ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5929/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanții C.M., D.D., D.C., D.A., D.F., I.C., M.L., M.P., M.F., M.D., M.G., M.M., O.M., P.N., P.E., P.L., P.R.E., T.M., T.R., T.G., V.V.G., V.S. și V.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, au solicitat suspendarea executării actului administrativ din 03 iulie 2009. Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că fac parte din personalul auxiliar al Judecătoriei Alexandria, iar prin actul a cărui suspendare se solicită, comunicat la data de 03 iulie 2009, s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să fie achitate fără includerea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Apreciază că măsura impusă ordonatorilor de credite secundari și terțiari este nelegală și neconstituțională. Reclamanții au mai arătat că aparența de nelegalitate a actului administrativ vizat constituie un caz bine justificat, iar prejudiciul material viitor și previzibil prin neplata unor drepturi salariale reprezintă paguba iminentă ce trebuie prevenită prin suspendarea actului administrativ. Prin sentința civilă nr. 2997 din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamanților, dispunând suspendarea executării actului administrativ din 03 iulie 2009. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a reținut că în speță există o aparență de nelegalitate a actului contestat, întrucât s-a dispus restrângerea exercițiului unor drepturi de natură salarială printr-un act administrativ și nu prin lege, această împrejurare constituind un caz bine justificat în sensul Legii nr. 54/2004.

Totodată, s-a reținut îndeplinirea și a condiției procedurii unei pagube iminente care trebuie a fi prevenită prin suspendarea executării actului, în sensul că s-ar putea diminua considerabil veniturile reclamanților, cu consecințe păgubitoare asupra funcționării instanței unde aceștia își desfășoară activitatea. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. Principalele critici aduse sentinței pronunțate de instanța de fond, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se referă la: - neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, în condițiile în care instanța fondului a considerat adresa din 03 iulie 2009 ca fiind act administrativ, situație în care acțiunea ar fi trebuie respinsă, ca inadmisibilă; - adresa contestată nu constituie un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, ci o măsură stabilită de ordonatorul principal de credite, în sarcina celorlalți ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese, o operațiune de încunoștințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 71/2009, coroborată cu Legea nr. 18/2009 și Legea nr. 500/2002; - în speță nu este întrunită condiția cazului bine justificat, nefiind vorba de o apartenență de nelegalitate a actului; - nu este îndeplinită nici condiția prevenirii pagubei iminente, întrucât reclamanții nu au fost lezați în drepturile salariale cuvenite, iar actul atacat nu retroactivează neproducând efecte în perioada anterioară emiterii acestuia. Analizând sentința atacată în raport cu motivul de recurs formulat, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă suspendarea executării adresei din 03 iulie 2009 emisă de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Prin acest act, emitentul a dispus ca, la data de 10 iulie 2009, drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. În plus, aceeași autoritate publică a arătat că această modalitate de calcul a drepturilor salariale se va păstra și pentru viitor, plata sporului anterior individualizat urmând să se efectueze conform eșalonării prevăzute de O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Din lecturarea textului legal anterior arătat, rezultă că o primă cerință pentru a interveni această măsură excepțională de întrerupere a efectelor unui act administrativ este aceea de a fi în prezența unui asemenea act.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din actul normativ mai sus citat, prin noțiunea de act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. În speța de față, nu poate fi primită critica recurentului în sensul negării caracterului de act administrativ al adresei solicitate a fi suspendate. În mod evident, adresa în discuție adoptă o măsură prin care se modifică un element esențial al raporturilor de serviciu existente între intimații-reclamanți și stat: mai precis, este vorba de modificarea cuantumului salariului cuvenit pentru activitatea prestată în luna iunie 2009. În plus, măsura supusă analizei în cauza de față a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv a O.U.G.

nr. 71/2009, dar și a unei legi, respectiv Legea nr. 18/2009. Așadar, nu se poate afirma că suntem în prezența unei simple operațiuni administrative de comunicare către ordonatorii secundari și terțiari de credite, după cum susține în mod eronat recurentul. Suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care poate să se recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004. O primă condiție impusă de legiuitor pentru a se dispune această măsură este aceea a existenței unui caz bine justificat. Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În speță, Înalta Curte constată că suntem în prezenta unui caz bine justificat în raport de următoarele argumente: În primul rând, așa cum a reținut și prima instanță, prin actul administrativ analizat emis la data de 03 iulie 2009, recurentul a intervenit în mod retroactiv în plata drepturilor bănești cuvenite intimaților pe luna iunie 2009. Prin această măsură, Înalta Curte poate aprecia că există indicii în sensul că recurentul a încălcat principiul neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României, care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În cauza de față, Înalta Curte consideră că există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu, în sensul unei aplicări retroactive a prevederilor art. 1 din O.U.G.

nr. 71/2009, care este o normă cu putere de lege. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noțiunea de pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. În concepția instanței de control judiciar și această condiție legală este îndeplinită în speță, fiind vorba de diminuarea unor drepturi salariale, acest prejudiciu material este viitor și previzibil cu evidență în contextul derulării raporturilor de serviciu dintre magistrați și stat. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 2997 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2009.