ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2687/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2687/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 323 din 18 noiembrie
2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în Dosarul nr.
2352/1998 s-a dispus condamnarea inculpatului G.M.T. la o pedeapsă de 10 ani
închisoare și interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) și b) C. pen. pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art.
215
1
alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la
o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în
înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b)
C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani
închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) și b) C. pen.
Au fost interzise
drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.
În baza art. 348 C.
proc. pen. au fost declarate false chitanțele de la dosar.
În baza art. 14 și
346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să
plătească părții civile SC „R.L.” SA Cluj Napoca suma de 5.902,0888 RON cu
titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 C.
proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate
de stat.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că, în calitate de angajat la SC
„R.L.” SA, având atribuții de administrator și gestionar, în perioada februarie
- iunie 1997 și-a însușit suma totală de 5.902,0888 RON, iar pentru a ascunde
acest fapt, a completat în fals chitanțe și foi de vărsământ, mistificând
ștampilele și semnăturile.
Împotriva acestei
sentințe inculpatul a formulat contestație în anulare înregistrată pe rolul
Tribunalului Hunedoara la data de 5 februarie 2009 sub nr. 567/97/2009, iar la
termenul din 1 aprilie 2009, prin apărătorul său ales a calificat cererea ca
fiind un apel peste termen.
Ca urmare a
precizărilor făcute de inculpat Tribunalul Hunedoara și-a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, instanță care
după verificarea apelului declarat de inculpat prin prisma condițiilor
prevăzute de art. 365 C. proc. pen. a constatat tardivitatea acestuia,
respingându-l ca atare.
Pentru a dispune
astfel instanța de control judiciar a constatat, că deși inculpatul a lipsit la
toate termenele de judecată în fața primei instanțe, precum și la pronunțarea
hotărârii, fiind astfel îndeplinită o primă condiție impusă de art. 365 alin.
(1) C. proc. pen. și conform datelor comunicate de M.I.R.A. - I.G.P.R. a
început executarea pedepsei la data de 22 decembrie 2008 când a fost pus în
executare mandatul emis la 18 februarie 1999 de Tribunalul Hunedoara, a
declarat apel peste termen la 2 februarie 2009, cu mult timp după expirarea
celor 10 zile prevăzute de art. 365 alin. (1) C. proc. pen.
S-a concluzionat în
sensul că în cauză nu au fost îndeplinite cerințele art. 365 C. proc. pen.
pentru a fi în prezența unui apel peste termen, iar termenul de 10 zile de la
comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 363 C. proc. pen. a fost cu mult
depășit, astfel încât apelul declarat de inculpat a fost respins ca tardiv.
Împotriva deciziei
instanței de apel a declarat recurs condamnatul G.M.T. care a criticat
hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că soluția de
respingere a apelului ca tardiv este consecința interpretării și aplicării
greșite a textelor de lege incidente în speță.
Examinând hotărârea
atacată în raport cu critica invocată și dispozițiile legale aplicabile în
cauză Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Potrivit art. 363
alin. (1) C. proc. pen. „termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu dispune
altfel”, iar conform alin. (3) al aceluiași articol „pentru părțile care au
lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare termenul curge de la comunicarea
copiei de pe dispozitivul hotărârii”.
Pe de altă parte art.
365 C. proc. pen. reglementând instituția apelului peste termen stabilește că
„partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare,
poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data,
după caz a începerii executării pedepselor ..”.
Rezultă așadar că
într-o primă ipoteză, cea prevăzută de art. 363 alin. (3) C. proc. pen.
curgerea termenului de apel se raportează la data comunicării copiei de pe
dispozitivul hotărârii pronunțată de prima instanță, efectuată potrivit art.
360 C. proc. pen. cu referire la art. 182 C. proc. pen.
În cea de-a doua
situație, cea a apelului peste termen, reglementat de dispozițiile art. 365 C.
proc. pen. legiuitorul a impus îndeplinirea a două condiții, una de
neparticipare la judecată în primă instanță și la pronunțare, și alta, de timp,
până când se poate introduce un astfel de apel, respectiv nu mai târziu de 10
zile de la data începerii executării pedepsei (în cazul inculpaților).
Este de observat
așadar, că legiuitorul a acordat apelului peste termen caracterul unui remediu
procesual, prin derogare expresă, condiționată și limitată de la prevederile
imperative ale art. 363 alin. (1) C. proc. pen., pus la dispoziția părții care
a pierdut termenul legal de declarare a apelului, cu condiția ca partea să fi
lipsit de la judecata în primă instanță, cât și de la pronunțare.
Au fost astfel
limitate părțile care pot beneficia de acest drept dar și perioada în care
poate fi declarat apelul peste termen și anume 10 zile, termen care pentru
inculpat curge de la data începerii executării pedepsei.
Revenind la cauză se
constată că inculpatului care a lipsit la judecata în primă instanță și la pronunțare
i-a fost comunicată copie de pe Sentința penală nr. 323 din 18 noiembrie 1998 a
Tribunalului Hunedoara la data de 10 decembrie 1998 atât la ultimul domiciliu
cunoscut al acestuia, cât și prin afișare la Consiliul Local Petroșani, iar
executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală a
Tribunalului Hunedoara a început la 22 decembrie 2008, când inculpatul a fost
arestat, potrivit datelor comunicate de Administrația Națională a
Penitenciarelor.
Așa fiind, termenul
de declarare a apelului, prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. a început
să curgă pentru inculpat de la data comunicării hotărârii, respectiv 10
decembrie 1998 împlinindu-se la data de 21 decembrie 1998, iar apelul peste
termen ar fi putut fi declarat de inculpat în termen de 10 zile de la data de
22 decembrie 2008 când a fost arestat.
Inculpatul însă a
declarat apel la data de 2 februarie 2009, data poștei, cu mult după expirarea
termenului, astfel încât decizia instanței de control judiciar de respingere ca
tardiv a apelului este corectă. Chiar și în ipoteza mai favorabilă inculpatului
de a se avea în vedere data de 27 ianuarie 2009 ca dată a declarării apelului,
termenul legal de 10 zile a fost depășit.
Susținerea
inculpatului în sensul că termenul de declarare a apelului ar fi început să
curgă în cazul său, de la data de 22 ianuarie 2009, când i s-a adus la
cunoștință, sub semnătură, copia minutei sentinței de condamnare, nu poate fi
primită atâta timp cât dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. pen. condiționează
curgerea termenului de declarare a apelului peste termen de data începerii
executării pedepsei și nu de data comunicării copiei de pe dispozitivul
hotărârii ca în situația prevăzută de art. 363 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru aceste
considerente Înalta Curte apreciază că în mod justificat instanța de control
judiciar a respins ca tardiv apelul inculpatului, astfel că recursul declarat
de acesta apare ca nefondat și va fi respins ca atare potrivit art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
condamnatul G.M.T. împotriva Deciziei penale nr. 45 A din 26 mai 2009 a Curții
de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă recurentul
condamnat la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la
prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției
și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 22 iulie 2009.