ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1234/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin

plângerea contravențională înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Buftea la

data de 4 aprilie 2012 sub nr. 4097/94/2012, petentul P.G.V., în contradictoriu

cu intimata C.N.A.D.N.R. SA - C.S.T.R.I. Cestrin, a contestat procesul - verbal

de contravenție din 22 februarie 2012 emis de intimată, susținând netemeinicia

și nelegalitatea acestuia.

Prin sentința nr. 4604 din 15 octombrie 2012,

Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei

instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Cornetu, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr.

2/2001.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de

competență.

2.1.

Prin sentința

civilă nr. 2251 din data de 4 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a admis

excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a dispus declinarea

competenței în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., a fost modificată O.G. nr. 15/2002 și a fost introdus art.

10

1

potrivit căruia plângerea se introduce la judecătoria în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, dispozițiile

procedurale fiind de imediată aplicare.

2.2.

Prin sentința civilă

nr. 17403 din data de 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a

admis excepția privind necompetență teritorială a instanței și s-a declinat

competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cornetu.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și

s-a dispus înaintarea dosarului către înalta Curte de Casație și Justiție,

suspendându-se soluționarea cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut in vedere

că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 modificată și completată,

plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a

cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, fiind instituită o

competență teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție a

fost săvârșită fapta.

În condițiile în care localitatea în care a fost

săvârșită contravenția se află în raza de competență a Judecătoriei Cornetu,

s-a apreciat că acestei instanțe urmează a i se înainta cauza.

A reținut, de asemenea, pe de o parte că plângerea a fost

înregistrată pe rolul instanței anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010

și a Legii nr. 2/2013, iar pe altă parte, că prezenta speță nu se încadrează în

dispozițiile art. 23 din Legea nr. 2/2013, nefiind vorba de un proces în

materia contenciosului administrativ, ci de unul în materie contravențională.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ

de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În fapt se reține că la data de 22 februarie 2012 a

fost întocmit procesul-verbal de contravenție seria R12 nr. 0108688, prin care

s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției constând în aceea

că a circulat cu autovehiculul fără a deține rovinietă valabilă.

Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost

înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 4 aprilie 2012,

anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., ale cărui dispoziții

potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după

intrarea acestuia în vigoare.

Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea de către

Judecătoria Cornetu a dispozițiilor art. 10

1

introdus prin art. 3

din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr.

2/2001

privind regimul juridic al

contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin

Legea nr. 180/2002, cu modificările si

completările ulterioare, plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la

judecătoria în a

cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

În acest sens, se reține că dispozițiile art. 23 din

Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele în prima instanța, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competenței instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul

că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.

Astfel, textul de lege expus anterior menționează că

modificarea de competență se aplică doar proceselor în primă instanță, precum

și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, regula

derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor

din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile

din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o

distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din

conținutul acesteia legi, din denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată

„Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal".

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile alin. (1)

- (4) ale art. 23 din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o

strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare

administrativă doar în ceea ce privește litigiile aflate în fond la curțile de

apel și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în materia

contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de

competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea

plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în

baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data

intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de

instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume de

judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.

Cum din procesul-verbal de contravenție rezultă că locul

săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este pe A2 Km 12+450m

Glina Jud. Ilfov, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria

Cornetu.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe P.G.V.

și C.N.A.D.N.R. SA - Cestrin în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2014.