ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 539/2017

Decizia nr. 539/2017

Asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 08.06.2016, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a chemat în judecată pe pârâtul A. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2.503 lei, reprezentând contravaloare servicii medicale și reactualizarea sumei cu indicele de inflație până la data plății efective.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și art. 1357 C. civ., art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. civ. și art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Pârâtul A. nu a depus întâmpinare.

La data de 26.07.2016, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a depus notă de ședință arătând domiciliul corect al pârâtului și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, având în vedere că pârâtul domiciliază în com. Gusoeni, jud. Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 12551 din 31 octombrie 2016, Judecătoria Craiova, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiava, invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut imitatoarele:

Din actele și lucrările dosarului, reiese că pârâtul domiciliază în com. Gusoeni, jud. Vâlcea.

Potrivit dispozițiilor art 107 alin. (1) C. proc. civ., „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor legale arătate, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Drăgășani.

Învestită prin declinare, Judecătoria Drăgășani, prin sentința civilă nr. 128 din 01.02.2017, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova și, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

În cauză, competența de judecată este de ordine privată, prin cererea de chemare în judecată ce vizează recuperarea unui pretins prejudiciu în cuantum de 2.503 lei, reclamanta înțelegând să învestească Judecătoria Craiova, arătând drept domiciliu al pârâtului adresa din mun. Craiova.

Conform art. 130 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în cazul încălcării normelor de competență teritorială, în afară de cea exclusivă, excepția de necompetență de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de către pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin urmare, instanța nu ar putea invoca, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, întrucât, potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetența în această situație este de ordine privată, după cum nici reclamantul nu ar putea ridica excepția arătată, deoarece art. 130 alin. (4) C. proc. civ. prevede că dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declinarea competenței.

În speță, formularea și depunerea întâmpinării nu este facultativă, ci legea instituie în sarcina pârâtului aceasta obligație, iar nedepunerea întâmpinării în termenul legal (nici pe timpul procedurilor prevăzute la art. 201 C. proc. civ. și nici chiar la primul termen de judecată din data de 31.10.2016), atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca excepția necompetenței teritoriale, în condițiile dispozițiilor art. 130 coroborate cu cele ale art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 din același act normativ, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 107 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

Potrivit art. 113 pct. 9 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mat sunt competente (...) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă”.

Art. 116 din același act normativ prevede că „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

Înalta Curte reține că obiectul prezentului dosar îl constituie cererea reclamantului Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova de obligare a pârâtului A., în temeiul dispozițiilor art. 1349 și art. 1357 C. civ. și art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, la plata contravalorii serviciilor medicale acordate ca urmare a evenimentului rutier produs din culpa sa, la data de 29.01.2016 pe DN 67B, pe raza localității Gusoeni, jud. Vâlcea.

Înalta Curte mat constată că, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei și în aplicarea dispozițiilor legale ale art. 113 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., erau deopotrivă competente instanțele în circumscripția cărora se află domiciliul pârâtului, care coincide cu cea unde s-a produs fapta ilicită, respectiv Judecătoria Drăgășani, cât și instanța în circumscripția căreia s-a produs prejudiciul, respectiv Judecătoria Craiova.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, ca instanță a locului unde s-a produs prejudiciul, respectiv unde au fost prestate serviciile medicale neachitate de către pârâtul A. Astfel, din conținutul referatului cu propunere de clasare întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Vâlcea, Poliția Municipiului Drăgășani, din data de 15.03.2016, aflat la Dosarul nr. x/215/2016 al Judecătoriei Craiova, rezultă că pârâtului A. i-au fost acordate îngrijiri medicale de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova cu sediul în Craiova, în perioada 29.01.2016- 03.02,2016, așa cum reiese și din fișele de decont de cheltuieli emise de reclamant, existente la același dosar.

Or, reclamantul, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Craiova, a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Analizând conflictul negativ de competență și din perspectiva caracterului normelor care reglementează competența instanțelor în materia răspunderii civile delictuale, se constată că aceasta este guvernată de norme de ordine privată, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Or, conform prevederilor art. 130 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 134/2030 privind C. proc. civ., necompetența ele ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu Ia primul termen de judecată Ia care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În situația în care necompetența nu este de ordine publică, potrivit alin. (4) al art. 130, partea care a tacul cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.

Chiar admițând că Judecătoria Craiova nu era competentă teritorial sa judece pricina, chestiunea privind necompetența teritorială în cauza dedusă judecății nu putea fi invocată decât de către pârâtul A., prin întâmpinare, iar în situația în care nu ar fi fost depusă întâmpinarea, la primul termen de la care părțile sunt legal citate, legiuitorul stabilind că excepția de necompetența reglementată de norme de ordine privată nu poate fi invocată decât in limine litis.

În cauza de față, conform mențiunilor din cuprinsul practicalei sentinței civile nr. 12553 din 31.10.2016 a Judecătoriei Craiova, pârâtul A. nu a formulat întâmpinare și nici nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.

Totodată, în aplicarea alin. (4) a art. 130 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nici reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova nu putea, în condiții de legalitate, să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova.

Prin urmare, în cauza dedusă judecății, Judecătoria Craiova nu mai putea să dispună, nici din oficiu, nici la cererea reclamantului, declinarea competenței, declarându-se necompetentă, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire al competenței, care nu este de ordine publică.

Astfel cum deja s-a arătat, opțiunea reclamantului între instanțele deopotrivă competente teritorial indicate de art. 113 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., poate fi exercitată la momentul sesizării instanței de judecată, ceea ce, în speță, s-a și întâmplat.

Față de cele anterior arătate, Înalta Curte, în baza an. 135 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, împotriva pârâtului A., având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală - contravaloare servicii medicale, în favoarea Judecătoriei Craiova.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, împotriva pârâtului A., având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală - contravaloare servicii medicale, în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2017.