ÎCCJ, Secția I civilă

Deliberând,

conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față,

constată următoarele:

Dispozițiile art. 2 pct. 1 lit.

a) C. proc. civ. au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct. 1 și ale art.

230 lit. c) din Legea nr. 71/2011.

În atare

condiții, în lipsa unor norme tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare

a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie 2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor

secții comerciale ale instanțelor judecătorești, calificate a fi litigii

comerciale în aplicarea fostului C. com., au fost recalificate ca fiind litigii

civile.

Din punctul

de vedere al normelor de organizare judecătorească, prevederile art. 225 (1)

din Legea nr. 71/2011 au impus, începând cu aceeași dată, 1 octombrie 2011,

reorganizarea fostelor secții comerciale ale tuturor instanțelor judecătorești „ca

secții civile ori, după caz, unificarea acestora cu secțiile civile”.

Reorganizarea

a vizat și secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 224

alin. (1) din lege statuând în sensul că „secția civilă și de proprietate

intelectuală și secția comercială ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se

reorganizează ca secția I civilă și secția a II-a civilă”.

Potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta

Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I civilă, secția

a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4

complete de 5 judecători și secțiile unite, cu competență proprie.

Normele de

organizare judecătorească au prevăzut că secțiile civile judecă litigiile

civile indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților [art. 35 alin. (2),

art 36 alin. (3) și art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au

fost modificate prin dispozițiile Legii nr. 71/2011 și ale Legii nr. 76/2012].

Aceleași

norme de drept au statuat, totodată, cu privire la posibilitatea înființării în

cadrul secțiilor civile, în raport de numărul și natura cauzelor civile

înregistrate, de complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii

de litigii în considerarea doar a obiectului sau naturii acestora, nu și în

considerarea calității părților litigante.

În lipsa unor

norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare

judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de

cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează

la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de

dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele

proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte

secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

În aplicarea

dispozițiilor legale menționate, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de

Casație și Justiție , prin hotărârea din 22 septembrie 2011, a statuat cu

privire la reorganizarea celor două secții civile ale instanței, în competența

cărora intră, ca regulă, judecata tuturor litigiilor civile înregistrate cu

data de 1 octombrie 2011, indiferent de stadiul procesual, fond sau recurs.

Alocarea unor

competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de

judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data

de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până

la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a

realizat prin hotărârea din 22 septembrie 2011 și hotărârea din 5 aprilie 2012

ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit anexei

nr. 1 a hotărârii din 22 septembrie 2011, modificată în parte prin anexa nr. 1

la hotărârea din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de

Casație și Justiție (anexe care cuprind regulile de înregistrare și repartizare

a dosarelor între secția I civilă și secția a II-a civilă), în cadrul secției a

II-a civilă funcționează 7 complete specializate pentru soluționarea dosarelor

având ca obiect, printre altele și acțiunea în rezoluțiune contract.

Or, în speța

de față, se constată că obiectul cauzei este evacuare, ce își are izvorul în

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1 martie 1994

între S.C. și SC E.U. SRL, cu privire la sediul social al respectivei societăți

comerciale, situat în București, sector 2, evacuarea fiind solicitată ca o

consecință a rezoluțiunii respectivului contract și în considerarea efectelor

acestei sancțiuni, dispuse prin sentința nr. 6444 din 1 iulie 2008 a Judecătoriei

sector 2 București, astfel încât se circumscrie competențelor specializate alocate

exclusiv completelor de judecată ale secției a Il-a civile, identificate în anexa

nr. I a hotărârii menționate sub denumirea acțiunea în rezoluțiune contract.

Având în vedere

considerentele arătate, completul de judecată al secției a Il-a civile este specializat

să judece cauza în concordanță cu prevederile anexei la hotărârea din 2011 a Colegiului

de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa încât dosarul urmează

a fi scos de pe rolul secției I civilă și trimis, spre competentă soluționare, secției

a Il-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate cauza de

pe rol, având ca obiect recursul declarat de reclamantele S.M.C. și S.H.C. împotriva

deciziei nr. 14 din 21 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a Il-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal și o trimite, spre competentă soluționare,

secției a Il-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2014.