozitiv (art. 5 - 8) și norme cu

caracter imperativ (art. 13 - 16). În principiu, normele de competență

teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor

prevăzute la art. 13 - 16 C. proc. civ., care sunt norme de competență

teritorială exclusivă, de ordine publică.

Astfel, art. 5 C.

proc. civ. prevede, cu privire la competența teritorială, faptul că cererea se

face la instanța domiciliului pârâtului.

Prin art. 10 pct. 8

C. proc. civ. se prevede că, în afară de instanța de domiciliu a pârâtului, mai

este competentă, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, cum este cazul

în speța de față, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.

Potrivit art. 12 C.

proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă

competente.

În speță, competența

teritorială a Judecătoriei Avrig este impusă de manifestarea de voință a

reclamantului, opțiune în raport de care nici părțile, nici instanța, nu mai

pot pune problema competenței teritoriale.

Norma precitată are

caracter de ordine privată, ocrotind interese particulare, iar nu de ordine

publică, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 159 alin. (2) coroborat

cu art. 159

1

alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Avrig nu putea să

invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială relativă, aceasta putând

fi invocată numai de pârât și numai prin întâmpinare, ori, în cazul în care

întâmpinarea nu ar fi fost obligatorie, cel mai târziu la prima zi de

înfățișare, deci in limine litis.

Prin alegerea făcută

de reclamant a Judecătoriei Avrig, această instanță a devenit exclusiv

competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice

altă instanță posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă. În

acest context, fiind vorba de o competență teritorială relativă, neinvocarea

acesteia de către pârât, în condițiile art. 159 alin. (2) coroborat cu art. 159

1

alin. (3) C. proc. civ., a excepției de necompetență, prezumă împrejurarea că

părțile au convenit tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței

sesizate, instanța de judecată neputând să își decline competența din oficiu.

În atare

circumstanțe, prin alegerea exprimată de reclamantă prin introducerea cererii

de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către pârât a excepției

de necompetență teritorială, Judecătoria Avrig a devenit în mod exclusiv

competentă să judece prezentul litigiu.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Avrig.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM