ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3827/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3827/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 3487din 10 decembrie 2008,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții M.P. și M.G., în
contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Împotriva acestei
sentințe reclamanții M.P. și M.G. au declarat recurs, susținând că este
netemeinică și nelegală.
Înalta Curte de
Casație și Justiție la termenul din 11 iunie 2009 constatând lipsa
nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul
art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită faptului că,
până la data de 21 iunie 2010, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea
cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de
Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților,
pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 (1) C.
proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc.
civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,
revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept,
chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de
un an” iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin
îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de
către partea care justifică interes.
Având în vedere și
prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora
cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea
judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă
suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul
perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul
scurs înaintea suspendării.
Cum în cauză nu s-au
îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda
perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a
se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ.,
constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de M.P. și M.G. împotriva Sentinței civile nr. 3487 din 10
decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 23 septembrie 2010.