ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la data de 29 iulie 2011 pe rolul Tribunalului Gorj, secția

de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean

Gorj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți

și Contractare P.H.A.R.E., a formulat contestație împotriva actului administrativ

reprezentat de procesul-verbal de constatare din data de 11 mai 2011 privind proiectul

P.H.A.R.E. „împreună vom reuși", solicitând instanței ca, prin hotărârea ce

o va pronunța, să dispună anularea actului administrativ respectiv (prin care s-a

dispus obligarea reclamantului la restituirea sumei de 31.100,61 euro), suspendarea

executării actului contestat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei

și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința

nr. 2297 din 7 octombrie 2011, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ

și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență,

următoarele:

În conformitate cu dispozițiile

art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că cererea de chemare

în judecată are ca obiect un act administrativ emis de o autoritate publică centrală,

respectiv Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contractare P.H.A.R.E.,

precum și prevederile H.G. nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerul

Finanțelor Publice, competența aparține Curții de Apel Craiova.

2.2. Învestită cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 187 din 16 martie 2012 a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ

și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza

la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență,

reținând, în esență, următoarele:

În ceea ce privește procesul-verbal

de constatare contestat, sunt incidente dispozițiile art. 2, art. 3 alin. (2) și

(4)-(6), art. 7 din O.G. nr. 79/2003, din cuprinsul cărora rezultă fără echivoc

faptul că procesul-verbal a cărui anulare se solicită este un act administrativ

fiscal în sensul prevederilor art. 41 din C. proc. fisc., ce poate fi contestat

conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX- „soluționarea

contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale”.

În temeiul art. 218

alin. (2) teza finală C. proc. fisc. coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, având în vedere că litigiul privește taxe, impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora, precum și în raport cu suma ce face obiectul

procesului-verbal contestat, competența materială revine Secției de contencios administrativ

și fiscal a Tribunalului Gorj, competent și din punct de vedere teritorial potrivit

art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conform celor expuse anterior,

litigiul are ca obiect anularea

procesului-verbal de constatare din data de 11

mai 2011 întocmit de Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contractare

P.H.A.R.E. privind proiectul P.H.A.R.E. G.J. „împreună vom reuși”, prin care s-a

dispus obligarea reclamantului la restituirea sumei de 31.100,61 euro, adică echivalentul

în RON al sumei de 127.021,11 RON, reprezentând cheltuieli neeligibile.

Potrivit celor menționate

în debutul procesului-verbal de constatare, procedura de control s-a desfășurat

în conformitate cu prevederile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea

fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător

1

(act normativ în vigoare la data controlului și întocmirii

procesului-verbal de constatare), iar, potrivit celor menționate în finalul procesului-verbal

de constatare, actul poate fi contestat în condițiile Titlului IX din 92/2003.

1

O.G.

nr.79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a

fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător a fost abrogată

prin O.U.G. nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea

neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a

fondurilor publice naționale aferente acestora.

Contestația formulată

de reclamant împotriva procesului-verbal de

constatare a fost respinsă prin decizia nr.

119 din 28 iulie 2011.

În finalul procesului-verbal

de

constatare

se menționează că:

potrivit art. 3 alin.

(2) din O.G. nr. 79/2003, „procesul-verbal de constatare constituie titlu de creanță”;

„în conformitate cu

art. 141 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, prezentul proces-verbal de constatare constituie

titlu executoriu, în caz de neplată în termenul prevăzut”.

În ceea ce privește procesul-verbal

de

constatare,

Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr. 79/2003:

„Art. 1.

- Prezenta ordonanță

reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit

din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană

și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli”;

„Art. 2. - În sensul prezentei

ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] d)

creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul

general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în

numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării

necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau

ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din

sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri”;

Art. 3 alin. (2) lit.

a): „(2) Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare

a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum

și accesoriile acestora și costurile bancare”;

Art. 3 alin. (4) - (6): „(4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie

înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute

de C. proc. fisc., precum și elemente specifice, acolo unde este necesar.

(5)

Titlul de creanță se

comunică debitorului în conformitate cu prevederile C. proc. fisc.

(6)

Împotriva titlului de

creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și

termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003

privind C. proc. fisc., aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare”;

Art. 4 alin. (2): „

Creanțele bugetare rezultate

din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor

care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare

comunitare nerambursabile și debitorilor”;

Din cuprinsul dispozițiilor

citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal de constatare este un act

administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc., ce poate fi

contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX –

„soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale”.

În temeiul normei de trimitere

de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea

instanței de contencios administrativ competentă sunt aplicabile dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În interpretarea și aplicarea

normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții

instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond,

după cum urmează:

criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat;

criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de

valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței

tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

În cauză, fiind vorba

de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară – în sumă de 127.021,11 RON – asimilată

creanțelor fiscale în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ

se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios

administrativ și fiscal a Tribunalului.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Gorj în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contracte P.H.A.R.E. în favoarea

Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iulie

2012.