ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5929/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamanții C.M., D.D., D.C., D.A., D.F., I.C., M.L., M.P., M.F.,

M.D., M.G., M.M., O.M., P.N., P.E., P.L., P.R.E., T.M., T.R., T.G., V.V.G., V.S.

și V.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești,

au solicitat suspendarea executării actului administrativ din 03 iulie 2009.

Motivându-și acțiunea,

reclamanții au arătat că fac parte din personalul auxiliar al Judecătoriei Alexandria,

iar prin actul a cărui suspendare se solicită, comunicat la data de 03 iulie 2009,

s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să fie achitate fără

includerea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Apreciază

că măsura impusă ordonatorilor de credite secundari și terțiari este nelegală și

neconstituțională.

Reclamanții au mai arătat

că aparența de nelegalitate a actului administrativ vizat constituie un caz bine

justificat, iar prejudiciul material viitor și previzibil prin neplata unor drepturi

salariale reprezintă paguba iminentă ce trebuie prevenită prin suspendarea actului

administrativ.

Prin sentința civilă

nr. 2997 din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea reclamanților, dispunând suspendarea executării

actului administrativ din 03 iulie 2009.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța fondului a reținut că în speță există o aparență de nelegalitate

a actului contestat, întrucât s-a dispus restrângerea exercițiului unor drepturi

de natură salarială printr-un act administrativ și nu prin lege, această împrejurare

constituind un caz bine justificat în sensul Legii nr. 54/2004.

Totodată, s-a reținut

îndeplinirea și a condiției procedurii unei pagube iminente care trebuie a fi prevenită

prin suspendarea executării actului, în sensul că s-ar putea diminua considerabil

veniturile reclamanților, cu consecințe păgubitoare asupra funcționării instanței

unde aceștia își desfășoară activitatea.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Principalele critici aduse

sentinței pronunțate de instanța de fond, circumscrise motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se referă la:

- neîndeplinirea procedurii

administrative prealabile, în condițiile în care instanța fondului a considerat

adresa din 03 iulie 2009 ca fiind act administrativ, situație în care acțiunea ar

fi trebuie respinsă, ca inadmisibilă;

- adresa contestată nu

constituie un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, ci o măsură stabilită

de ordonatorul principal de credite, în sarcina celorlalți ordonatori din sistem,

materializată sub forma unei adrese, o operațiune de încunoștințare a ordonatorilor

secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 71/2009, coroborată cu Legea nr. 18/2009 și Legea nr. 500/2002;

- în speță nu este întrunită

condiția cazului bine justificat, nefiind vorba de o apartenență de nelegalitate

a actului;

- nu este îndeplinită

nici condiția prevenirii pagubei iminente, întrucât reclamanții nu au fost lezați

în drepturile salariale cuvenite, iar actul atacat nu retroactivează neproducând

efecte în perioada anterioară emiterii acestuia.

Analizând sentința atacată

în raport cu motivul de recurs formulat, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare:

Obiectul acțiunii deduse

judecății îl reprezintă suspendarea executării adresei din 03 iulie 2009 emisă de

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Prin acest act, emitentul

a dispus ca, la data de 10 iulie 2009, drepturile salariale aferente lunii iunie

2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare

neuropsihică. În plus, aceeași autoritate publică a arătat că această modalitate

de calcul a drepturilor salariale se va păstra și pentru viitor, plata sporului

anterior individualizat urmând să se efectueze conform eșalonării prevăzute de O.U.G.

nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect

acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, în cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile

art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Din lecturarea textului

legal anterior arătat, rezultă că o primă cerință pentru a interveni această măsură

excepțională de întrerupere a efectelor unui act administrativ este aceea de a fi

în prezența unui asemenea act.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din actul normativ mai sus citat, prin noțiunea de act administrativ

se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau

a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice.

În speța de față, nu poate

fi primită critica recurentului în sensul negării caracterului de act administrativ

al adresei solicitate a fi suspendate.

În mod evident, adresa

în discuție adoptă o măsură prin care se modifică un element esențial al raporturilor

de serviciu existente între intimații-reclamanți și stat: mai precis, este vorba

de modificarea cuantumului salariului cuvenit pentru activitatea prestată în luna

iunie 2009.

În plus, măsura supusă

analizei în cauza de față a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării

executării unei norme cu putere de lege, respectiv a O.U.G. nr. 71/2009, dar și

a unei legi, respectiv Legea nr. 18/2009.

Așadar, nu se poate afirma

că suntem în prezența unei simple operațiuni administrative de comunicare către

ordonatorii secundari și terțiari de credite, după cum susține în mod eronat recurentul.

Suspendarea efectelor

actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care poate să se recurgă

atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.

O primă condiție impusă

de legiuitor pentru a se dispune această măsură este aceea a existenței unui caz

bine justificat.

Conform art. 2 alin.

(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate presupun

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția

existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc

argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ

aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a

interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ, trebuie să

existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În speță, Înalta Curte

constată că suntem în prezenta unui caz bine justificat în raport de următoarele

argumente:

În primul rând, așa cum

a reținut și prima instanță, prin actul administrativ analizat emis la data de 03

iulie 2009, recurentul a intervenit în mod retroactiv în plata drepturilor bănești

cuvenite intimaților pe luna iunie 2009.

Prin această măsură, Înalta

Curte poate aprecia că există indicii în sensul că recurentul a încălcat principiul

neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României, care

prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale

mai favorabile.

În cauza de față, Înalta

Curte consideră că există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea

actului administrativ aflat în litigiu, în sensul unei aplicări retroactive a prevederilor

art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, care este o normă cu putere de lege.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noțiunea de pagubă iminentă

se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În concepția instanței

de control judiciar și această condiție legală este îndeplinită în speță, fiind

vorba de diminuarea unor drepturi salariale, acest prejudiciu material este viitor

și previzibil cu evidență în contextul derulării raporturilor de serviciu dintre

magistrați și stat.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat

cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile

nr. 2997 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 decembrie 2009.