ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4632/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Iași la data de 18 mai 2011,

contestatorul Dima Constantin Nicolae

a solicitat, în

contradictoriu cu

intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială din cadrul

M.A.N.

,

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensie nr.

20019 din 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, menținerea deciziei de

pensionare privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în baza legii nr. 164/2001,

suspendarea efectelor deciziei de recalculare și plata diferențelor dintre

pensia de serviciu și pensia recalculată, cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința civilă nr. 1183 din 25

mai 2011, Tribunalul Iași a dispus declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156

din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 23

aprilie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr.

3729 din 23 aprilie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetentei

teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Iași.

În motivarea

hotărârii, tribunalul a reținut că

domiciliul

contestatorului D.C.N.

este în municipiul

Iași, jud. Iași și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul ori sediul reclamantul.”

La intrarea în

vigoare a Legii 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau de casele de

pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I.) a fost

modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei

suspendare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010,

cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului

pensionar la data de 18 mai 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de

procedură civilă.

Când o lege specială

(nr. 19/2000) care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu

privire la competență, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o

altă lege specială (nr. 119/2010) care face trimite la normele de competență

din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la

data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.

21 și art. 22 C. proc. civ., a î

naintat cauza Înaltei Curții de Casație și

Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul M.A.N.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 18 mai 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art.

156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și

anume 18 mai 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin.

(1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.”

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în

sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010,

în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2012.