CASE OF VERAART v. THE NETHERLANDS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 10;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
CASE OF VERAART v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2006)
Reclamantul este un național Țările de Jos născut în 1944; este un avocat care practică în Alkmaar (Pays-Bas). La 19 iunie 2000, NCRV, o organizație privată care deține o licență publică de radiodifuziune, a transmis un documentar de televiziune intitulat „Mame secrete” (Verborgen moeders). Ea a prezentat o femeie, o doamna A.K., care a pretins că a fost victima incestului comis de bunicul ei, tatăl ei și doi dintre frații ei. Doamna A.K. a afirmat că cinci sarcini au avut rezultat. Unul a fost încheiat. Din copiii născuți din celelalte patru, trei au fost uciși ritual și unul a fost vândut. Aceste declarații au fost spus să se bazeze pe amintiri pe care dna A.K. A fost reprimată, dar care a fost în măsură să se recupereze cu ajutorul unui terapeut, dl Kieft, care a tratat-o de șase ani. Familia K., care a negat adevărul acuzațiilor dnei A.K., a căutat asistența reclamantului. 10. Procurorul public din Amsterdam (oficial van justitie) a deschis un dosar de urmărire penală, acuzarea NCRV cu libelul criminal. 11. La 14 iunie 2002, serviciul public de urmărire penală a publicat un comunicat de presă în care s-a declarat că NCRV a recunoscut că s-a eliberat familia K. și s-a stabilit din instanță. Acuzarea a fost renunțată la condițiile pe care le-a acceptat NCRV, că NCRV va plăti o sumă de bani serviciului public de urmărire penală, publică o retragere și plătește K. În 28 noiembrie 2001, o altă organizație privată care deține o licență publică de radiodifuziune, AVRO, a transmis un program de radio cu un interviu cu reclamantul cu privire la cazul familiei K. 13. Reclamantul a declarat, printre altele: „Aici suntem confruntați cu un grup periculos de persoane care ... [deși] neprobat, totuși prezent, er, o crimă oribilă. Vreau să spun, vorbim despre cinci infanticide, nu vorbim despre nimic. ...bine, trei crime, un avort și un copil se presupune vândut, indiferent, este o acuzație groaznică și nu poți face doar asta. Asta nu ar trebui să nu fie nepunuțit.” Interviul a explicat că referința a fost la „... terapii alternative cum ar fi hipnoza și terapia de regresie ...” se întâmplă să spună: “terapeutul alternativ care trata [Ms A.K.] în acel moment a fost dl Kieft. El de fapt crede în amintiri recuperate, și, prin urmare,, de asemenea, în recunoașterea incestului și a infanticidei quadruple.” 14. Referindu-se la metodele intuitive utilizate de dl Kieft, interviul a declarat: „Deci, dl Kieft poate simți și vedea dacă oamenii au fost abuzați sexual.” Reclamantul a răspuns, printre altele: „Nu pot înțelege cum el, cum poate face asta! Pentru mine, asta arată cât de periculoase sunt aceste terapeute. Cineva ca acesta nu ar trebui, nu ar trebui să fie permis să fie terapeut cu siguranta? Omul ăla, locuiește în provincia Olanda de Nord, ar trebui să crească varză pentru piață... ar trebui să meargă și să crească varză acolo, dar nu ar trebui să lucreze cu pacienții, sau cu cei care sunt în situații de urgență. Este posibil, desigur [care] aceste persoane sunt magi (magiërs), care nu are nimic de-a face cu terapeutii, nimic de-a face cu medicii. Ei iau oamenii înapoi în terapia de regresiune. Unde a fost acel om educat? Unde a studiat acel om? Am nici o idee, și ce presupune el de a fi? acel om se compară cu Dumnezeu. Nu există nici un medicin, cu siguranta, cine ar putea spune asta?” 15. Mai târziu în program, referindu - mi la o conversație pe care dl Kieft le - a avut cu părinții dnei A.K. în 1994, reclamantul a declarat, printre altele: „... Nu-mi pot imagina cum poate fi cineva atât de arogant încât să spună doi bătrâni vulnerabili, ca un fel de guru, și, er, adevărul său, și apoi să le dea o casetă audio și să le spună: ei bine, du-te și asculte cu atenție ce am spus. Dacă știți că tatăl K. a murit la scurt timp după aceea, s-a dus la mormântul său acuzat de el, corect, acuzat de un rude...” 16. Programul a consemnat, de asemenea, un interviu cu dl Kieft, care a declarat că nu era nici hipnotist, nici terapeut de regresie așa-zis. El credea, totuși, că emoțiile provocate de exerciții de relaxare și acupresie reflectă evenimentele adevărate și el este sigur că amintirile pe care le-a ajutat pe doamna A.K. să le recupereze au fost adevărul. 17. La 9 decembrie 2001, dl Kieft a depus o plângere împotriva reclamantului cu Dean (deken) a Asociației de Baruri Locale (Orde van Advocaten). 18. Decanul a dat un aviz provizoriu la 22 martie 2002. Se menționează că dl Kieft a fost solicitat, la 24 ianuarie 2002, să-și declare calificările medicale și științifice, dar a refuzat să facă acest lucru. 19. Decanul a remarcat că refuzul dlui Kieft de a-și exprima calificările nu a indicat, în orice caz, că declarațiile reclamantului nu erau corecte. Cu toate acestea, a fost de înțeles că dl Kieft ar trebui să se simtă agreat și nu era clar că interesele familiei K. au fost servite de declarațiile reclamantei. 20. Concluzia provizorie a fost că plângerea a fost bine fundamentată. Decanul a transmis plângerea dlui Kieft Consiliului disciplinar din Amsterdam (Raad van Discipline) la 5 aprilie 2002. 21. Consiliul disciplinar a avut o audiere la 14 octombrie 2002. La 16 decembrie 2002, acesta a dat o decizie de constatare a nefondat a plângerii dlui Kieft, recunoaștend că familia K. a avut un interes legitim de a contesta, în mass-media și în alte locuri, acuzațiile care au fost eliberate împotriva lor de către dna A.K.; exprimările reclamantului, deși puternică, nu au fost disproporționate. 22. Dl Kieft a interzis Tribunalul de Apel disciplinar (Hof van Discipline). 23. Tribunalul a organizat o audiere la 28 aprilie 2003, la care s-a declarat, printre altele, că dl Kieft practică ca psihoterapeut independent din 1981. El a fost instruit la Institutul Internațional de Psicoterapia Unitară, după care a urmat unele cursuri practice și teoretice și un curs de doi ani privind terapia de relații multimetode. El a fost un membru recunoscut, supraveghetor și antrenor al Asociației pentru Psicoterapia Unitică (Vereniging voor Unitieve Psychotherapie). El a fost asociat cu fundația privată (Stiching) Institutul de înregistrare, certificare și dezvoltare a asistenței medicale orientate la natura (Stichting Registratie-, Certificatie- en Ontwikkelingsinstitutut Natuurgericht Gezondheidszorg, cunoscut, de asemenea, sub numele de „Institutul de înregistrare pentru asistență medicală orientată la natura”, Registratie-institut Natuurgericht Gezondheidszorg, sau “RING” care a înființat un sistem disciplinar. 24. La 3 octombrie 2003, Tribunalul și-a dat decizia, considerând că un avocat nu trebuie să judece calitatea unei metode terapeutice specifice. Deși doamna A.K. Acuzațiile împotriva familiei sale care implică cinci sarcini, trei infanticide, un avort și vânzarea unui copil, dl Kieft nu au fost prezente atunci când a făcut acest lucru; prin urmare, reclamantul nu ar fi trebuit să le conecteze dl Kieft cu ei. 25. Nici nu ar fi trebuit să sugereze că sugestiile amintiri reprimate ale dnei A.K. au fost cauzate de utilizarea dlui Kieft a hipnotismului sau a terapiei de regresie, dl Kieft nu a pretins că a fost hipnotist sau terapeut de regresie. Reclamantul nu a fost clar în explicarea ce măsuri terapeutice necorespunzătoare a avut împotriva dlui Kieft. 26. Discuția dintre părinții dlui Kieft și dnei A.K. în 1994, de asemenea, criticată de solicitant, nu făcea parte din terapie. În orice caz, criticile reclamantului cu privire la această conversație era nefondată, având în vedere că reclamantul nu a explicat în mod clar de ce a considerat dl Kieft negligent în metodele sale terapeutice. 27. Vaganța reclamantului ar fi putut fi defensibilă dacă numai el a ales să facă interviul un „apel de clarificare” (klaroenstoot) pregătitor pentru o procedură civilă care urmează la scurt timp după, dar nici o procedură civilă nu a fost introdusă vreodată. 28. Reclamantul nu a avut dreptul nici să descrie dl Kieft ca un “magus” care „se plăcea lui Dumnezeu”. De fapt, dl Kieft a declarat, în conversația sa din 1994 cu părinții dnei A.K., motivele sale pentru a crede adevărul declarațiilor dnei A.K. și a avut grijă să le evite sentimentele de vinovăție pentru actele fiilor lor și pentru a evita etichetarea fiilor ca delincuenți. 29. Dacă se poate spune sau nu că reclamantul a folosit „ironia”, după cum a susținut el, modul în care s-a exprimat s-a rănit inutil (onnodig luldernd) pentru dl Kieft. 30. De aceea, plângerea dlui Kieft a fost bine fondată. Întrucât reclamantul a avut un dosar curat, i s-a dat un simplu avertisment (enkele waarschuwing). 31. La 16 martie 2005, dl Kieft, prin intermediul consilierului său, a informat Curtea că a instituit o procedură civilă în tribunalul intern competent, care a fost suspendată în așteptarea hotărârii Curții. 32. familia a adus o acțiune pentru daune împotriva dlui Kieft la 13 octombrie 2005, pe baza a ceea ce reclamantul descrie ca escaladarea problemelor dnei A.K. și a declarațiilor dlui Kieft în ceea ce privește veracitatea dnei A.K.s presupuse recunoașteri. 33. art. 7 din Constituția Regatului Țărilor de Jos prevede următoarele: „1. Nimeni nu trebuie să ceară permisiunea prealabilă pentru a face gânduri sau sentimente publice (gegaceten of gevoelens) sub formă tipărită, responsabilitatea individuală a tuturor în temeiul legii, în ciuda faptului că există norme legale care reglementează radio și televiziune. Nu trebuie să existe controlul prealabil al conținutului unei emisii de radio sau televiziune. Nimeni nu trebuie să ceară permisiunea prealabilă pentru a face publice gânduri sau sentimente în nici un alt mod decât cele menționate în paragrafele anterioare, responsabilitatea individuală a tuturor în temeiul legii, în ciuda faptului că ... paragrafele anterioare nu se aplică publicității comerciale.” 34. Secțiunea 46 din Legea Profeziei Legii (Advocatenwet) prevede următoarele: „Avocatele sunt supuse procedurilor disciplinare cu privire la orice act sau omisiune care este în încălcarea îngrijirii în mod corespunzător pe care ar trebui să-l exercite ca avocati vizivii celor a căror interese au grijă, sau ar trebui să aibă grijă, de orice încălcare a Regulamentelor Barului Național, și orice act sau omisiune care nu corespunde unui avocat respectabil (enig handelen de nalaten dat een behoorlijk advocaat niet betaamt). Această justiție disciplinară este eliberată în primă instanță de către Consilii disciplinare și, în apel, de către Tribunalul de Apel disciplinar, care va fi, de asemenea, cea mai înaltă instanță.” 35. Orientările privind natura unui „act sau omisiune care nu corespunde unui avocat respectabil” se găsesc în Regulile de conduită pentru avocati (Gedragsregels voor advocaten), cea mai recentă versiune din 1992. Regulile relevante pentru acest caz sunt următoarele: „Avocatele ar trebui să se desfășoare astfel încât încrederea în profesie sau în exercitarea propriului profesie să nu fie diminuată”. „Avocatele nu ar trebui să se exprime, fie orală, fie în scris, într-un mod care este inutil de rănit.”