ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4576/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 140 din 17 mai 2010

a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis excepția lipsei

calității de reprezentant legal a petentului B.C. pentru S.C. L.I.P.C. S.A. și

s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției

din 5 noiembrie 2009, dispusă în Dosarul nr. 753/P/2008 de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției din 26 noiembrie 2009 dispusă în

Dosarul nr. 1767/II/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București.

A fost obligat

petentul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că prin plângerea înregistrată la această

instanță la data de 18 decembrie 2009, petenta S.C. L.I.P.C. S.A. a solicitat

desființarea Rezoluției din 5 noiembrie 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București în Dosarul nr. 753/P/2008 și a Rezoluției din 26

noiembrie 2009 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București în Dosarul nr. 1767/II/2/2009 prin care s-a dispus și

confirmat măsura de neîncepere a urmăririi penale față de intimații D.Ș.A.,

N.S.C., S.S., M.C., M.Co., M.Cr., B.I. și B.P.F. sub aspectul comiterii

infracțiunilor prev. de art. 215 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen.

Prin plângerea

formulată și depusă în scris, petenta a solicitat trimiterea cauzei la procuror

și începerea urmăririi penale.

În motivarea

plângerii, petenta a susținut că cercetările efectuate de procuror cu privire

la faptele penale reclamate și comise de intimați nu au avut în vedere toate

probele administrate.

S-a susținut că

într-o cauză civilă ce s-a aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția comercială, (Dosar nr. 1756/2/2005), petenta a fost obligată la plata

unor cheltuieli de judecată în cuantum mai mare (44.105,17 RON), nu ca urmare a

unei erori materiale, ci din cauza actelor de înșelăciune, fals și uz de fals

comise de intimați.

Îndreptarea acestei

erori de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

(Încheierea nr. 2561 din 24 septembrie 2008) și stabilirea sumei corecte de

plată (30.028,30 RON), nu poate absolvi pe intimate de răspundere penală.

Prin motivele scrise

depuse la dosar petenta a solicitat ca în urma desființării actelor

procurorului să se rețină cauza pentru judecare potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen.

Cu privire la

plângerea formulată intimații D.Ș.A. și B.P.F. au invocat excepția lipsei

calității de reprezentant al petentei a numitului B.C., solicitând respingerea

ca inadmisibilă a plângerii formulate.

La dosarul cauzei

s-au atașat dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr.

1767/II/2/2009 și nr. 753/P/2008.

Constatând că în

cauză s-au depus înscrisuri cu privire la desemnarea de către instanța

comercială a unui administrator judiciar al petentei, s-au solicitat acestuia

dovezi cu privire la împuternicirea dată numitului B.C. de a formula prezenta

plângere, ca reprezentant al petentei.

Curtea, examinând

actele și lucrările dosarului a constatat excepția invocată de intimați ca

fiind întemeiată și, pe cale de consecință, a constatat inadmisibilitatea

plângerii pentru următoarele considerente:

Plângerea formulată

de petentă a fost înregistrată la Curtea de Apel București la 18 decembrie

2009, aceeași dată fiind menționată și pe plicul de expediere prin poștă, dar

poartă ca dată de "ieșire" de la S.C. L.I.P.C. S.A., data de 16

decembrie 2009.

Această plângere este

semnată de B.C., ca "administrator special", dar nu s-a depus nicio

împuternicire în acest sens.

La termenul din 1

februarie 2010 s-a depus la dosar de către B.C. o împuternicire emisă de

administratorul judiciar B.B.R. SPRL prin care B.C. este împuternicit, ca

administrator special, să reprezinte interesele societății în Dosarul nr.

11937/2/2009 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală (prezenta

cauză), împuternicire ce poartă data de 4 ianuarie 2010 în registrul de ieșire

al S.C. L.I.P.C. S.A..

Din Încheierea din 3

februarie 2010 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială (depusă la

dosar de intimați) a rezultat că, pentru petentă a fost numit un administrator

special, respectiv S.C. E.I. SPRL.

Din relațiile

solicitate de la Registrul Comerțului rezultă că încă din anul 2003, petenta se

afla în procedura de insolvență/reorganizare judiciară fiind succesiv numit ca

administrator judiciar, firme de specialitate, ultima mențiune fiind cu

referire la numirea administratorului judiciar B.C. SPRL, prin Sentința

comercială nr. 329 din 21 ianuarie 2009.

Tribunalul București

a comunicat prin Adresa din 1 martie 2010 că pentru petentă este desemnat ca administrator

judiciar firma B.B.R. SPRL.

Din certificatul de

grefă din 18 martie 2010 emis de Tribunalul București, secția a VII-a

comercială, depus la dosar, rezultă că pentru petentă este desemnat ca

administrator judiciar S.C. E.I. SPRL.

Din relațiile comunicate

de această firmă rezultă că în evidențele sale, dar și în cele preluate de la

firma B.B.R. SPRL, nu se regăsește pe numele lui B.C. decât împuternicirea din

4 ianuarie 2010 (și despre care s-a arătat mai sus), și care este depusă la

dosar.

Din actele și

lucrările dosarului așa cum au fost prezentate rezultă că B.C. nu avea

calitatea juridică de a angaja firma S.C. L.I. S.A. într-un proces penal prin

formularea prezentei plângeri, aspecte de altfel recunoscute expres și personal

de acesta la termenul din 10 mai 2010.

Această posibilitate

o avea în mod legal doar firma desemnată ca administrator judiciar, care la

data de 16 decembrie 2009 era B.B.R. SPRL. Ori din relațiile comunicate nu

rezultă existența unei asemenea împuterniciri, formularea unei acțiuni în

justiție fiind un act de dispoziție, ce poate fi exercitat doar de cei

abilitați de lege.

Art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. prevede că împotriva actelor procurorului poate formula

plângere la instanță "persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale

căror interese legitime sunt vătămate ...".

Numitul B.C. a semnat

plângerea depusă la instanță cu mențiunea de "administrator special",

iar nu în calitate de "altă persoană" ale cărei interese au fost

vătămate, adică a angajat firma S.C. L.I. S.A. ca reprezentant al acesteia,

deși nu avea nicio împuternicire în acest sens. Din acest motiv nu poate fi

primită nici susținerea procurorului de ședință care, deși recunoaște lipsa

împuternicirii, susține că B.C. putea formula plângere în calitate de acționar

al firmei, ceea ce nu este însă în sensul art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen.

Nu s-a făcut nicio

dovadă în acest sens pentru situația prezentă a semnatarului plângerii, dar

prin semnarea plângerii, cum s-a arătat, s-a angajat societatea, în numele

căreia s-a prezentat ca reprezentat, iar nu calitatea sa individuală și

personală de persoană ce ar fi fost eventual prejudiciată.

Un aspect ce nu

trebuie neglijat și care conturează poziția susținută în proces de B.C. rezultă

din înscrisurile aflate la dosar. Înscrisul de la fila x este o împuternicire

depusă personal de B.C. la termenul din 1 februarie 2010, iar înscrisul de la

fila y este tot o împuternicire comunicată instanței de firma S.C. E.I. SPRL.

Ambele înscrisuri au

conținut identic (în substanța lui), sunt semnate de aceeași persoană (N.B.) și

poartă aceeași ștampilă.

Ambele înscrisuri se

referă la împuternicirea lui B.C. pentru reprezentarea firmei în prezentul

proces la Curtea de Apel București, secția I penală, cu termen la 11 ianuarie

2010.

Dacă ambele

înscrisuri au același conținut și poartă o dată de ieșire de la S.C. L.I. S.A.

din 4 ianuarie 2010, amplasată grafic identic, se poate observa că înscrisul

depus de firma S.C. E.I. SPRL mai are în plus o dată cu mențiunea

"intrarea nr. 13" din 5 decembrie 2009 și denumirea firmei B.B.R.

SPRL.

Potrivit unei sumare

verificări, rezultă că ambele înscrisuri trebuie să poarte aceleași mențiuni,

ele cum nu se regăsesc, ridică semne de întrebare privind realitatea celor

consemnate și întăresc convingerea instanței că B.C. nu a semnat plângerea ca

reprezentant al petentei.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs petiționarul B.C. pentru S.C. L.I. S.A., criticând

soluția ca netemeinică și nelegală.

A fost invocat cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. -

hotărârea este contrară legii sau s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Înalta Curte,

analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu,

conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că

aceasta este temeinică și legală.

În mod corect a

constatat prima instanță că firma S.C. L.I. S.A., fiind în procedura

insolvenței nu putea formula cereri decât prin intermediul administratorului

judiciar, firma B.B.R. SPRL. Numitul B.C. care a semnat plângerea întemeiată pe

disp. art. 278

1

C. proc. pen. depusă la instanță la 18 decembrie

2009 a primit împuternicire din partea firmei S.C. L.I. S.A. pentru formularea

plângerii abia ulterior, la 4 ianuarie 2010, și cum o asemenea împuternicire nu

poate avea caracter retroactiv, în mod corect prima instanță a admis excepția

lipsei calității de reprezentant legal a petentului B.C., respingând plângerea

ca inadmisibilă.

De aceea, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge ca nefondat recursul, urmând ca recurentul să fie

obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.C. împotriva Sentinței

penale nr. 140 din 17 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 decembrie 2010.