ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4576/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 140 din 17 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant legal a petentului B.C. pentru S.C. L.I.P.C. S.A. și s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției din 5 noiembrie 2009, dispusă în Dosarul nr. 753/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției din 26 noiembrie 2009 dispusă în Dosarul nr. 1767/II/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A fost obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 18 decembrie 2009, petenta S.C.

L.I.P.C. S.A. a solicitat desființarea Rezoluției din 5 noiembrie 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 753/P/2008 și a Rezoluției din 26 noiembrie 2009 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1767/II/2/2009 prin care s-a dispus și confirmat măsura de neîncepere a urmăririi penale față de intimații D.Ș.A., N.S.C., S.S., M.C., M.Co., M.Cr., B.I. și B.P.F. sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 215 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. Prin plângerea formulată și depusă în scris, petenta a solicitat trimiterea cauzei la procuror și începerea urmăririi penale. În motivarea plângerii, petenta a susținut că cercetările efectuate de procuror cu privire la faptele penale reclamate și comise de intimați nu au avut în vedere toate probele administrate.

S-a susținut că într-o cauză civilă ce s-a aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, (Dosar nr. 1756/2/2005), petenta a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum mai mare (44.105,17 RON), nu ca urmare a unei erori materiale, ci din cauza actelor de înșelăciune, fals și uz de fals comise de intimați. Îndreptarea acestei erori de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, (Încheierea nr. 2561 din 24 septembrie 2008) și stabilirea sumei corecte de plată (30.028,30 RON), nu poate absolvi pe intimate de răspundere penală. Prin motivele scrise depuse la dosar petenta a solicitat ca în urma desființării actelor procurorului să se rețină cauza pentru judecare potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen. Cu privire la plângerea formulată intimații D.Ș.A. și B.P.F. au invocat excepția lipsei calității de reprezentant al petentei a numitului B.C., solicitând respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulate. La dosarul cauzei s-au atașat dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 1767/II/2/2009 și nr. 753/P/2008. Constatând că în cauză s-au depus înscrisuri cu privire la desemnarea de către instanța comercială a unui administrator judiciar al petentei, s-au solicitat acestuia dovezi cu privire la împuternicirea dată numitului B.C. de a formula prezenta plângere, ca reprezentant al petentei.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului a constatat excepția invocată de intimați ca fiind întemeiată și, pe cale de consecință, a constatat inadmisibilitatea plângerii pentru următoarele considerente: Plângerea formulată de petentă a fost înregistrată la Curtea de Apel București la 18 decembrie 2009, aceeași dată fiind menționată și pe plicul de expediere prin poștă, dar poartă ca dată de "ieșire" de la S.C. L.I.P.C. S.A., data de 16 decembrie 2009. Această plângere este semnată de B.C., ca "administrator special", dar nu s-a depus nicio împuternicire în acest sens. La termenul din 1 februarie 2010 s-a depus la dosar de către B.C. o împuternicire emisă de administratorul judiciar B.B.R.

SPRL prin care B.C. este împuternicit, ca administrator special, să reprezinte interesele societății în Dosarul nr. 11937/2/2009 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală (prezenta cauză), împuternicire ce poartă data de 4 ianuarie 2010 în registrul de ieșire al S.C. L.I.P.C. S.A.. Din Încheierea din 3 februarie 2010 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială (depusă la dosar de intimați) a rezultat că, pentru petentă a fost numit un administrator special, respectiv S.C. E.I. SPRL. Din relațiile solicitate de la Registrul Comerțului rezultă că încă din anul 2003, petenta se afla în procedura de insolvență/reorganizare judiciară fiind succesiv numit ca administrator judiciar, firme de specialitate, ultima mențiune fiind cu referire la numirea administratorului judiciar B.C.

SPRL, prin Sentința comercială nr. 329 din 21 ianuarie 2009. Tribunalul București a comunicat prin Adresa din 1 martie 2010 că pentru petentă este desemnat ca administrator judiciar firma B.B.R. SPRL. Din certificatul de grefă din 18 martie 2010 emis de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, depus la dosar, rezultă că pentru petentă este desemnat ca administrator judiciar S.C. E.I. SPRL. Din relațiile comunicate de această firmă rezultă că în evidențele sale, dar și în cele preluate de la firma B.B.R. SPRL, nu se regăsește pe numele lui B.C. decât împuternicirea din 4 ianuarie 2010 (și despre care s-a arătat mai sus), și care este depusă la dosar. Din actele și lucrările dosarului așa cum au fost prezentate rezultă că B.C.

nu avea calitatea juridică de a angaja firma S.C. L.I. S.A. într-un proces penal prin formularea prezentei plângeri, aspecte de altfel recunoscute expres și personal de acesta la termenul din 10 mai 2010. Această posibilitate o avea în mod legal doar firma desemnată ca administrator judiciar, care la data de 16 decembrie 2009 era B.B.R. SPRL. Ori din relațiile comunicate nu rezultă existența unei asemenea împuterniciri, formularea unei acțiuni în justiție fiind un act de dispoziție, ce poate fi exercitat doar de cei abilitați de lege. Art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. prevede că împotriva actelor procurorului poate formula plângere la instanță "persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate ...". Numitul B.C.

a semnat plângerea depusă la instanță cu mențiunea de "administrator special", iar nu în calitate de "altă persoană" ale cărei interese au fost vătămate, adică a angajat firma S.C. L.I. S.A. ca reprezentant al acesteia, deși nu avea nicio împuternicire în acest sens. Din acest motiv nu poate fi primită nici susținerea procurorului de ședință care, deși recunoaște lipsa împuternicirii, susține că B.C. putea formula plângere în calitate de acționar al firmei, ceea ce nu este însă în sensul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. Nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens pentru situația prezentă a semnatarului plângerii, dar prin semnarea plângerii, cum s-a arătat, s-a angajat societatea, în numele căreia s-a prezentat ca reprezentat, iar nu calitatea sa individuală și personală de persoană ce ar fi fost eventual prejudiciată.

Un aspect ce nu trebuie neglijat și care conturează poziția susținută în proces de B.C. rezultă din înscrisurile aflate la dosar. Înscrisul de la fila x este o împuternicire depusă personal de B.C. la termenul din 1 februarie 2010, iar înscrisul de la fila y este tot o împuternicire comunicată instanței de firma S.C. E.I. SPRL. Ambele înscrisuri au conținut identic (în substanța lui), sunt semnate de aceeași persoană (N.B.) și poartă aceeași ștampilă. Ambele înscrisuri se referă la împuternicirea lui B.C. pentru reprezentarea firmei în prezentul proces la Curtea de Apel București, secția I penală, cu termen la 11 ianuarie 2010. Dacă ambele înscrisuri au același conținut și poartă o dată de ieșire de la S.C.

L.I. S.A. din 4 ianuarie 2010, amplasată grafic identic, se poate observa că înscrisul depus de firma S.C. E.I. SPRL mai are în plus o dată cu mențiunea "intrarea nr. 13" din 5 decembrie 2009 și denumirea firmei B.B.R. SPRL. Potrivit unei sumare verificări, rezultă că ambele înscrisuri trebuie să poarte aceleași mențiuni, ele cum nu se regăsesc, ridică semne de întrebare privind realitatea celor consemnate și întăresc convingerea instanței că B.C. nu a semnat plângerea ca reprezentant al petentei. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petiționarul B.C. pentru S.C. L.I. S.A., criticând soluția ca netemeinică și nelegală. A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. - hotărârea este contrară legii sau s-a făcut o greșită aplicare a legii. Înalta Curte, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că aceasta este temeinică și legală. În mod corect a constatat prima instanță că firma S.C. L.I. S.A., fiind în procedura insolvenței nu putea formula cereri decât prin intermediul administratorului judiciar, firma B.B.R. SPRL. Numitul B.C. care a semnat plângerea întemeiată pe disp. art. 278 1 C. proc. pen. depusă la instanță la 18 decembrie 2009 a primit împuternicire din partea firmei S.C. L.I. S.A. pentru formularea plângerii abia ulterior, la 4 ianuarie 2010, și cum o asemenea împuternicire nu poate avea caracter retroactiv, în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității de reprezentant legal a petentului B.C., respingând plângerea ca inadmisibilă.

De aceea, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul, urmând ca recurentul să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.C. împotriva Sentinței penale nr. 140 din 17 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2010.