GAVRANIC v. SLOVENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
GAVRANIC v. SLOVENIA (CtEDO, 2006)
Reclamantul, dna Kata Gavranič, este un național al Bosniei și Herțegovina, născut în 1965 și trăiește în Velenje. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către avocații Verstovšek. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič, procuror general de stat. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 noiembrie 1994, reclamantul a fost rănit în timpul părăsirii clădirii în care lucra. Angajatorul reclamantului a luat asigurări cu compania de asigurări ZT. La 22 iulie 1996, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva ZT în cadrul Curții Locale Celje (Okrajno sodišče v Celju) cerând daune în valoare de 355.538 tolari (aproximativ 1.480 euro) pentru leziunile suferite. La 1 iulie 1997, instanța a desfășurat o audiere, iar la 3 iulie 1997, reclamantul a depus observații anterioare scrise. La 26 noiembrie 1997 și 29 martie 1998, reclamantul a solicitat să se stabilească o dată pentru o audiere. La 14 mai 1998, instanța a desfășurat o audiere și a auzit cinci martori. La 14 septembrie 1998, reclamantul a solicitat să se stabilească o dată pentru o audiere. La 26 noiembrie 1998, Curtea a desfășurat o audiere, a auzit reclamantul și doi martori. Curtea a hotărât să pronunțe o hotărâre scrisă privind răspunderea pentru daune. Hotărârea în favoarea reclamantului a fost depusă în fața ei la 10 decembrie 1998. Hotărârea privind cuantumul daunelor care urmează să fie atribuite a fost redusă pentru o examinare suplimentară. La 28 decembrie 1998, ZT a interzis Curtea Superioră Celje (Višje sodišče/ Celju). La 23 iunie 1999, Curtea a respins apelul ZT. Hotărârea a fost interzisă în fața reclamantului la 26 august 1999. La 17 septembrie 1999 ZT a interzis un recurs la punctele de drept ale Curții Supreme (Vrhovno sodišče). La 24 mai 2000, instanța a permis în parte apelul ZT și a hotărât că ambele părți sunt în mod egal responsabile pentru accident. Hotărârea a fost judecată la 12 iulie 2000. La 28 iulie 2000, reclamantul a depus un recurs constituțional. La 11 iunie 2001, Curtea Constituțională (Ustavno sodišče) a declarat recursul reclamantului inadmisibil. Între timp, la 9 octombrie 2000, reclamantul a depus observații anterioare scrise la Curtea Locală Celje cu privire la suma daunelor care urmează să fie acordate. La 26 octombrie 2000, instanța a avut o audiere și a decis să numească un expert medical. La 3 noiembrie 2000, instanța a desemnat un expert medical. La 5 februarie 2001, reclamantul a depus argumente anterioare scrise. La 12 aprilie 2001, instanța a pronunțat o ședință. Curtea a hotărât să pronunțe o hotărâre scrisă. Hotărârea, susținând, în parte, cererea de daune a reclamantului a fost depusă la 25 aprilie 2001. La 9 mai 2001, reclamantul a recurs la Curtea Superioră Celje. La 19 iunie 2002, instanța a permis recursul reclamantului în parte și a remis cazul pentru examinarea proaspătă a cererii privind costurile și cheltuielile. La 10 iulie 2002, Curtea locală Celje a emis o nouă decizie privind costurile și cheltuielile. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii la Curtea Superioră Celje, care, la 20 decembrie 2002, a permis recursul reclamantului în parte și a sporit sumele acordate în ceea ce privește costurile și cheltuielile.Decizia a fost transmisă reclamantului la 16 ianuarie 2003.