ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5562/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5562/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie

2008 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr.

28510/3/2008, reclamantul H.B. a chemat în judecată pe pârâții Ș.N. și SC Ș.

& Ș.I. SRL și a solicitat: obligarea acestora în solidar, la plata sumei de

100.000 RON cu titlu de daune morale; să se constate îndeplinite condițiile

răspunderii civile delictuale și ca efect al acesteia, să se dispună

sancționarea pârâților, în sensul de a publica fiecare, integral, hotărârea de

sancționare sub titlul „Anunț judiciar”, pe cheltuiala lor, în trei cotidiane

centrale („E.”, „R.L.” și „Z.”); obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii

s-a arătat că, în cursul anului 2006, între societatea B.I.C.G. și societatea

T.G., a fost încheiat un contract în baza căruia societatea T.G. a elaborat un

proiect preliminar al circuitului automobilistic din jurul Palatului

Parlamentului din București, programat să se desfășoare în prima jumătate a

anului 2006, sub girul Federației Internaționale de Automobilism și Automobil

Club Român.

S-a mai arătat că

proiectul preliminar, conținând piese scrise și desenate, planuri cartografice

și planșe fotografice, a fost finalizat și predat către beneficiarul B.I.C.G.

la 23 mai 2005. Deși proiectul a fost elaborat în totalitate de echipa de arhitecți

din cadrul societății T.G., la data de 5 august 2005, pârâtul Ș.N., fără drept,

a depus la OSIM o cerere pentru înregistrarea ca model industrial a proiectului

sus-menționat, sub denumirea „circuit auto moto sport urban”, cerere respinsă

la 30 mai 2006 prin Hotărârea 18/218 a Comisie de examinare din cadrul OSIM, pe

motiv că obiectul acesteia nu reprezenta un desen industrial.

S-a arătat totodată

că, pârâtul a depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, la 10 august

2005, o cerere prin care a solicitat înregistrarea unui program de calculator,

tipul aplicație de afaceri, denumit „Circuit auto moto sport urban în juriul

Palatului Parlamentului”, fiindu-i eliberat Certificatul nr. 1837 din 16 august

2005.

Fără a avea vreo

contribuție la realizarea proiectului, pârâtul a publicat în 2005 o carte

intitulată „O formulă de succes - Circuit auto moto sport urban în juriul

Palatului Parlamentului”, carte în care au fost publicate piese esențiale ale

proiectului realizate de societatea T.G.

Totodată, prevalându-se

de calitatea de autor al proiectului, pârâtul a adus grave acuze la adresa

reclamantului, în cadrul unor conferințe de presă, aducând în acest fel grave

prejudicii de imagine de natură să pericliteze organizarea circuitului

automobilistic din luna august 2008.

Reclamantul a

susținut că pârâții au dezvăluit publicului date personale despre el, au

prezentat public activitățile sale curente și au transmis informații false

despre acesta, încălcând dispozițiile legale care îl protejează în calitate de

cetățean, fără implicații în sfera politică, prejudiciindu-i atât viața

privată, cât și onoarea și reputația, precum și dreptul la propria-i imagine,

ceea ce face a fi îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale sub

aspectul prejudiciului faptei ilicite, legăturii de cauzalitate și vinovăția

pârâților.

Cererea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 26, art. 30 alin. (6) și (8), art. 44

alin. (8) din Constituția României, art. 998 - 999, art. 1003 C. civ.,

coroborate cu dispozițiile art. 54 din Decretul nr. 31/54, art. 88 din Legea

nr. 8/1996, art. 8 și art. 10 par.2 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

La 23 octombrie 2008,

pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca

neîntemeiată.

Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 754 din 27 mai 2009 a respins

cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că pentru angajarea răspunderii civile

delictuale se cer a fi îndeplinite cumulativ patru condiții, respectiv:

existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport

de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența

vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau

imprudența cu care a acționat.

Întrucât reclamantul

este cel care a sesizat instanța, acestuia îi revenea sarcina de a-și dovedi

pretenția dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ.,

iar reclamantul nu a putut să-și dovedească pretențiile formulate în fața

instanței.

Prin Decizia civilă

nr. 146A din 3 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea Intelectuală a admis apelul, a schimbat în

tot sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pe

pârâtul Ș.N. la 10.000 euro în echivalent RON la cursul oficial de schimb

valutar de la data plății efective, reprezentând daune morale, către

reclamantul H.B., a obligat pe pârâtul Ș.N. să publice pe cheltuiala sa prezenta

hotărâre sub titlul "Anunț judiciar" în cotidianele "E.",

"R.L." și "Z.", a respins, ca neîntemeiată, cererea

formulată împotriva pârâtei SC Ș.I. SRL și a obligat pârâtul Ș.N. la plata

către reclamant a sumei de 2.216 RON, cheltuieli de judecată la fond.

După un prim ciclu

procesual, prin Decizia nr. 605 din 3 februarie 2012, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de pârâtul Ș.N.

împotriva deciziei pronunțate în apel, pe care a casat-o, cu consecința

trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Instanța de recurs a

reținut că premisa de la care a plecat analiza instanței de apel, în sensul că

reclamantul este autor al proiectului de circuit auto, este greșită, deoarece

această prezumție a fost răsturnată în mod irevocabil prin constatarea faptului

că pârâtul este autorul desenului industrial „plan de circuit auto moto sport

urban”, după cum rezultă din certificatul de înregistrare a desenului/modelului

industrial nr. 018430 din 23 octombrie 2008, admis la înregistrare prin Decizia

civilă nr. 433 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a

civilă, ce se bucură de putere de lucru judecat.

Având în vedere că

acest aspect a fost apreciat ca relevant prin prisma examinării vinovăției, Înalta

Curte a constatat că se impune reluarea judecății în apel și reanalizarea

condițiilor răspunderii civile delictuale.

Pe rolul Curții de

Apel București, secția a IX/a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost

reînregistrată la data de 4 aprilie 2012 sub nr. 28510/3/2008*, iar prin

Decizia nr. 79A din 17 mai 2012 a respins apelul reclamantului, ca nefondat.

La rejudecare nu au

fost administrate probe noi.

Curtea a reținut că

răspunsurile la interogatoriul administrat pârâtului conturează doar atitudinea

subiectivă a acestuia, respectiv existența sau nu a intenției de a produce un

prejudiciu reclamantului, ori eventual culpa sa.

Instanța de apel a

constatat ca lipsită de interes critica pe aspectul administrării probei

testimoniale în condițiile în care instanța de apel, în primul ciclu procesual,

a procedat la audierea martorilor A.C.R., T.E., A.E. și C.M.

Aceste mijloace de

probă administrate sunt câștigate cauzei, câtă vreme casarea deciziei

pronunțate prima dată în apel nu a fost întemeiată pe aspecte de nelegalitate,

ci a privit greșita apreciere asupra situației de fapt, ce se impunea a fi

reevaluată de instanța de apel.

În privința situației

de fapt rezultată din probele administrate în fața primei instanțe și în apel,

Curtea a reținut că pârâtul intimat Ș.N. a afirmat despre reclamantul B.H. că

acesta i-a încălcat drepturile proprii asupra proiectului circuitului

automobilistic desfășurat în jurul Palatului Parlamentului, drepturi protejate

prin înregistrarea în beneficiul său a desenului industrial amintit anterior.

Aceste afirmații au

fost făcute prin intermediul mijloacelor mass-media, în cuprinsul unor articole

din presa scrisă, al unor emisiuni televizate și al unei conferințe de presă.

Fapta ilicită

constituie, potrivit susținerilor reclamantului, formularea de afirmații

calomnioase la adresa sa, în cursul unei campanii denigratoare, afirmații care

depășesc în opinia apelantului limitele libertății de exprimare și care au

încălcat reputația reclamantului, dreptul său la propria imagine și dreptul la

viața privată.

Cu privire la

afirmațiile publice cuprinse în publicațiile de presă depuse în copie la dosar,

Curtea a reținut că pârâtul intimat Ș.N. a afirmat că este titularul drepturilor

exclusive asupra proiectului circuitului automobilistic în discuție, prezentând

și ceea ce constituia, în opinia sa, documentul justificativ al acestei

calități, afirmând că reclamantul B.H. nu poate pretinde calitatea de autor

asupra proiectului.

Aceste afirmații nu

au constituit, în opinia Curții, fapte ilicite, de vreme ce, intimatul pârât

este titularul drepturilor exclusive decurgând din înregistrarea la Oficiul de

Stat pentru Invenții și Mărci a desenului industrial ce reproduce circuitul

automobilistic desfășurat în jurul Palatului Parlamentului din București.

Prin urmare,

justificând această calitate, în temeiul prevederilor art. 30 din Legea nr.

129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, intimatul - pârât era în

drept a pretinde recunoașterea drepturilor sale izvorâte din înregistrare și,

de asemenea, era titularul dreptului corelativ obligației negative generale a

celorlalte subiecte de drept de a se abține de la încălcarea lor.

În consecință, prin

afirmarea publică a calității sale de titular al drepturilor asupra desenului

în discuție și prin negarea existenței dreptului apelantului-reclamant asupra

acestuia, intimatul-pârât nu a săvârșit o faptă ilicită.

Raportând afirmațiile

pârâtului din cuprinsul articolelor de presă depuse la dosar la argumentele

reclamantului, expuse în cererea de apel, Curtea a constatat că acestea nu

îmbracă forma unor judecăți de valoare, ci, dimpotrivă, ele pot fi calificate

ca o prezentare de fapte, de vreme ce se impută reclamantului încălcarea legii

sub aspectul protecției drepturilor sale exclusive asupra desenului

înregistrat.

În privința

afirmațiilor pretins a fi fost realizate în cadrul unei conferințe de presă,

respectiv în emisiuni de televiziune (ce nu au fost indicate în concret, cu

data și ora desfășurării), Curtea a reținut că aceste pretinse fapte nu au fost

probate.

O altă faptă

calificată de reclamant ca fiind ilicită a fost aducerea de acuzații (legate de

aceeași dispută asupra proiectului de circuit în discuție) în cuprinsul unor

memorii și plângeri adresate organelor de urmărire penală și altor autorități

publice.

În privința

plângerilor penale depuse la dosar în copie, Curtea a reținut că formularea lor

nu poate constitui o faptă ilicită, deoarece, prin prisma calității sale de

titular al drepturilor exclusive asupra desenului înregistrat, pârâtul era

îndreptățit a întreprinde demersurile legale pentru protecția judiciară a

dreptului său.

Mai mult, este

relevantă în această privință și împrejurarea că afirmațiile cuprinse în aceste

memorii sau plângeri nu au caracter public, astfel că nu se poate pune în

discuție efectul asupra imaginii în societate a reclamantului.

Totodată, nu s-a

dovedit că pârâtul a făcut public conținutul acestor plângeri și memorii.

Având în vedere

dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. 1864 (aplicabile litigiului pendinte),

Curtea a reținut caracterul cumulativ al cerințelor angajării răspunderii

delictuale, astfel încât, în lipsa faptei ilicite, nu se poate vorbi despre

prejudiciu, legătură de cauzalitate și vinovăție. A considerat nerelevante

argumentele aduse de reclamant în susținerea acestor condiții ale răspunderii.

În privința

celorlalte susțineri din cererea de apel, referitoare la conținutul unei

expertize efectuate în cursul unei proceduri penale inițiată la plângerea

reclamantului cu privire la calitatea de autor a unui program de calculator

intitulat „Circuit Auto Moto Sport Urban în jurul Palatului Parlamentului”,

Curtea a reținut, de asemenea, că nu sunt relevante în cauză.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel, a formulat recurs reclamantul H.B., invocând ca temei de

drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ..

Criticile subsumate

motivului de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 7 C. proc. civ. au avut în

vedere următoarele:

Instanța de apel a

omis să analizeze apărările invocate și a apreciat greșit înscrisurile

administrate în dovedirea pretențiilor deduse judecății, stabilind astfel

greșit situația de fapt.

Recurentul a susținut

că motivarea hotărârii judecătorești atacate nu este realizată într-o manieră

clară și coerentă. A arătat că este de netăgăduit că inițiativa organizării

circuitului auto moto sport a aparținut pârâtului, însă sub aspectul protecției

conferite de dreptul de autor al desenului nu are relevanță paternitatea

organizării circuitului sau a alegerii amplasamentului de desfășurare, autori

ai desenului industrial protejat prin Certificatul de înregistrare nr. 018430

fiind reclamanții T.E. și T.H., cum de altfel s-a reținut prin Sentința civilă

nr. 1854 din 16 octombrie 2012. Recurentul, în susținerea acestui motiv de

recurs, a arătat că din declarațiile martorilor audiați a rezultat că proiectul

de circuit a fost depus la Primăria municipiului București sub numele de T.G.

la o dată anterioară depunerii cererii de înregistrare a desenului.

Recurentul critică

faptul că instanța de apel s-a rezumat să rețină că afirmațiile pârâtului nu

constituie fapte ilicite, motivat de faptul că acesta este titularul

drepturilor exclusive ce decurg din înregistrarea la OSIM a desenului ce

reproduce circuitul automobilistic desfășurat în jurul Palatului Parlamentului

din București, motivarea deciziei recurate nefiind de natură să furnizeze

dovada că mijloacele de probă administrate au fost serios examinate.

Totodată, susține că

în mod eronat instanța de apel a apreciat că esența faptei ilicite de denigrare

este justificată de calitatea de autor și titular al unui drept exclusiv de

proprietate industrială, constatare care este străină de natura pricinii.

Decizia recurată este

nelegală întrucât împrejurările de fapt relative la paternitatea certificatului

de înregistrarea a desenului privind circuitul automobilistic în jurul

Palatului Parlamentului din București au fost greșit apreciate de către

instanța de apel în rejudecare.

Prin întâmpinarea

formulată, intimatul Ș.N. a invocat excepția nulității recursului, întrucât

niciunul din motivele de casare indicate nu este incident. Dezvoltarea

criticilor formulate în recurs se referă numai la netemeinicia hotărârii,

recurentul solicitând instanței de recurs să reanalizeze probele administrate,

situație inadmisibilă în raport cu actuala configurație a dispozițiilor art.

304 C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre se poate recura numai pentru

motive de nelegalitate.

La termenul de

judecată din data de 2 decembrie 2013 a fost supusă dezbaterii excepția

nulității recursului.

Examinând recursul

reclamantului sub aspect formal, din perspectiva încadrării criticilor

formulate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., chestiune supusă dezbaterii

contradictorii în ședința publică din 2 decembrie 2013, Înalta Curte constată

că acesta este nul.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.

304 C. proc. civ. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face

posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres

și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este

nulitatea recursului.

Deși nu se prevede în

mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor

formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea

cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către

instanța de recurs.

Înalta Curte nu a

identificat critici ce pot atrage incidența motivului de recurs reglementat de

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât nu poate cenzura

hotărârea instanței de apel din prisma acestui text legal.

Verificând

considerentele deciziei atacate, Înalta Curte constată că instanța a răspuns

criticilor formulate prin motivele de apel și care vizau cadrul procesual cu

care a fost învestită.

În speța de față,

susținerile recurentului se referă la chestiuni de fond ale cauzei, criticile

vizând situația de fapt reținută de instanța de apel și nu argumentele acestei

instanțe în motivarea deciziei atacate.

Prin urmare, fără să

combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici

susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății

anterioare și natura căii de atac a recursului.

În calea de atac

extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce

constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate

în apel.

Prin criticile

formulate, recurentul nu este de acord cu situația de fapt reținută de instanța

de apel cu privire la cine este titularul certificatului de înregistrare al

circuitului auto moto sport și modul în care au fost interpretate probele

administrate.

Modul în care

instanța de apel, în urma evaluării probatoriului administrat, a reținut o

anumită situație de fapt nu poate constitui, însă, motiv de recurs în actuala

reglementare a art. 304 C. proc. civ., pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.,

singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor

în faza procesuală anterioară, fiind abrogat la data de 2 mai 2001, odată cu

intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000.

În actuala reglementare,

art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru

motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu

mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea

atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmărește în realitate

recurentul, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la

situația de fapt pe care aceasta o constată.

Or, din redactarea

deciziei atacate rezultă că, în limitele cererii de apel cu care a fost

învestită, Curtea de Apel a verificat stabilirea situației de fapt și aplicare

legii de către prima instanță, astfel încât, modificarea deciziei în baza art.

304 pct. 7 C. proc. civ., nu se poate dispune.

În ceea ce privește

criticile ce vizează nelegalitatea deciziei în raport de disp. art. 304 pct. 9

C. proc. civ., instanța de recurs poate exercita un control judecătoresc

eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate

într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

Recurentul, însă,

prin criticile formulate se plânge de modul în care instanța de apel a

interpretat probele administrate și a stabilit în raport de acestea situația de

fapt.

Or, stabilirea

chestiunilor de fapt ale procesului aparține judecătorilor fondului cauzei, iar

eventuale critici sub acest aspect nu se circumscriu motivului de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în actuala sa configurație, așa cum s-a

arătat în considerentele precedente.

Altfel spus,

recurentul nu a precizat în ce constau nelegalitățile invocate, prin indicarea

dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță, sau

prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță, în legătură cu

aceste dispoziții legale.

Prin urmare, reevaluarea

de către instanța de recurs a situației de fapt pe aspectele invocate de

recurent nu este posibilă, criticile formulate în acest sens neputându-se

încadra în nici unul dintre cazurile de modificare sau casare dintre cele

expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru realizarea

controlului judiciar în recurs.

În această situație,

sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de

ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de

recurs.

Având în vedere că

recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304

C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui

cadru legal, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul H.B. împotriva Deciziei civile nr. 79 A din 17 mai 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de

proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM