ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 19 august 2009, sub nr. 6772/1/2009, petiționarul A.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului I.V. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru abuz în serviciu, contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual, încălcarea autorității de lucru judecat, împiedicarea participării în proces și omisiunea sesizării organelor judiciare.

Față de conținutul plângerii, reprezentantul Ministerului Public a solicitat Înaltei Curți să constate că plângerea penală a fost greșit adresată direct instanței, astfel că, în temeiul art. 222 alin. (7) C. proc. pen., a cerut ca aceasta să fie trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Înalta Curte, verificând regularitatea actului de sesizare, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., examinând plângerea scrisă formulată de petiționarul A.I., precum și dispozițiile art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen. (ce vizează modul de sesizare a organelor de urmărire penală) constată următoarele:

Procesul penal se desfășoară ca regulă în două faze, urmărirea penală și judecata.

În ceea ce privește dreptul de a pune în mișcare acțiunea penală și de a sesiza instanța, regula este că ele aparțin procurorului.

Pentru anumite infracțiuni legiuitorul, cu titlu de excepție, condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale de manifestare de voință a persoanei vătămate, exprimată prin introducerea unei plângeri prealabile la organele judiciare competente a dispune începerea procesului penal.

Investirea organelor judiciare - organe de urmărire penală sau instanța de judecată - nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și punctul de plecare a desfășurării procesului penal.

Sesizarea reprezintă actul procesual prin care subiectul îndreptățit se adresează organului judiciar competent, cu solicitarea desfășurării activelor pe care legea i le conferă ca atribuții funcționale.

Pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, Codul de procedură penală cuprinde dispoziții privitoare la competența acestora de a efectua acte valabile, cu eficiență legală în desfășurarea procesului penal, distingând între competența după materie, competența după calitatea persoanei, competența funcțională și competența teritorială.

Din ansamblul normelor privitoare la competență, mai exact din prevederile art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen., raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., rezultă că, în cazul infracțiunilor despre care se susține că ar fi săvârșite de judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție ori de procurorii de la parchetul de pe lângă această instanță, este obligatorie efectuarea urmăririi penale de către parchetul corespunzător instanței care urmează să judece cauza în primă instanță, respectiv, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, calitatea acestora atrăgând competența procurorului în efectuarea cercetărilor.

Ca atare, organul competent să efectueze cercetări în cauza privind pe magistratul procuror I.V. este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Întrucât, plângerea a fost greșit îndreptată de petiționarul A.I. direct Înaltei Curți, competența de cercetare în cauză aparținând parchetului ca organ de urmărire penală, doar acesta având posibilitatea conferită de lege de a investi instanța, în măsura în care probele administrate converg spre vinovăția celui cercetat, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 222 alin. (7) C. proc. pen., va trimite plângerea spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționarul A.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2009.