ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 605/2012

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul H.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ș.N. și SC Ș.Ș.I. SRL, obligarea acestora în solidar, la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale; să se constate îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și, ca efect al acesteia, să se dispună sancționarea pârâților, în sensul de a publica fiecare, integral, această hotărâre de sancționare sub titlul „Anunț judiciar”, pe cheltuiala lor, în trei cotidiane centrale („Evenimentul”, „România liberă” și „Ziua”); obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că, în cursul anului 2006, între societatea B.I.C. Gmbh și societatea T. Gmbh, a fost încheiat un contract în baza căruia societatea T. Gmbh a elaborat un proiect preliminar al circuitului automobilistic din jurul Palatului Parlamentului, programat să se desfășoare în prima jumătate a anului 2006, sub girul Federației Internaționale de Automobilism și Automobil Club Român. S-a mai arătat că, proiectul preliminar, conținând piese scrise și desenate, planuri cartografice și planșe fotografice, a fost finalizat și predat către beneficiarul B.I.C. Gmbh la 23 mai 2005. Deși proiectul a fost elaborat în totalitate de echipa de arhitecți din cadrul societății T. Gmbh, la data de 05 august 2005 pârâtul Ș.N., fără drept, a depus la O.S.I.M.

o cerere pentru înregistrarea ca model industrial a proiectului sus menționat, sub denumirea „circuit auto moto sport urban”, cerere respinsă la 30 mai 2006 prin Hotărârea nr. 18/218 a Comisie de examinare din cadrul O.S.I.M., pe motiv că obiectul acesteia nu reprezenta un desen industrial.

S-a arătat totodată că, pârâtul a depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, la 10 august 2005, o cerere prin care a solicitat înregistrarea unui program de calculator - tipul aplicație de afaceri, denumit „Circuit auto moto sport urban în juriul Palatului Parlamentului”, fiindu-i eliberat certificatul din 16 august 2005. Prin sentința civilă nr. 754 din 27 mai 2009, Tribunalul București – secția a III-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată, reținând că reclamantul nu a putut să-și dovedească pretențiile formulate în fața instanței, singura probă administrată în cauză fiind proba cu interogatoriul pârâților, prin care însă nu a reușit să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul H.B. Prin decizia civilă nr. 146/A din 3 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii și stabilirii în sarcina pârâtului a obligațiilor de despăgubire morală față de reclamant, la valoarea echivalentă lei a sumei de 10.000 euro, la cursul oficial de schimb valutar de la data plății efective, precum și de publicare pe cheltuiala pârâtului a prezentei hotărâri sub titlul "Anunț judiciar", în cotidianele "Evenimentul", "România Liberă" și "Ziua"; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată împotriva pârâtei SC Ș.Ș.I.

SRL; a obligat pârâtul persoană fizică la plata, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.216 lei, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar corespunzătoare admiterii în parte a acțiunii. În motivarea acestei soluții s-a arătat că prin depășirea limitelor unor critici decente, justificate de invocarea paternității asupra proiectului de circuit automobilistic, poate fi reținută în sarcina pârâtului fapta ilicită de denigrare la adresa reclamantului, prin acte săvârșite în mod repetat, cu depășirea limitelor libertății de exprimare. Această concluzie a fost raportată la memoriile adresate de pârât instituțiilor statului, în care s-au folosit acuzații virulente la adresa reclamantului.

Aceleași acuzații au fost efectuate și în mass media, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, și au avut ca rezultat afectarea credibilității reclamantului în mediul de afaceri. Obiectul cercetării prezente, nu este reprezentat de stabilirea dreptului de autor al vreuneia dintre părți asupra proiectului circuitului automobilistic organizat în jurul Palatului Parlamentului în august 2008, ci măsura în care demersurile recunoscute de către pârât ca fiind efectuate în mass-media și la autoritățile statului, în legătură cu acest eveniment, au fost legitime și lipsite de caracter denigrator la adresa reclamantului. Pentru a aprecia asupra legitimității și, implicit, asupra vinovăției, instanța de apel a reținut că este important a se stabili persoana în favoarea căreia operează prezumția de autor al proiectului de circuit, respectiv persoana sub numele căreia opera a fost adusă la cunoștința publică pentru prima dată.

Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că prin întâmpinarea formulată în primă instanță, însuși pârâtul, în concordanță cu susținerile reclamantului, recunoaște depunerea inițială a proiectului în anul 2005, la Primăria Municipiului București, sub numele T. Gmbh și B.S. S.D. SRL, ulterior fiind inscripționat numelui B.I.C. Gmbh, societate reprezentată de reclamant. Menționarea terțului societatea T. GmbH, persoana juridică germană, la prima prezentare publică a proiectului, confirmă afirmațiile reclamantului privind cooperarea cu această societate în elaborarea documentației, demersul fiind precedent celor aparținând pârâtului, de înregistrare a protecției sub forma programului informatic (certificat O.R.D.A.

din 16 august 2005) și a desenului industrial (certificat O.S.I.M. din 05 august 2005, publicat în B.O.P.I. nr. 10/2005), respectiv de publicare a unei cărți în legătură cu acest subiect. Fixarea cronologică a acestor demersuri este necesară în stabilirea modului în care pârâtul a acționat, fiind relevante sub aspectul bunei sau relei credințe a acestuia, respectiv a exonerării de răspundere delictuală, prin aprecierea asupra justificării acțiunilor sale. Fără a primi opunerea probatorie creată de înregistrarea proiectului de către reclamant, sub forma mărcii comunitare figurative la O.H.I.M. sub nr. 005574678 din 13 decembrie 2007, respectiv de declanșare a cercetării penale a pârâtului în dosarul nr. 45/P/2006, instanța de apel a reținut că atare verificări ar antama fondul dreptului de autor, depășind limitele cercetării cu care a fost învestită.

Este important a se stabili dacă demersurile pârâtului au depășit limitele apărării pretinsului său drept de autor. Declanșarea unui conflict mediatizat în mass-media, cu antamarea unor aspecte din viața personală a reclamantului și afectarea imaginii acestuia, astfel cum s-a reținut din declarațiile martorilor, nu poate justifica apărarea unui drept al pârâtului, cu încălcarea unor drepturi ale reclamantului. Dezvăluirea față de public a unor date personale și activități curente ale reclamantului, peste voința acestuia, afirmațiile negative și acuzațiile exprese, prin acțiuni repetate, pot fi calificate ca fiind circumscrise unei acțiuni denigratoare, cu efect în planul vieții private, onoarei și reputației, prin afectarea dreptului la imagine al reclamantului, sub forma vinovăției pârâtului.

Cum legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul de imagine aparținând reclamantului este evidentă, conform celor mai sus menționate, instanța de apel a reținut că sancțiunea într-o pricină de răspundere civilă delictuală, nu este calculabilă strict contabil, ci doar delictual, printr-o apreciere globală, care să oblige pe autorul faptei ilicite, la o reparație suficientă pentru cel vătămat. Astfel, s-a constatat că reparația poate fi efectuată în două modalități, atât pecuniar, în concordanță cu solicitarea reclamantului, însă îndreptată către un cuantum moderat, cât și printr-o reparație de imagine publică, în sensul publicării hotărârii de reparație, pe cheltuiala făptuitorului, în trei cotidiene de largă circulație, astfel cum s-a solicitat prin acțiune.

Nefiind dovedite în sarcina persoanei juridice, elementele răspunderii civile delictuale, în ansamblul care să conducă la stabilirea vinovăției pentru o acțiune repetat denigratoare, Curtea a respins cererea față de aceasta, ca fiind neîntemeiată. Împotriva acestei decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, apelantul-pârât Ș.N. pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestora, s-a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre ce nu este motivată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanța de apel dezvoltă mai multe aserțiuni cu caracter general legate de prejudiciul suferit, fapta ilicită, legătura de cauzalitate și vinovăția pârâtelor, fără ca acestea să se regăsească concret în materialul probator.

Decizia recurată nu este fundamentată pe elemente de ordin probator, fiindu-i atrasă recurentului răspunderea civilă delictuală în mod profund injust. Probatoriul din acest dosar îl constituie un articol dintr-un ziar, precum și declarațiile martorilor propuși de apelantul - intimat. Prin articolul menționat, revista în cauză susține că l-ar fi acuzat pe intimat de „furt intelectual”. Declarațiile martorilor propuși de către intimat și audiați de instanța de apel, filele 51-60 respectiv 62 din dosarul instanței de apel, nu pot sta la baza condamnării sale, având în vedere atât conținutul lor, cât și puternicul subiectivism al martorilor. Apreciază că nu se poate da valoare juridică sancționatorie unei mărturii în care se susține „am auzit despre posibile acuzații în mass media ale pârâtului la adresa reclamantului însă nu cunosc detalii…”, „afirmațiile acuzatoare se refereau în principal la paternitatea asupra circuitului" (declarația domnului E.T.

fila 62 dosar apel). Cu atât mai mult, recurentul se consideră profund nedreptățit atunci când este condamnat pe baza unei mărturii conform căreia „mi s-au adus la cunoștință de un jurnalist, într-o discuție particulară, despre afirmațiile jignitoare la adresa reclamatului efectuate de pârât.” Aceiași martori nu au putut fi audiați la instanța de fond din vina instanței de fond. Motivele de apel nu fac decât să încerce să demonstreze că „paternitatea” proiectului circuitului ar aparține unei alte persoane și nu recurentului, citându-se pe mai multe pagini concluzii ale unei expertize extrajudiciare. În prezent recurentul-pârât se află în posesia certificatului de înregistrare a desenului/modelului eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții si Mărci.

Contrar celor afirmate în motivele de apel de către apelantul – intimat, acesta nu i-a fost eliberat în mod abuziv, ci în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. De asemenea, plângerea penală formulată împotriva recurentului a fost soluționată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul municipiului București, dispunându-se neînceperea urmăririi penale împotriva acestuia.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente: Este fondată critica recurentului privind modul în care instanța de apel a reținut vinovăția sa, în condițiile în care acesta a depus la dosar certificatul de înregistrare a desenului/model industrial din 23 octombrie 2008 (filele 205-206 ale dosarului primei instanțe), admis la înregistrare prin decizia civilă nr. 433 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, prin care recurentul-pârât este recunoscut ca autor al acestui desen industrial. Înalta Curte constată că, analizând condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta, prejudiciul, legătură de cauzalitate și vinovăția, instanța de apel a plecat de la o premisă greșită.

Astfel, aceasta a motivat că reclamantul este prezumat ca autor al proiectului de circuit, luând în considerare numele sub care opera a fost adusă la cunoștința publică pentru prima dată, în condițiile în care această prezumție a fost răsturnată în mod irevocabil prin constatarea faptului că pârâtul este autorul desenului industrial „plan de circuit auto-moto-sport urban”, astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare a desenului/model industrial din 23 octombrie 2008, admis la înregistrare prin decizia civilă nr. 433 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, pronunțată de către o instanță de recurs, deci intrată sub putere de lucru judecat.

Deși instanța de apel a specificat faptul că obiectul cercetării nu este reprezentat de stabilirea dreptului de autor al vreuneia dintre părți asupra proiectului circuitului automobilistic organizat în jurul Palatului Parlamentului în august 2008, totuși a considerat că este necesar a se stabili persoana în favoarea căreia operează prezumția de autor al proiectului de circuit, respectiv persoana sub numele căreia opera a fost adusă la cunoștința publică pentru prima dată. Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că depunerea inițială a proiectului în anul 2005, la Primăria Municipiului București, s-a realizat sub numele T. Gmbh și BS S.D. SRL, ulterior fiind inscripționat numele B.I.C.

Gmbh, societate reprezentată de reclamant. În același timp s-a constatat că demersurile reclamantului de înregistrare a protecției sub forma programului informatic (certificat O.R.D.A. nr. 1837 din 16 august 2005) și a desenului industrial (certificat O.S.I.M. nr. F0516 din 05 august 2005, publicat în B.O.P.I.

10/2005), respectiv de publicare a unei cărți în legătură cu acest subiect, au fost anterioare celor aparținând pârâtului, fără a avea în vedere că dreptul de autor al pârâtului asupra desenului industrial – plan de circuit auto moto în jurul Palatului Parlamentului - a fost recunoscut în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 433 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București și admis la înregistrare în temeiul acestei hotărâri judecătorești, astfel cum rezultă din certificatul din 23 octombrie 2008. Prin urmare, plecând de la o premisă greșită, instanța de apel și-a continuat raționamentul juridic, neanalizând condițiile răspunderii civile delictuale prin prisma acestui înscris, deși era determinant sub aspectul dovedirii uneia dintre condițiile generale ale atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăția.

Având în vedere această împrejurare, Înalta Curte consideră că se impune reanalizarea condițiilor răspunderii civile delictuale din perspectiva existenței acestui înscris, care confirmă calitatea recurentului-pârât de autor al desenului industrial, plan de circuit auto moto în jurul Palatului Parlamentului. Pentru a nu prejudicia părțile de posibilitatea de a-și formula apărări față de această nouă abordare asupra fondului cauzei și pentru a nu le priva de un grad de jurisdicție, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de apel, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. În ceea ce privește celelalte critici ale recurentului întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că acestea se referă la modul de interpretare a probelor de către instanța de apel, astfel încât nu se încadrează în motivul de recurs invocat, deoarece posibilitatea instanței de recurs de a verifica situația de fapt rezultând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate a constituit un alt motiv de recurs, prevăzut în art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000, ceea ce face ca instanța de recurs să nu mai poată efectua un control de legalitate asupra acestui aspect. De asemenea, criticile recurentului întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., privind nemotivarea de către instanța de apel a deciziei pronunțate, nu se mai impun a fi analizate ca urmare a soluției de casare cu trimitere.

Pentru argumentele expuse anterior și în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ș.N. împotriva deciziei nr. 146/A din 3 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2012.