ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 780/2014

Deliberând asupra contestațiilor, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 110/F din 21 februarie 2014 Curtea de Apel București, secția a II- a penală, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 17 februarie 2014 de către autoritățile judiciare franceze, împotriva cetățeanului francez T.S. (fosta A.), precum și arestarea persoanei solicitate T.S. (fostă A.), în vederea predării către autoritățile judiciare franceze, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21 februarie 2014. Totodată a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, cu condiția respectării regulii specialității. A fost dedusă reținerea de 24 ore, de la data de 20 februarie 2014 ora 15 00 la 21 februarie 2014 ora 15 00 . Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astel instanța de fond a reținut că la data de 21 februarie 2013 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat, în baza art. 102 alin. (1) și 110 și 113 din Legea nr. 302/2004 modif. punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 februarie 2014 de autoritățile judiciare franceze față de persoana solicitată T.S. (fosta A.), luarea măsurii arestării persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, precum și a predării bunurilor, înscrisurilor și obiectelor identificate asupra acesteia, către autoritățile frariceze. Curtea de Apel din Lyon-Tribunalul de Înaltă Instanță din Lyon a emis mandat de arestare față de numita T.S. pentru savârșirea infracțiunilor de escrocherie în bandă organizată, spălare de bani, disimulare sau conversie a produselor rezultate dintr-o infracțiune, fapte săvârșite în perioada ianuarie 2012 - 04 februarie 2014 în Franța, Hong Kong și Israel.

Persoana solicitată T.S. a fost depistată în incinta Aeroportului Internațional Henri Coandă în zona de cheeck-in, având asupra sa pașaportul emis de autoritățile franceze, cât și pașaportul emis de autoritățile israeliene. Cu ocazia percheziției efectuate asupra persoanei solicitate și bagajelor acesteia au fost identificate bunuri și înscrisuri ce urmează a fi predate autorităților franceze, conform solicitării acestora, așa cum au fost identificate și individualizate prin proces-verbal de percheziție de la pag. 8-9, lucrarea nr. 266/11-5/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Faptele care fac obiectul mandatului european de arestare sunt prevăzute de art. 96 alin. (1) pct. 1, 8, 9 din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, iar limitele de pedeapsă prevăzute de legea franceză pentru aceste infracțiuni sunt de 10 ani închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, s-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul mandatului european de arestare i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, învinuirile care i se aduc de autoritățile din Franța, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea sa către autoritățile din Franța, precum și consecințele beneficiului regulii specialității sau ale renunțării la aceasta. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 300/2013 și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din legea de mai sus.

Astfel, mandatul european de arestare a fost emis, la data de 17 februarie 2014, de către Curtea de Apel din Lyon pentru infracțiuni prevăzute la art. 96 alin. (1) pct. 1, 8, 9 din Legea nr. 302/2004 modificată, pentru care nu este necesară îndeplinirea dublei incriminări. Totodată, Curtea a ținut cont de faptul că mandatul european de arestare se soluționează și se execută în regim de urgență, așa cum prevăd dispozițiile art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că audierea persoanei solicitate, când nu consimte la predare, este limitată la două aspecte, respectiv, motivele obligatorii sau opționale de neexecutare și eventualele obiecții privind identitatea, astfel cum prevede art. 103 alin. (7) din aceeași lege.

Referitor la cerințele reglementate de art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reținut că persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, astfel cum a declarat la termenul de judecată din data de 21 februarie 2014. Curtea a ținut seama de poziția exprimată de către persoana solicitată cu ocazia audierii sale, acesta menționând că nu este de acord cu predarea sa în Franța, precum și de motivele de refuz la executare invocate. Cât privește motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de lege, deoarece nu sunt inserate în dispozițiile art. 98 alin. (1).și (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, care prevăd, în mod expres și limitativ, motivele obligatorii și, respectiv, opționale, de refuz al executării.

În analiza acestui aspect, instanța a avut în vedere că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de art. 84 alin. (2).din legea specială internă. În cuprinsul mandatului european de arestare sunt descrise ; fapte presupus a fi fost comise în Franța, Hong Kong, Israel. Împotriva acestei sentințe au formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, București și persoana solicitată T.S. (fostă A.). Examinând contestațiile prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată următoarele: Cu privire la contestația formulată de persoana solicitată T. (fostă A.) S., se constată că la termenul de judecată din data de 4 martie 2014 contestatoarea.persoană solicitată personal, și-a retras calea de atac formulată.

Înalta Curte, văzând pe de o parte declarația contestatoarei condamnate, în sensul retragerii contestației formulate, împotriva sentinței penale nr. 110/F din 21 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar, pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, încât partea care a exercitat o cale de atac fie ordinară fie extraordinară poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea cererii. În ce privește contestația formulată de Ministerul Public instanța reține că mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. Analizând actele dosarului, se constata că mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 alin. (1) Legea nr. 302/2004 și că nu există motive de refuz dintre cele menționate în art. 98 din aceeași lege. Sentința instanței de fond este, însă, criticabilă sub aspectul omisiunii de a dispune predarea bunurilor aparținând persoanei solicitate T. (fostă A.) S., ridicate cu ocazia percheziției și indisponibilizate prin procesul-verbal din data de 20 februarie 2014 încheiat de I.G.P.R.-Direcția de Investigații Criminale (Dosar nr. 266/II-5/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București).

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 „autoritatea judiciară de executare română poate dispune, la cererea autorității judiciare emitente sau din oficiu, indisponibilizarea și predarea, în conformitate cu legea română, a bunurilor care constituie mijloace materiale de probă sau au fost dobândite de persoana solicitată ca urmare a săvârșirii infracțiunii care stă la baza mandatului european de arestare, fără a aduce atingere drepturilor pe care statul român sau terții le pot avea asupra acestora”. Având în vedere că autoritățile judiciare franceze au solicitat în mod expres indisponibilizarea și predarea bunurilor, înscrisurilor identificate asupra persoanei solicitate cu ocazia efectuării percheziției asupra persoanei solicitate și a bagajelor acesteia, instanță de fond trebuia să dispună prin sentință și cu privire la acest aspect.

Așa fiind, Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 110/F din 21 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Va desființează, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând: În baza art. 113 din Legea nr. 302/2004, va dispune predarea bunurilor aparținând persoanei solicitate T. (fostă A.) S., ridicate cu ocazia percheziției și indisponibilizate astfel cum sunt evidențiate în procesul-verbal din data de 20 februarie 2014 încheiat de I.G.P.R. - Direcția de Investigații Criminale (Dosar nr. 266/II-5/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București). Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Va lua act de retragerea contestației formulată de contestatoarea persoană solicitată T. (fostă A.) S. împotriva aceleiași sentințe. Onorariul interpretului de limbă franceză, echivalentul a două ore, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestatoarea persoană solicitată T. (fostă A.) S. va fi obligată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 110/F din 21 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Desființează, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând: În baza art. 113 din Legea nr. 302/2004, dispune predarea bunurilor aparținând persoanei solicitate T. (fostă A.) S., ridicate cu ocazia percheziției și indisponibilizate astfel cum sunt evidențiate în procesul-verbal din data de 20 februarie 2014 încheiat de I.G.P.R. - Direcția de Investigații Criminale (Dosar nr. 266/11-5/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București). Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Ia act de retragerea contestației formulată de contestatoarea persoană solicitată T. (fostă A.) S. împotriva aceleiași sentințe.

Onorariul interpretului de limbă franceză, echivalentul a două ore, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă contestatoarea la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 04 martie 2014.