ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4092/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria sub nr. 3217/740/2008 reclamantul P.A.F. a chemat în judecată pe pârâții SC A.Ț.A. SA București, sucursala Alexandria și Ș.T.L. solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la: - plata integrală a prejudiciului produs autoturismului cu numărul TR-xx-xxx; - plata daunelor morale și materiale pentru neutilizarea mașinii de la data producerii accidentului și până la data rămânerii irevocabile a sentinței, precum și pentru suferințele fizice; - actualizarea sumelor cu indicele de inflație; - plata cheltuielilor de judecată; La data de 24 noiembrie 2008 reclamantul și-a precizat pretențiile privind capătul doi de cerere la suma de 19.300 lei.

Ulterior, respectiv la data de 2 noiembrie 2009, având în vedere și concluziile raportului de expertiză, reclamantul a precizat capătul unu de cerere, în sensul că solicită obligarea pârâților la plata sumai de 125.389, 44 lei pentru prejudiciul produs prin avarierea autoturismului și suma de 19217,38 lei pentru daunele morale și materiale. Prin sentința comercială nr. 341 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Alexandria, a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea de competență în favoarea Tribunalului Teleorman, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Prin sentința comercială nr. 31 din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman a fost respinsă excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată de pârâta SC A.Ț.A.

SA București, sucursala Alexandria și a fost admisă acțiunea precizată a reclamantului P.A.F., pârâta SC A.Ț.A. SA București, sucursala Alexandria, fiind obligată să plătească reclamantului suma de 125.389,44 lei despăgubiri civile actualizate cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii și până la data plății integrale precum și suma de 11.506 lei cheltuieli de judecată fiind respinsă cererea vizând daunele morale. Împotriva sentinței nr. 39/2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman au formulat apel reclamantul P.A.F. și pârâta SC A.Ț.A. SA București, sucursala Alexandria, iar prin decizia comercială nr. 245 din 20 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București a fost respins apelul formulat de pârâta SC A.Ț.A.

SA București, sucursala Alexandria. A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că pârâta a fost obligată să plătească suma de 94042,68 lei cu titlu de despăgubiri civile actualizate cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii și până la plata integrală a sumei. Apelul formulat de reclamant a fost respins ca nefondat. În motivarea deciziei pronunțate, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că apelanții au contestat doar cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță fără a contesta îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ. Apelul formulat de reclamantul P.A.F. a fost apreciat ca nefondat, deoarece dispozițiile art. 56 din Normele privind asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente, prevăd acordarea de despăgubiri și pentru acoperirea unor cheltuieli de transport, însă în anumite ipoteze cu privire la care apelantul nu a dovedit că îi sunt aplicabile.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost calculată ipotetic contravaloarea lipsei de folosință a autoturismului dar pentru a i se cuveni suma respectivă reclamantul trebuia să dovedească prejudiciul efectiv. Calitatea de proprietar a apelantului nu-i conferă dreptul la despăgubiri materiale sau morale pentru suferințele psihice sau fizice generate de vătămare corporală a unei terțe persoane, care a condus autoturismul la momentul accidentului. Apelul formulat de apelanta pârâtă SC A.Ț.A. SA București, sucursala Alexandria, a fost apreciat ca fiind fondat având în vedere că potrivit art. 57 alin. (1) teza II din Normele RCA aprobate prin Ordinul nr. 113133/2006 al C.S.A.; despăgubirile acordate pentru autovehicule nu pot depăși cuantumul pagubei efectiv produse, aceasta constituind diferența dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului și valoarea reală.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că valoarea rămasă a autovehiculului este de 31347,46 lei nefiind distrus în totalitate. Prin urmare paguba efectiv produsă consta în diferența dintre valoarea la momentul accidentului și valoarea rămasă în urma acestuia, respectiv suma de 9404208 lei, la care trebuia obligată pârâta asigurator suma ce va fi actualizată în funcție de inflație astfel cum a solicitat reclamantul. Împotriva deciziei 245/2010 pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs reclamantul P.A.F. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de pârâta SC A.Ț.A. SA București, sucursala Alexandria și admiterea apelului formulat de reclamantul cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., recurentul arată că pârâta SC A.Ț.A. SA București nu are calitatea procesuală activă și pasivă, raporturile contractuale fiind stabilite cu SC A.Ț.A. SA București, sucursala Teleorman. Instanța de apel a făcut o motivare sumară a hotărârii apelate, iar valoarea reală a autoturismului la data producerii accidentului era de 125.389,44 lei, sumă care a fost și achitată de către pârâtă. În condițiile în care pârâta a achitat suma, instanța de apel încălcând principiul disponibilității a admis apelul și a schimbat sentința, fapt ce va genera noi procese între părți.

În mod greșit instanța de apel a respins capătul doi al acțiunii vizând daunele morale și materiale cu motivarea că nu au fost dovedite în condițiile în care utilizatorul autoturismului este administratorul unei societăți comerciale care a fost nevoit să închirieze un alt autoturism, valoarea pagubei fiind de 29.904 Euro. Șoferul autoturismului avariat a suferit un accident și o vătămare corporală ce a provocat suferințe fizice și psihice, provocând implicit un prejudiciu moral. Cuantumul cheltuielilor de judecată în valoare de 11.506 lei nu reflectă realitatea actelor din care rezultă suma de 13.522,1 lei. Intimata pârâtă SC A.Ț.A. SA București, sucursala Alexandria, a formulat întâmpinare prin care solicita în esență respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept arătate, se constată că recursul este nefondat. Dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate ca motiv de recurs, vizează nemotivarea hotărârii judecătorești atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar decizia recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate de recurent pe acest aspect fiind nefondat. Este de observat că în dezvoltarea motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurentul critică faptul că instanța de apel nu a analizat situația de fapt dar instanța a analizat sentința apelată în limitele criticilor formulate având în vedere dispozițiile art. 295 C. proc. civ. Recursul a indicat ca temei de drept al recursului și motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dar nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva textelor legale evocate, criticând de fapt cuantumul despăgubirilor și modul de apreciere a probelor, aspecte ce nu pot fi analizate în această fază procesuală. Ca urmare vor fi analizate global aspectele privind interpretarea greșită a dispozițiilor art. 998 – art. 999 C. civ. și modul de aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Este de necontestat că prin avarierea autovehiculului proprietatea reclamantului, acesta a suferit un prejudiciu material constând în contravaloarea reparațiilor. Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cere a avea un caracter cert, iar paguba efectiv suferită de reclamant, în limita căreia pot fi acordate despăgubiri de către pârâtă în calitate de asigurator constă în diferența dintre valoarea autoturismului la momentul accidentului și valoarea rămasă în urma acestuia, aspect reținut corect de instanța de apel ținând cont și de dispozițiile art. 52 alin. (1) teza II din Normele R.C.A.

aprobate prin Ordinul nr. 113133/2006 al C.S.A. Faptul că intimata pârâtă a executat sentința nr. 39/2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman nu poate fi interpretată ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantului având în vedere caracterul executoriu al hotărârii date în prima instanță în raport de dispozițiile art. 720 8 C. proc. civ. Intimata pârâtă a executat sentința apelată și a achitat suma de 125.389,44 lei în urma somației de plată emisă de Biroul Executorilor judecătorești la solicitarea reclamantului și ca urmare nu se poate susține că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității. În mod corect a fost respinsă de către instanța de apel critica vizând capătul doi al acțiunii având în vedere că lipsa de folosință nu se poate raporta decât la paguba efectiv cauzată și la beneficiul nerealizat, iar paguba invocată nu avea un caracter cert.

Faptul că reclamantul este administratorul unei societăți comerciale nu face dovada caracterului cert al prejudiciului, fiind un prejudiciu prezumat. Este de necontestat că victima unui accident rutier poate suferi atât un prejudiciu patrimonial cât și un prejudiciu moral, iar despăgubirile care se acordă în cazul răspunderii civile sunt întotdeauna patrimoniale, dar întotdeauna prejudiciul trebuie dovedit. De altfel, recurentul reclamant P.A.F. urmărește în această fază procesuală reaprecierea tuturor probelor administrate de către instanța de fond, dar reaprecierea probelor nu mai este posibilă în recurs, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.

Corect a fost respinsă și critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată, având în vedere că prima instanță a admis doar în parte acțiunea formulată și ca urmare a fost redus și cuantumul cheltuielilor de judecată conform dispozițiilor art. 274. Ultima critică invocată de recurent vizează excepția lipsei calității procesuale a SC A.Ț.A. SA, excepție invocată și în fața instanței de apel și respinsă în ședința publică din data de 20 mai 2010. Astfel, potrivit art. 43 din Legea 31/1990, sucursalele sunt desmembrăminte fără personalitate juridică ale societății comerciale, iar potrivit art. 3.2 și 19.4 din actul constitutiv al SC A.Ț.A. SA, sucursalele înființate nu au personalitate juridică, însă prin actul adițional din data de 27 ianuarie 2010 s-a prevăzut că directorul de sucursală reprezintă sucursala în raporturile cu terți inclusiv în fața instanțelor judecătorești.

Regulile aplicabile raporturilor dintre persoanele juridice și cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse regulilor mandatului, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Decizia nr. 31/1954. Având în vedere mandatul astfel acordat, în mod corect s-a constatat că sucursala stă în instanță în numele și pentru societatea mamă, căreia îi sunt opozabile actele efectuate în raport cu terții, societatea mamă putând efectua și în mod direct actele de procedură care intrau în mandatul sucursalei. Ca urmare, având în vedere și dispozițiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 art. 3.2 și 19.4 din actul constitutiv va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale active și pasive a societății mamă. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respinge recursul declarat de reclamantul P.A.F. împotriva deciziei comerciale nr. 245 din 20 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.A.F. împotriva deciziei comerciale nr. 245 din 20 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.