ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3167/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 831 din 24 mai 2001, Curtea de Apel Bacău a admis recursul declarat de pârâta SC H.B. SA împotriva sentinței civile nr. 1187/C din 17 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 1016/103/2010, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P.A. A modificat în parte sentința recurată, în sensul că: A admis excepția prescripției și în consecință a respins acțiunea vizând perioada 3 iunie 2006 - 15 aprilie 2007 ca prescrisă. A modificat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2007 - 2009 privind: - sporul de consemn la domiciliu în sensul că acesta va fi în procent de 20% și - sporul pentru orele suplimentare și a sporului pentru orele prestate în zilele de sâmbătă și duminică în sensul că acestea vor fi în procent de 100%.

A obligat pârâta să plătească reclamantului în raport de perioada efectiv lucrată de către acesta: - diferența dintre sporul de consemn plătit și cel de 20% cuvenit pentru timpul de consemnare pentru perioada 15 aprilie 2007- 14 februarie 2009. - diferențele de: a) spor de vechime în muncă, corespunzătoare tranșelor de vechime: 5% - între 3 - 5 ani vechime 10% - între 5 - 10 ani vechime 15% - între 10- 15 ani vechime 20% - între 15- 20 ani vechime 25% - peste 20 ani vechime și b) spor de vechime în sistem (fidelitate), corespunzătoare tranșelor de vechime: 1% - între 3 - 5 ani vechime 3% - între 5 - 10 ani vechime 5% - între 10- 15 ani vechime 8% - între 15- 20 ani vechime 10% - peste 20 ani vechime, ținându-se seama de faptul că în ianuarie 2004 aceste sporuri au fost incluse, în parte, în salariul de bază (în sensul că nu au fost avute în vedere la acel moment și procentele corespunzătoare tranșelor de vechime în raport de vechimea dobândită ulterior lunii ianuarie 2004) pentru perioada 15 aprilie 2007 - 15 aprilie 2010. - diferența de spor pentru orele suplimentare și a sporului pentru orele prestate în zilele de sâmbătă și duminică în procent de 25% pentru perioada 15 aprilie 2007 - 31 iulie 2009. Toate drepturile bănești stabilite mai sus vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Au fost menținute dispozițiile privind capetele de cerere respinse. Împotriva susmenționatei hotărâri, a formulat cerere de revizuire SC H.B. SA, solicitând, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea hotărârii care este contrară hotărârilor pronunțate în alte 82 cauze purtate între aceleași părți (pe care le-au anexat), motiv pentru care fiind incident motivul de revizuire invocat, au solicitat admiterea cererii. Referitor la calea de atac dedusă judecății, cu privire la care, din oficiu, a fost invocată inadmisibilitatea, se constată următoarele: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...) dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de norma citată, se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În asemenea situații executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat. Aceasta presupune deci întrunirea cerinței triplei identități de obiect, părți și cauză, prevăzută de art. 1201 C. civ., condiție de admisibilitate a revizuirii reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocată drept temei al cererii deduse judecății. Or, în cauză, din actele dosarului rezultă că pricinile în care se susține că au fost pronunțate hotărârile pretins contradictorii, s-au purtat în contradictoriu cu pârâta, revizuienta din dosar, dar la cererea unor reclamanți diferiți, alții decât reclamanta P.A.

(reclamanta în cauză), ceea ce face să nu fie întrunită condiția de identitate de părți, sub aspectul titularului acțiunii și care atrage astfel inexistența autorității de lucru judecat între cauzele invocate și prin consecință, inadmisibilitatea cererii de revizuire. Împrejurarea că reclamanta a fost reprezentată de un sindicat în demararea și purtarea litigiului cu pârâta, nu-i conferă acestuia calitate de parte (acesta fiind doar mandatar), calitate ce o are doar titularul dreptului subiectiv solicitat a fi apărat/realizat în justiție. De asemenea, nu are relevanță sub același aspect, al admisibilității cererii de revizuire, împrejurarea că într-o anumită materie, nu există la nivelul instanței sesizate o practică judiciară unitară, chestiune ce poate fi reglată prin mecanismele puse la îndemână de normele precesual-civile, iar nu prin intermediul căii extraordinare de atac deduse judecății.

Ca urmare, față de cele ce preced, cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC H.B. SA împotriva deciziei nr. 831 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2012.