ÎCCJ, Decizia nr. 138/2014

Asupra

admisibilității recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C.

proc. civ., constată următoarele;

La data de 28 iulie 2014, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători,

recursul declarat de Județul Argeș prin Consiliul Județean Argeș împotriva Deciziei

nr. 2849 din 17 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă excepția lipsei

de interes și a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de

Județul Argeș prin Consiliul Județean Argeș împotriva Hotărârii nr. 369 din 5

februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Analizând recursul în

condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 129 din

Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate

și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Conform art. 457 alin.

(1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este suspusă numai căilor de atac

prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent

de mențiunile din dispozitivul ei”.

În raport cu

principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac

și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii

atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În speță, însă, se

constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Astfel, Completul de

5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care

Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție s-a pronunțat asupra unei cereri de revizuire formulate de Județul

Argeș prin Consiliul Județean Argeș.

Spre

deosebire de dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, care

prevedeau că dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac

este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta

Curte de Casație și Justiție (art. 328 alin. (2) din codul menționat),

prevederile Noului Cod de procedură civilă reglementează prin art. 513 alin. (6)

că „Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea da atac este

recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile

Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului

de 5 judecători”.

Aceste

din urmă dispoziții cu valoare de excepție, trebuie însă raportate și

interpretate coroborat cu cele ale art. 513 alin. (5) din codul menționat și

care instituie regula generală în materie.

Or,

conform acestora, „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac

prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.”

Din

interpretarea logică, teleologică și sistemică a celor două norme procedurale

mai sus citate, în acord cu spiritul N.C.P.C. și cu principiile care îl

guvernează, astfel cum reiese și din economia „Expunerii de motive” ce a stat

la baza elaborării acestuia, rezultă că ipoteza reglementată de alin. (6) are

în vedere exclusiv situația în care hotărârea supusă revizuirii este ea însăși

susceptibilă de a fi atacată.

Întrucât,

în noua reglementare, căile de atac ce ar putea fi exercitate, după caz, sunt:

fie și apelul și recursul, fie numai apelul, fie numai recursul; având în

vedere și principiul celerității soluționării cauzelor, statuat expres de

legiuitor, în strânsă legătură cu necesitatea eficacității administrării

actului de justiție; în opinia raportorului împrejurarea că, în alin. (6)

legiuitorul a menționat calea de atac a recursului, are semnificația suprimării

căii de atac a apelului (pentru ipotezele în care această cale de atac s-ar

putea exercita anterior recursului), iar nu pe aceea a instituirii unei noi căi

de atac, în situația în care aceasta nu ar fi prevăzută, ceea ce ar contraveni principiului

legalității și unicității căii de atac și ar crea, contrar intenției

legiuitorului, pe cale de interpretare, un nou grad de jurisdicție.

Întrucât, în speță,

cererea de revizuire soluționată de Secția de contencios administrativ și

fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a vizat o hotărâre a Curții de

Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, care, potrivit

dispozițiilor imperative ale art. 285 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, cu

modificările și completările ulterioare, este definitivă, nemaifiind supusă,

astfel, reformării, rezultă că această ipoteză

nu se circumscrie condițiilor

prevăzute de textul legal invocat de recurent

.

Se constată, așadar,

că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției

prevăzute de art. 483 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri

susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca tare de lege.

Recunoașterea unor

căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală,

constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de

dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al

egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii

judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar, în raport cu

dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri

determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă

controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de

Județul Argeș prin Consiliul Județean Argeș nu poate fi primit.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de Județul Argeș prin Consiliul Județean Argeș, împotriva

Deciziei nr. 2849 din 17 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 624/1/2014.

Fără cale de atac.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2014.