ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 480/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3648 din 30 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Universitatea din București în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S. În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a apreciat, în esență, că nu se poate reține în sarcina pârâtului un refuz nejustificat de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru reclamanta Universitatea București, în condițiile în care existența și întinderea dreptului de proprietate asupra spațiului situat în imobilul din București, sector 2 formează obiectul unui litigiu civil aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București - Dosar nr. 8038/299/2008, dreptul de proprietate fiind disputat între Universitatea București (intervenientă) și U.M.F.

C.D. (reclamantă). Împotriva sentinței nr. 3648 din 30 mai 2012 a declarat recurs reclamanta Universitatea din București, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea, în consecință, a pârâtului M . E . N . la emiterea, în favoarea reclamantei, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra spațiului Facultății de Geologie din imobilul situat în București, sector 2. În motivarea cererii de recurs s-a susținut, în esență, că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii, în condițiile în care din interpretarea sistematică a prevederilor Decretului nr. 702/1973, ale Ordinului M . E .I. din 17 septembrie 1975 și a actelor ulterioare încheiate între Universitatea din București și U.M.F.

C . D . rezultă fără de putință de tăgadă că spațiul aferent Facultății de Geologie Tehnică - în suprafață de 2 .000 mp, situat în , sector 2, aparține Universității din București, existența litigiilor invocate de pârât și reținute de instanța de fond fiind lipsită de relevanță. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului formulat constată faptul că recurenta-reclamantă Universitatea din București a depus, pentru termenul stabilit în vederea soluționării cauzei, din data de 4 februarie 2014, cerere de renunțare la judecată. Față de această cerere și în raport de dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ. , în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ. , Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecată formulată de către recurentă .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Ia act de renunțarea reclamantei Universitatea din București la judecarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 3648 din 30 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2014.