ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 780/2014

Deliberând asupra contestațiilor,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 110/F din 21

februarie 2014 Curtea de Apel

București, secția a

II-

a penală, a dispus punerea în executare

a mandatului european de arestare, emis la data de 17 februarie 2014 de către

autoritățile judiciare franceze, împotriva cetățeanului francez T.S. (fosta A.),

precum și arestarea persoanei solicitate T.S. (fostă

A.),

în vederea predării către autoritățile judiciare franceze, pe o perioadă de 30

de zile, începând cu data de 21 februarie 2014. Totodată a dispus predarea

persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, cu condiția

respectării regulii specialității.

A fost dedusă reținerea de 24

ore, de la data de 20 februarie 2014 ora 15

00

la 21 februarie 2014

ora 15

00

. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astel instanța de fond

a reținut că la data de 21 februarie 2013 Parchetul de pe lângă Curtea

de

Apel București a solicitat, în baza art. 102 alin. (1) și 110 și 113 din Legea

nr. 302/2004 modif. punerea în executare a

mandatului european de arestare

emis la data de 17 februarie 2014 de autoritățile judiciare franceze față de persoana

solicitată T.S. (fosta A.), luarea măsurii arestării persoanei solicitate pe o perioadă

de 30 de zile, precum și a predării bunurilor, înscrisurilor și obiectelor identificate

asupra acesteia, către autoritățile frariceze.

Curtea de Apel din Lyon-Tribunalul de

Înaltă Instanță din Lyon a emis mandat de arestare față de numita T.S. pentru savârșirea

infracțiunilor de escrocherie în bandă organizată, spălare de bani, disimulare sau

conversie a produselor rezultate dintr-o infracțiune, fapte săvârșite

în

perioada ianuarie 2012 - 04 februarie 2014 în Franța, Hong Kong și Israel.

Persoana solicitată T.S. a fost depistată

în incinta Aeroportului Internațional Henri Coandă în zona de cheeck-in, având asupra

sa pașaportul emis de autoritățile franceze, cât și pașaportul emis de autoritățile

israeliene.

Cu ocazia percheziției efectuate asupra

persoanei solicitate și bagajelor acesteia au fost identificate bunuri și înscrisuri

ce urmează a fi predate autorităților franceze, conform solicitării acestora, așa

cum au fost identificate și individualizate prin proces-verbal de percheziție de

la pag. 8-9, lucrarea nr. 266/11-5/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

Faptele care fac obiectul mandatului european

de arestare sunt prevăzute de art. 96 alin. (1) pct. 1, 8, 9 din Legea nr. 302/2004,

modificată și republicată, iar limitele de pedeapsă prevăzute de legea franceză

pentru aceste infracțiuni sunt de 10 ani închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 103

din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea

nr. 300/2013, s-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care

nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul mandatului european de arestare

i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004,

republicată, învinuirile care i se aduc de autoritățile din Franța, efectele regulii

specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea sa către autoritățile

din Franța, precum și consecințele beneficiului regulii specialității sau ale renunțării

la aceasta.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Curtea a constatat că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute

de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată

prin Legea nr. 300/2013 și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88

alin. (1) din legea de mai sus.

Astfel, mandatul european de arestare a

fost emis, la data de 17 februarie 2014, de către Curtea de Apel din Lyon pentru

infracțiuni prevăzute la art. 96 alin. (1) pct. 1, 8, 9 din Legea nr. 302/2004 modificată,

pentru care nu este necesară îndeplinirea dublei incriminări.

Totodată, Curtea a ținut cont de faptul

că mandatul european de arestare se soluționează și se execută în regim de urgență,

așa cum prevăd dispozițiile art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că audierea

persoanei solicitate, când nu consimte la predare, este limitată la două aspecte,

respectiv, motivele obligatorii sau opționale de neexecutare și eventualele obiecții

privind identitatea, astfel cum prevede art. 103 alin. (7) din aceeași lege.

Referitor la cerințele reglementate de

art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reținut că persoana solicitată

nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, astfel cum a declarat

la termenul de judecată din data de 21 februarie 2014.

Curtea a ținut seama de poziția exprimată

de către persoana solicitată cu ocazia audierii sale, acesta menționând că nu

este de acord cu predarea sa în Franța, precum și de motivele de refuz la executare

invocate.

Cât privește motivele de refuz al executării

mandatului european de arestare, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile

reglementate de lege, deoarece nu sunt inserate în dispozițiile art. 98 alin. (1).și

(2) din Legea nr. 302/2004 modificată, care prevăd, în mod expres și limitativ,

motivele obligatorii și, respectiv, opționale, de refuz al executării.

În analiza acestui aspect, instanța a avut

în vedere că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii

și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei cadru a

Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de art. 84

alin. (2).din legea specială internă.

În cuprinsul mandatului european de

arestare sunt descrise

;

fapte presupus a fi fost comise în Franța, Hong

Kong, Israel.

Împotriva acestei sentințe au formulat

contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, București și persoana solicitată

T.S. (fostă A.).

Examinând contestațiile prin prisma dispozițiilor

legale, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la contestația formulată

de persoana solicitată T. (fostă A.) S., se constată că la termenul de judecată

din data de 4 martie 2014 contestatoarea.persoană solicitată personal, și-a retras

calea de atac formulată.

Înalta Curte, văzând pe de o parte

declarația contestatoarei condamnate, în sensul retragerii contestației

formulate, împotriva sentinței penale nr. 110/F din 21 februarie 2014 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală

de voință, iar, pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată

de principiul disponibilității, încât partea care a exercitat o cale de atac fie

ordinară fie extraordinară poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor, va

lua act de retragerea cererii.

În ce privește contestația formulată de

Ministerul Public instanța reține că mandatul european de arestare este o decizie

judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii

Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane,

în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori

a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Mandatul european se execută

pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Analizând actele dosarului, se constata

că

mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de

art. 86 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, că faptele imputate

persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 alin. (1) Legea nr. 302/2004

și că nu există motive de refuz dintre cele menționate în art. 98 din aceeași lege.

Sentința instanței de fond este, însă,

criticabilă sub aspectul omisiunii de a dispune predarea bunurilor aparținând persoanei

solicitate T. (fostă A.) S., ridicate cu ocazia percheziției și indisponibilizate

prin procesul-verbal din data de 20 februarie 2014 încheiat de I.G.P.R.-Direcția

de Investigații Criminale (Dosar nr. 266/II-5/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București).

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 113

alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 „autoritatea

judiciară de executare română poate dispune, la cererea autorității judiciare emitente

sau

din oficiu, indisponibilizarea

și predarea, în conformitate

cu legea română, a bunurilor care constituie mijloace materiale de probă sau au

fost dobândite de persoana solicitată ca urmare a săvârșirii infracțiunii care stă

la baza mandatului european de arestare, fără a aduce atingere drepturilor pe care

statul român sau terții le pot avea asupra acestora”.

Având în vedere că autoritățile judiciare

franceze au solicitat în mod expres indisponibilizarea și predarea bunurilor,

înscrisurilor identificate asupra persoanei solicitate cu ocazia efectuării percheziției

asupra persoanei solicitate și a bagajelor acesteia, instanță de fond trebuia să

dispună prin sentință și cu privire la acest aspect.

Așa fiind, Înalta Curte va admite contestația

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței

penale nr. 110/F din 21 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Va desființează, în parte, sentința penală

atacată și, rejudecând:

În baza art. 113 din Legea nr. 302/2004,

va dispune predarea bunurilor aparținând persoanei solicitate T. (fostă A.) S.,

ridicate cu ocazia percheziției și indisponibilizate astfel cum sunt evidențiate

în procesul-verbal din data de 20 februarie 2014 încheiat de I.G.P.R. - Direcția

de Investigații Criminale (Dosar nr. 266/II-5/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București).

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Va lua act de retragerea contestației formulată

de contestatoarea persoană solicitată T. (fostă A.) S. împotriva aceleiași sentințe.

Onorariul interpretului de limbă franceză,

echivalentul a două ore, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestatoarea persoană solicitată T. (fostă

A.) S. va fi obligată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 110/F din 21

februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează, în parte, sentința penală

atacată și, rejudecând:

În

baza art. 113 din Legea nr. 302/2004, dispune predarea bunurilor

aparținând persoanei solicitate T. (fostă A.) S., ridicate cu ocazia percheziției

și indisponibilizate astfel cum sunt evidențiate în procesul-verbal din data de

20 februarie 2014 încheiat de I.G.P.R. - Direcția de Investigații Criminale (Dosar

nr. 266/11-5/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Ia act de retragerea contestației formulată

de contestatoarea persoană solicitată T. (fostă A.) S. împotriva aceleiași sentințe.

Onorariul interpretului de limbă franceză,

echivalentul a două ore, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Obligă contestatoarea la plata sumei de

400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 04 martie 2014.