ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5562/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 28510/3/2008, reclamantul H.B. a chemat în judecată pe pârâții Ș.N. și SC Ș. & Ș.I. SRL și a solicitat: obligarea acestora în solidar, la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale; să se constate îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și ca efect al acesteia, să se dispună sancționarea pârâților, în sensul de a publica fiecare, integral, hotărârea de sancționare sub titlul „Anunț judiciar”, pe cheltuiala lor, în trei cotidiane centrale („E.”, „R.L.” și „Z.”); obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că, în cursul anului 2006, între societatea B.I.C.G. și societatea T.G., a fost încheiat un contract în baza căruia societatea T.G. a elaborat un proiect preliminar al circuitului automobilistic din jurul Palatului Parlamentului din București, programat să se desfășoare în prima jumătate a anului 2006, sub girul Federației Internaționale de Automobilism și Automobil Club Român. S-a mai arătat că proiectul preliminar, conținând piese scrise și desenate, planuri cartografice și planșe fotografice, a fost finalizat și predat către beneficiarul B.I.C.G.

la 23 mai 2005. Deși proiectul a fost elaborat în totalitate de echipa de arhitecți din cadrul societății T.G., la data de 5 august 2005, pârâtul Ș.N., fără drept, a depus la OSIM o cerere pentru înregistrarea ca model industrial a proiectului sus-menționat, sub denumirea „circuit auto moto sport urban”, cerere respinsă la 30 mai 2006 prin Hotărârea 18/218 a Comisie de examinare din cadrul OSIM, pe motiv că obiectul acesteia nu reprezenta un desen industrial.

S-a arătat totodată că, pârâtul a depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, la 10 august 2005, o cerere prin care a solicitat înregistrarea unui program de calculator, tipul aplicație de afaceri, denumit „Circuit auto moto sport urban în juriul Palatului Parlamentului”, fiindu-i eliberat Certificatul nr. 1837 din 16 august 2005. Fără a avea vreo contribuție la realizarea proiectului, pârâtul a publicat în 2005 o carte intitulată „O formulă de succes - Circuit auto moto sport urban în juriul Palatului Parlamentului”, carte în care au fost publicate piese esențiale ale proiectului realizate de societatea T.G.

Totodată, prevalându-se de calitatea de autor al proiectului, pârâtul a adus grave acuze la adresa reclamantului, în cadrul unor conferințe de presă, aducând în acest fel grave prejudicii de imagine de natură să pericliteze organizarea circuitului automobilistic din luna august 2008. Reclamantul a susținut că pârâții au dezvăluit publicului date personale despre el, au prezentat public activitățile sale curente și au transmis informații false despre acesta, încălcând dispozițiile legale care îl protejează în calitate de cetățean, fără implicații în sfera politică, prejudiciindu-i atât viața privată, cât și onoarea și reputația, precum și dreptul la propria-i imagine, ceea ce face a fi îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale sub aspectul prejudiciului faptei ilicite, legăturii de cauzalitate și vinovăția pârâților.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 26, art. 30 alin. (6) și (8), art. 44 alin. (8) din Constituția României, art. 998 - 999, art. 1003 C. civ., coroborate cu dispozițiile art. 54 din Decretul nr. 31/54, art. 88 din Legea nr. 8/1996, art. 8 și art. 10 par.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La 23 octombrie 2008, pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 754 din 27 mai 2009 a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi îndeplinite cumulativ patru condiții, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat. Întrucât reclamantul este cel care a sesizat instanța, acestuia îi revenea sarcina de a-și dovedi pretenția dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ., iar reclamantul nu a putut să-și dovedească pretențiile formulate în fața instanței. Prin Decizia civilă nr. 146A din 3 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea Intelectuală a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtul Ș.N.

la 10.000 euro în echivalent RON la cursul oficial de schimb valutar de la data plății efective, reprezentând daune morale, către reclamantul H.B., a obligat pe pârâtul Ș.N. să publice pe cheltuiala sa prezenta hotărâre sub titlul "Anunț judiciar" în cotidianele "E.", "R.L." și "Z.", a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată împotriva pârâtei SC Ș.I. SRL și a obligat pârâtul Ș.N. la plata către reclamant a sumei de 2.216 RON, cheltuieli de judecată la fond. După un prim ciclu procesual, prin Decizia nr. 605 din 3 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de pârâtul Ș.N. împotriva deciziei pronunțate în apel, pe care a casat-o, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Instanța de recurs a reținut că premisa de la care a plecat analiza instanței de apel, în sensul că reclamantul este autor al proiectului de circuit auto, este greșită, deoarece această prezumție a fost răsturnată în mod irevocabil prin constatarea faptului că pârâtul este autorul desenului industrial „plan de circuit auto moto sport urban”, după cum rezultă din certificatul de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. 018430 din 23 octombrie 2008, admis la înregistrare prin Decizia civilă nr. 433 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, ce se bucură de putere de lucru judecat. Având în vedere că acest aspect a fost apreciat ca relevant prin prisma examinării vinovăției, Înalta Curte a constatat că se impune reluarea judecății în apel și reanalizarea condițiilor răspunderii civile delictuale.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a IX/a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost reînregistrată la data de 4 aprilie 2012 sub nr. 28510/3/2008*, iar prin Decizia nr. 79A din 17 mai 2012 a respins apelul reclamantului, ca nefondat. La rejudecare nu au fost administrate probe noi. Curtea a reținut că răspunsurile la interogatoriul administrat pârâtului conturează doar atitudinea subiectivă a acestuia, respectiv existența sau nu a intenției de a produce un prejudiciu reclamantului, ori eventual culpa sa. Instanța de apel a constatat ca lipsită de interes critica pe aspectul administrării probei testimoniale în condițiile în care instanța de apel, în primul ciclu procesual, a procedat la audierea martorilor A.C.R., T.E., A.E.

și C.M. Aceste mijloace de probă administrate sunt câștigate cauzei, câtă vreme casarea deciziei pronunțate prima dată în apel nu a fost întemeiată pe aspecte de nelegalitate, ci a privit greșita apreciere asupra situației de fapt, ce se impunea a fi reevaluată de instanța de apel. În privința situației de fapt rezultată din probele administrate în fața primei instanțe și în apel, Curtea a reținut că pârâtul intimat Ș.N. a afirmat despre reclamantul B.H. că acesta i-a încălcat drepturile proprii asupra proiectului circuitului automobilistic desfășurat în jurul Palatului Parlamentului, drepturi protejate prin înregistrarea în beneficiul său a desenului industrial amintit anterior. Aceste afirmații au fost făcute prin intermediul mijloacelor mass-media, în cuprinsul unor articole din presa scrisă, al unor emisiuni televizate și al unei conferințe de presă.

Fapta ilicită constituie, potrivit susținerilor reclamantului, formularea de afirmații calomnioase la adresa sa, în cursul unei campanii denigratoare, afirmații care depășesc în opinia apelantului limitele libertății de exprimare și care au încălcat reputația reclamantului, dreptul său la propria imagine și dreptul la viața privată. Cu privire la afirmațiile publice cuprinse în publicațiile de presă depuse în copie la dosar, Curtea a reținut că pârâtul intimat Ș.N. a afirmat că este titularul drepturilor exclusive asupra proiectului circuitului automobilistic în discuție, prezentând și ceea ce constituia, în opinia sa, documentul justificativ al acestei calități, afirmând că reclamantul B.H.

nu poate pretinde calitatea de autor asupra proiectului. Aceste afirmații nu au constituit, în opinia Curții, fapte ilicite, de vreme ce, intimatul pârât este titularul drepturilor exclusive decurgând din înregistrarea la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a desenului industrial ce reproduce circuitul automobilistic desfășurat în jurul Palatului Parlamentului din București. Prin urmare, justificând această calitate, în temeiul prevederilor art. 30 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, intimatul - pârât era în drept a pretinde recunoașterea drepturilor sale izvorâte din înregistrare și, de asemenea, era titularul dreptului corelativ obligației negative generale a celorlalte subiecte de drept de a se abține de la încălcarea lor.

În consecință, prin afirmarea publică a calității sale de titular al drepturilor asupra desenului în discuție și prin negarea existenței dreptului apelantului-reclamant asupra acestuia, intimatul-pârât nu a săvârșit o faptă ilicită. Raportând afirmațiile pârâtului din cuprinsul articolelor de presă depuse la dosar la argumentele reclamantului, expuse în cererea de apel, Curtea a constatat că acestea nu îmbracă forma unor judecăți de valoare, ci, dimpotrivă, ele pot fi calificate ca o prezentare de fapte, de vreme ce se impută reclamantului încălcarea legii sub aspectul protecției drepturilor sale exclusive asupra desenului înregistrat. În privința afirmațiilor pretins a fi fost realizate în cadrul unei conferințe de presă, respectiv în emisiuni de televiziune (ce nu au fost indicate în concret, cu data și ora desfășurării), Curtea a reținut că aceste pretinse fapte nu au fost probate.

O altă faptă calificată de reclamant ca fiind ilicită a fost aducerea de acuzații (legate de aceeași dispută asupra proiectului de circuit în discuție) în cuprinsul unor memorii și plângeri adresate organelor de urmărire penală și altor autorități publice. În privința plângerilor penale depuse la dosar în copie, Curtea a reținut că formularea lor nu poate constitui o faptă ilicită, deoarece, prin prisma calității sale de titular al drepturilor exclusive asupra desenului înregistrat, pârâtul era îndreptățit a întreprinde demersurile legale pentru protecția judiciară a dreptului său. Mai mult, este relevantă în această privință și împrejurarea că afirmațiile cuprinse în aceste memorii sau plângeri nu au caracter public, astfel că nu se poate pune în discuție efectul asupra imaginii în societate a reclamantului.

Totodată, nu s-a dovedit că pârâtul a făcut public conținutul acestor plângeri și memorii. Având în vedere dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. 1864 (aplicabile litigiului pendinte), Curtea a reținut caracterul cumulativ al cerințelor angajării răspunderii delictuale, astfel încât, în lipsa faptei ilicite, nu se poate vorbi despre prejudiciu, legătură de cauzalitate și vinovăție. A considerat nerelevante argumentele aduse de reclamant în susținerea acestor condiții ale răspunderii. În privința celorlalte susțineri din cererea de apel, referitoare la conținutul unei expertize efectuate în cursul unei proceduri penale inițiată la plângerea reclamantului cu privire la calitatea de autor a unui program de calculator intitulat „Circuit Auto Moto Sport Urban în jurul Palatului Parlamentului”, Curtea a reținut, de asemenea, că nu sunt relevante în cauză.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, a formulat recurs reclamantul H.B., invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 7 C. proc. civ. au avut în vedere următoarele: Instanța de apel a omis să analizeze apărările invocate și a apreciat greșit înscrisurile administrate în dovedirea pretențiilor deduse judecății, stabilind astfel greșit situația de fapt. Recurentul a susținut că motivarea hotărârii judecătorești atacate nu este realizată într-o manieră clară și coerentă. A arătat că este de netăgăduit că inițiativa organizării circuitului auto moto sport a aparținut pârâtului, însă sub aspectul protecției conferite de dreptul de autor al desenului nu are relevanță paternitatea organizării circuitului sau a alegerii amplasamentului de desfășurare, autori ai desenului industrial protejat prin Certificatul de înregistrare nr. 018430 fiind reclamanții T.E.

și T.H., cum de altfel s-a reținut prin Sentința civilă nr. 1854 din 16 octombrie 2012. Recurentul, în susținerea acestui motiv de recurs, a arătat că din declarațiile martorilor audiați a rezultat că proiectul de circuit a fost depus la Primăria municipiului București sub numele de T.G. la o dată anterioară depunerii cererii de înregistrare a desenului. Recurentul critică faptul că instanța de apel s-a rezumat să rețină că afirmațiile pârâtului nu constituie fapte ilicite, motivat de faptul că acesta este titularul drepturilor exclusive ce decurg din înregistrarea la OSIM a desenului ce reproduce circuitul automobilistic desfășurat în jurul Palatului Parlamentului din București, motivarea deciziei recurate nefiind de natură să furnizeze dovada că mijloacele de probă administrate au fost serios examinate.

Totodată, susține că în mod eronat instanța de apel a apreciat că esența faptei ilicite de denigrare este justificată de calitatea de autor și titular al unui drept exclusiv de proprietate industrială, constatare care este străină de natura pricinii. Decizia recurată este nelegală întrucât împrejurările de fapt relative la paternitatea certificatului de înregistrarea a desenului privind circuitul automobilistic în jurul Palatului Parlamentului din București au fost greșit apreciate de către instanța de apel în rejudecare. Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ș.N. a invocat excepția nulității recursului, întrucât niciunul din motivele de casare indicate nu este incident. Dezvoltarea criticilor formulate în recurs se referă numai la netemeinicia hotărârii, recurentul solicitând instanței de recurs să reanalizeze probele administrate, situație inadmisibilă în raport cu actuala configurație a dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ., potrivit cărora o hotărâre se poate recura numai pentru motive de nelegalitate. La termenul de judecată din data de 2 decembrie 2013 a fost supusă dezbaterii excepția nulității recursului. Examinând recursul reclamantului sub aspect formal, din perspectiva încadrării criticilor formulate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., chestiune supusă dezbaterii contradictorii în ședința publică din 2 decembrie 2013, Înalta Curte constată că acesta este nul. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Înalta Curte nu a identificat critici ce pot atrage incidența motivului de recurs reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., astfel încât nu poate cenzura hotărârea instanței de apel din prisma acestui text legal. Verificând considerentele deciziei atacate, Înalta Curte constată că instanța a răspuns criticilor formulate prin motivele de apel și care vizau cadrul procesual cu care a fost învestită. În speța de față, susținerile recurentului se referă la chestiuni de fond ale cauzei, criticile vizând situația de fapt reținută de instanța de apel și nu argumentele acestei instanțe în motivarea deciziei atacate. Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

În calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel. Prin criticile formulate, recurentul nu este de acord cu situația de fapt reținută de instanța de apel cu privire la cine este titularul certificatului de înregistrare al circuitului auto moto sport și modul în care au fost interpretate probele administrate. Modul în care instanța de apel, în urma evaluării probatoriului administrat, a reținut o anumită situație de fapt nu poate constitui, însă, motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor în faza procesuală anterioară, fiind abrogat la data de 2 mai 2001, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 138/2000. În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmărește în realitate recurentul, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată. Or, din redactarea deciziei atacate rezultă că, în limitele cererii de apel cu care a fost învestită, Curtea de Apel a verificat stabilirea situației de fapt și aplicare legii de către prima instanță, astfel încât, modificarea deciziei în baza art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., nu se poate dispune. În ceea ce privește criticile ce vizează nelegalitatea deciziei în raport de disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de recurs poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză. Recurentul, însă, prin criticile formulate se plânge de modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate și a stabilit în raport de acestea situația de fapt. Or, stabilirea chestiunilor de fapt ale procesului aparține judecătorilor fondului cauzei, iar eventuale critici sub acest aspect nu se circumscriu motivului de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în actuala sa configurație, așa cum s-a arătat în considerentele precedente. Altfel spus, recurentul nu a precizat în ce constau nelegalitățile invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță, sau prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță, în legătură cu aceste dispoziții legale. Prin urmare, reevaluarea de către instanța de recurs a situației de fapt pe aspectele invocate de recurent nu este posibilă, criticile formulate în acest sens neputându-se încadra în nici unul dintre cazurile de modificare sau casare dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru realizarea controlului judiciar în recurs.

În această situație, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs. Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul H.B. împotriva Deciziei civile nr. 79 A din 17 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM