ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 480/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 480/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3648 din 30 mai 2012,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Universitatea din
București în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S.
În
motivarea acestei hotărâri, prima instanță a apreciat, în esență, că nu se
poate reține în sarcina pârâtului un refuz nejustificat de eliberare a
certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru reclamanta
Universitatea București, în condițiile în care existența și întinderea
dreptului de proprietate asupra spațiului situat în imobilul din București,
sector 2 formează obiectul unui litigiu civil aflat pe rolul Judecătoriei
sectorului 1 București - Dosar nr. 8038/299/2008, dreptul de proprietate fiind
disputat între Universitatea București (intervenientă) și U.M.F. C.D.
(reclamantă).
Împotriva
sentinței
nr.
3648 din
30 mai 2012 a declarat recurs reclamanta Universitatea din București,
solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea, în
consecință, a pârâtului M
.
E
.
N
.
la emiterea, în favoarea reclamantei, a
certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra spațiului
Facultății de Geologie din imobilul situat în București,
sector 2.
În
motivarea cererii de recurs s-a susținut, în esență, că instanța de fond a făcut
o interpretare și aplicare greșită a legii, în condițiile în care din
interpretarea sistematică a prevederilor Decretului
nr.
702/1973, ale
Ordinului M
.
E
.I.
din
17
septembrie
1975
și a actelor ulterioare încheiate între Universitatea din București și U.M.F. C
.
D
.
rezultă fără de
putință de tăgadă că spațiul aferent Facultății de Geologie Tehnică
-
în suprafață de 2
.000 mp,
situat în
,
sector 2, aparține Universității din București, existența litigiilor invocate
de pârât și reținute de instanța de fond fiind lipsită de relevanță.
Înalta
Curte, sesizată cu soluționarea recursului formulat constată faptul că
recurenta-reclamantă Universitatea din București a depus, pentru termenul stabilit
în vederea soluționării cauzei, din data de 4 februarie 2014, cerere de
renunțare la judecată.
Față
de această cerere și în raport de dispozițiile
art.
246
alin.
(1)
C. proc.
civ.
, în
conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în
ședință, fie prin cerere scrisă,
și având în vedere dispozițiile
art.
129
alin.
(6)
C. proc.
civ.
,
Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecată formulată de către
recurentă
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Ia act de renunțarea
reclamantei Universitatea din București la judecarea recursului formulat
împotriva sentinței civile nr. 3648 din 30 mai 2012 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 februarie 2014.