ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3620/2014

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 3

iunie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins ca nefondată

cererea formulată de petentul D.C., având ca obiect reexaminarea taxei

judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, în vederea soluționării cererii de

recuzare a completului de judecată din data de 14 mai 2014.

În argumentarea

soluției pronunțate, Curtea de Apel Suceava a reținut că la termenul de

judecată din data de 14 mai 2014, petentul D.C. a formulat cerere de recuzare

împotriva completului de judecată care era învestit cu soluționarea recursului

declarat de acesta împotriva încheierii Tribunalului Suceava din data de 30

ianuarie 2014, punându-i-se în vedere la același termen obligația de a achita

diferența de 96 lei reprezentând taxă de timbru, potrivit dispozițiilor O.U.G.

nr. 80/2013, ocazie cu care petentul a oaclarat oral că înțelege să formuleze

cerere de reexaminare pentru taxa de timbru care i s-a pus în vedere a fi

achitată.

Cererea s-a

apreciat a fi nefondată, cu motivarea că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1)

lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 cererile de recuzare în materie civilă se

taxează cu 100 lei pentru fiecare participant la proces pentru care se solicită

recuzarea.

Potrivit

dispozițiilor art. 55 din acest act normativ, pentru cererile și acțiunile

introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, taxele

judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea

în vigoare la data introducerii lor, per a contrario, pentru cererile și

acțiunile introduse ulterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență,

taxele datorate sunt cele prevăzute de acest act normativ.

Or, cererea

petentului a fost formulată la data de 14 mai 2014, sub imperiul O.U.G. nr. 80/2013,

actul normativ fiind publicat în M. Of. la 29 iunie 2013.

Așa fiind,

curtea de apel, văzând și dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, a

respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de petent.

Împotriva

încheierii sus-menționate, prin cererea înregistrată la data de 18 iunie 2014,

a declarat recurs petentul D.C.

În temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va

pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de

prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte,

deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității căii extraordinare

de atac, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente,

urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor:

Reclamantul a

exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva unei hotărâri

definitive pronunțate în cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru

formulată potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot

exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător

acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a

fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum

și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare,

admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea

cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Recunoașterea

exercitării unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum

și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților

și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României.

Astfel,

împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de

lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În speța dedusă

judecății, așa cum s-a arătat anterior, petentul D.C. a atacat cu recurs o

hotărâre definitivă pronunțată în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2)

din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora cererea de reexaminare se soluționează

în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere definitivă.

Se constată

astfel, că hotărârea recurată este o hotărâre nesusceptibilă de a fi atacată,

la rândul său, cu recurs, astfel încât, față de considerentele expuse, având în

vedere că inadmisibilitătile se situează în categoria excepțiilor peremptorii,

în considerarea prevederilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta

Curte va admite excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac

exercitată de recurent, cu consecința respingerii ca inadmisibil a recursului

ce face obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de recurentul D.C. împotriva încheierii din 3

iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2014.