ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1378/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3267 din 23 august 2013, Tribunalul

Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii prin

care reclamanta SC I.E. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., Centrul Județean

Tulcea, solicita anularea deciziei din 2012 de acordare a plăților în cadrul schemelor

de sprijin pe suprafață, campania 2012 emisă de autoritatea pârâtă.

Pentru a pronunța această

soluție, tribunalul a reținut, în esență, că în speță sunt aplicabile prevederile

art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 și art. 10 alin. (1

1

)

din Legea nr. 554/2004, introdus prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012, conform

cărora „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice

centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea

Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.

Prin sentința nr. 7/CA

din 8 ianuarie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

în favoarea Tribunalului Tulcea competența de soluționare a pricinii, reținând în

esență că, în raport cu criteriul cuantumului sumei stabilite prin actul administrativ

atacat, de până la 500.000 RON, competența de soluționare se stabilește exclusiv

conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului

de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Verificând cauza, Înalta

Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul

Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

În speță, suma în litigiu,

în cuantum de 25.787,80 RON, reprezentând sancțiune aplicată reclamantei prin actul

contestat, a fost calculată în urma verificării modului de obținere de către aceasta

a unor sume avansate din fonduri comunitare nerambursabile, provenite din fonduri

europene de garantare agricolă și de dezvoltare rurală, în temeiul O.G. nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea

și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente

acestora.

Conform dispozițiilor

art. 46 din actul normativ susmenționat, „Împotriva titlului

de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”

[alin. (1)] iar „Contestația este o cale administrativă de atac

și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile

sale printr-un act administrativ, în condițiile legii” [alin. (2)].

De asemenea, potrivit

art. 51 alin. (2) din același act normativ, „Deciziile pronunțate în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de

contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare”.

În temeiul

normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce privește

stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația

formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului

de creanță atacat, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

În interpretarea

și aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, în mod unitar, că

aceste dispoziții

instituie

două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum

urmează:

- criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative

cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Așadar, dacă litigiul

are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea

debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului

de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

În speță,

fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, conform art. 2

alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, în sumă de

25.787,80 RON,

asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor C. proc.

fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a

instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric

și revine Tribunalului Tulcea

.

În mod greșit a reținut

această din urmă instanță, în motivarea soluției de declinare a competenței, că

în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea

nr. 554/2004; prevederile legale respective au fost introduse prin art. 54 pct.

3 din Legea nr. 76/2012 și au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform

art. 82 raportat la art. 81 alin. (1) din același act normativ, astfel cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 4/2013, nefiind deci aplicabile la data de 7 februarie

2013, când a fost formulată acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC I.E. SRL și pe pârâta A.P.I.A.,

Centrul Județean Tulcea, în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 martie 2014.