ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6164/2012

Din examinarea lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 11 februarie 2011, A.G.C.

a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

anularea deciziei din 31 decembrie 2010; menținerea drepturilor de pensie stabilite

prin decizia din 15 ianuarie 2002; plata diferenței dintre pensia stabilită prin

decizia emisă în anul 2002 și cea stabilită prin decizia din data de 31

decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală calculată de la 01 ianuarie

2011 și până la repunerea în plată a deciziei din 15 ianuarie 2002.

Prin sentința nr. 3401 din 07 martie 2011,

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că în stabilirea competenței

sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, conform cărora astfel

de cereri, îndreptate împotriva altei entități decât C.N.P.A.S. ori a unei case

teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

sediul pârâtul.

Învestit prin declinare, prin sentința

nr. 6078 din 25 iunie 2012, Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei

instanțe sesizate și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de

competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data

de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, determinarea

instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi.

Prin legea nouă [art. 154 alin. (1) din

Legea nr. 263/2010] competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost modificată în sensul că

cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Astfel, competența de soluționare a cauzei

revine Tribunalului Dolj.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății reprezintă o contestație

împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emise de

o casă șeqtorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării

Naționale.

Decizia contestată în cauză a fost emisă

la 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 11 februarie

2011.

Într-adevăr, la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul”.

Legea nr. 19/2000 a fost, însă, abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței

era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit alin. (1) al art. 154 din

Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

În consecință, față de cele ce preced,

instanța competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

PronMțată în ședință publică astăzi, 10

octombrie 2012.