ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5069/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5069/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

cauzei

Prin încheierea de ședință din data de 14

decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr.

11056/63/2010, a fost admisă cererea de sesizare a instanței de contencios

administrativ, formulată de recurentul reclamant V.G. privind excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul ministrului justiției

nr. 399/2007 și art. 4 din Decizia nr. 307/2007, fiind sesizată Curtea de Apel

Craiova cu soluționarea acestei excepții.

Totodată, instanța a

suspendat cauza.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că dispozițiile legale a căror nelegalitate o invocă

contravin dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și a celorlalte legi aplicabile

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, funcționari

publici, funcționari publici cu statut special, i-au creat un prejudiciu ce se

regăsește în soluția pronunțată de instanța de fond și pentru a preveni

aplicarea unui act nelegal și de către instanța de recurs, consideră că

excepția este îndreptățită.

Prin punctul de

vedere depus la dosar, Penitenciarul Craiova a învederat că excepția de

nelegalitate invocată este inadmisibilă având în vedere că prin modificările

aduse Legii nr. 262/2007 obiectul excepției de nelegalitate a fost restrâns numai

la actele administrative individuale, fiind excluse actele cu caracter

normativ, iar verificarea legalității unui act administrativ unilateral pe

calea excepției de nelegalitate poate fi făcută numai în perioada de

valabilitate a actului normativ.

Pe fondul cauzei,

intimatul a apreciat că excepția nu este fondată.

Curtea de Apel

Craiova, ca instanță de recurs, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2002, a admis cererea

recurentului reclamant și, ținând seama de faptul că actele administrative

contestate sunt emise de instituții publice centrale, potrivit art. 10 alin.

(1) și (3) din aceeași lege, a dispus sesizarea Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a

dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul ministrului justiției nr. 399/2007 și

art. 4 din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 2514/54/2011.

La data de 22

februarie 2012, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a depus la

dosar întâmpinare solicitând respingerea excepției ca inadmisibilă deoarece nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Pe fond, pârâta a

învederat instanței că se impune respingerea excepției de nelegalitate ca

neîntemeiată, pentru că dispozițiile art. 11 din Ordinul ministrului justiției

nr. 399/2007 și ale art. 4 din Decizia nr. 307/2007 nu exced cadrului legal

stabilit de către Legea nr. 293/2004, republicată, și de O.G. nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare, fiind norme metodologice de

aplicare a O.G. nr. 64/2006 și nu norme prin care se adaugă la lege, așa cum

greșit se susține.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 23 februarie 2012 pârâtul Ministerul Justiției a solicitat

respingerea excepției, ca neîntemeiată.

instanțe

Prin Sentința nr. 268

din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată, ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Cu privire la

inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată de pârâta A.N.P., Curtea a

reținut că natura juridică de act administrativ unilateral cu caracter normativ

a Ordinului Ministerului Justiției nr. 399/C/2007 pentru aprobarea normelor

metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind

salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciare, aprobată prin Legea nr. 462/2006, precum

și al Deciziei Directorului General al Administrației Naționale a

Penitenciarelor nr. 307/2007 nu atrage inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate în raport cu sfera de reglementare a art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Pe baza argumentului

de interpretare logică a fortiori, dacă legiuitorul a creat un mijloc procesual

de apărare, pe calea excepției de nelegalitate, pentru acte de autoritate

individuale, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit

subiectelor de drept în legătură cu actele administrativ-normative, ale căror

efecte au caracter general, impersonal și abstract.

Totodată, Curtea a

apreciat ca neîntemeiată și susținerea pârâtului A.N.P., potrivit cu care

verificarea legalității unui act administrativ unilateral individual pe calea

excepției de nelegalitate poate fi făcută oricând (deci este imprescriptibilă)

în cadrul unui proces ce se desfășoară în fața unei instanțe judiciare, dar

numai în perioada de valabilitate a actului normativ în baza căruia a fost

emis, întrucât abrogarea nu produce efecte în privința legalității actului, ci

cu privire la momentul până la care acesta produce efecte juridice.

În ceea ce privește

fondul excepției de nelegalitate, Curtea a constatat că, din analiza disp. art.

4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ învestită cu

soluționarea excepției de nelegalitate are de verificat concordanța actului

administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară

în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul

ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5)

din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În cauză, Ordinul

ministrului justiției nr. 399/C/2007 conține chiar normele metodologice de

aplicare a ordonanței privind salarizarea funcționarilor publici din A.N.P.,

norme al căror scop îl reprezintă expunerea în concret a modului în care se

realizează salarizarea pentru orele lucrate suplimentar.

Astfel, dispozițiile

a căror nelegalitate este invocată prevăd modul în care se calculează orele

lucrate suplimentar în cazul lucrului în ture și cum se remunerează acestea.

Or, pentru

verificarea concordanței actului administrativ normativ dedus judecății cu

actul normativ cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost emis se

impune analiza logico-sistematică a prevederilor O.G. nr. 64/2006 și ale Legii

nr. 293/2004 care conțin referiri la salarizarea orelor lucrate suplimentar.

Din motivarea

excepției de nelegalitate rezultă că singura critică a reclamantului vizează

faptul că prevederile ordinului și ale deciziei contravin prin adăugare la

dispozițiile legale întrucât "nu se transformă orele lucrate suplimentar

în zile lucrate suplimentar" căci, procedând astfel, se produc prejudicii

rezultând din modul de remunerare a acestora.

Instanța a apreciat

ca nefondată susținerea reclamantului potrivit căreia prin transformarea orelor

lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar se adaugă prevederilor legale,

întrucât astfel cum rezultă din întreg conținutul art. 45, legiuitorul a avut

în vedere ca unități de timp nu doar ora ci și ziua, săptămâna și respectiv

luna, statuând că "Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe

zi și de 40 de ore pe săptămână." [alin. (1) art. 45] iar "orele

suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază,

după cum urmează: a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de

depășire a duratei normale a zilei de lucru; b) 100% din salariul de bază

pentru orele următoare"

Așadar, în concepția

legii, fiind remunerate în luna următoare, numărul orelor lucrate suplimentar

se calculează la finalul fiecărei luni iar salarizarea acestora se realizează

prin adăugarea unui spor de 75% pentru primele două ore suplimentare,

calculate, raportându-se la ziua de lucru (8 ore), și respectiv a unui spor de

100% din salariul de bază pentru orele următoare.

în cauză

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul V.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile cuprinse

în actele administrative criticate, care instituie un mod de calcul al orelor

lucrate suplimentar, contrar prevederilor actelor normative cu forță juridică

superioară.

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, punctul 11.5

din normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006,

aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007 prevede că, în cazul

lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a timpului de lucru,

conform pontajului lunar, se vor plăti:

a) Total ore lucrate

conform pontaj - total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar.

b) Ore lucrate

suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar.

c) Primele 2 ore din

fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de

bază, iar diferența până la 8 ore se plătește cu un spor de 100% din salariul

de bază. Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.

De asemenea, art. 4

din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 a directorului general al

Administrației Penitenciarelor prevede la alin. (3) și (4) modul de calcul al

orelor suplimentare, astfel:

- alin. (3): În cazul

lucrului în ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de

lucru, conform pontajului lunar, se calculează:

Total ore lucrate

conform pontaj - total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar;

Ore lucrate

suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar.

- alin. (4): Primele

2 ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din

salariul de bază, iar diferența până la 8 ore se plătește cu un spor de 100%

din salariul de bază. Fracțiunile de zile se neglijează.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor

publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru

orele prestate de acești funcționari publici peste durata normală a timpului de

lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit

legii nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr.

293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a

Penitenciarelor.

În conformitate cu

forma în vigoare a acestor din urmă dispoziții, durata normală a timpului de

lucru este, de regulă, de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.

Actul normativ mai

prevede că, în cazul în care nu este posibilă compensarea cu timp liber a

orelor lucrate suplimentar acestea se vor plăti cu 75% din salariul de bază,

primele 2 ore și respectiv cu 100% din salariul de bază orele următoare și

orele lucrate în zilele de repaus, săptămânal sau în care nu se lucrează,

potrivit legii.

Legea nr. 293/2004

instituie și o limită a orelor lucrate suplimentar, respectiv 120 ore anual și

în mod excepțional, 360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu

încadrarea în fondurile bugetare aprobate.

Așadar, dispozițiile

cuprinse în Legea nr. 293/2004 reglementează modul de plată a muncii

suplimentare necompensate cu timp liber, calculul raportându-se exclusiv ca

unitate de timp la orele suplimentare, fără a distinge după cum este vorba de

lucru în ture sau nu.

Contrar acestor

prevederi legale, prin dispozițiile contestate din cele două acte

administrative emise în baza și în aplicarea actelor normative cu forță

superioară, modalitatea de calcul a orelor lucrate suplimentar se raportează la

altă unitate de timp, ziua lucrată suplimentar, transformându-se orele în zile

suplimentare, cu neglijarea fracțiunilor de zile.

Aplicând acest mod de

calcul se ajunge la situația în care funcționarii publici din sistemul

administrației penitenciare sunt privați de drepturile salariale pentru o parte

din orele suplimentare efectuate, respectiv cele ce reprezintă o fracțiune mai

mică de o zi lucrată suplimentar.

În raport de cele

expuse, Înalta Curte reține că excepția invocată de reclamant este întemeiată,

normele contestate adăugând la lege și stabilind un alt regim de calcul al sporurilor

cuvenite pentru orele lucrate suplimentar, motiv pentru care va constata

nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul ministrului justiției

nr. 399/2007 și respectiv art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de V.G. împotriva Sentinței civile nr. 268 din 2 aprilie 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată în sensul că admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul

V.G. și constată nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul

ministrului justiției nr. 399/2007 și a art. 4 din Decizia Directorului general

al A.N.P. nr. 307/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - GV