Pilipovic împotriva Croației

Reclamantul, dl Branko Pilipović, care este de origine sârbă și a cărui naționalitate este necunoscută, s-a născut în 1956 și trăiește în Johova, Bosnia și Herțegovina. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna B. Isailović, un avocat care practică la Paris. Guvernul croat (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. La 2 martie 1990, Tribunalul Sisak pentru ocuparea forței de muncă (Osnovni sud udruženog rada u Sisku) a dat hotărârea societății de comandă A. („societatea”) pentru a plăti reclamantului suma de 801,80 dinari iugoslavi („YUD”), împreună cu dobânda legală aferentă și costurile litigiilor. Hotărârea a devenit finală la 7 noiembrie 1990, când a fost susținută de Tribunalul pentru ocuparea forței de muncă din Croația (Sud udruženog rada Hrvatske).

La 21 martie 1991, reclamantul a solicitat Curții Municipale Sisak (Općinski sud u Sisku) pentru executarea hotărârii de mai sus. La 27 martie 1991, Curtea Municipală a emis o scrisoare de execuție (rješenje o izvršenju) care ordonă instituției financiare care funcționează contul societății (Služba društvenog knjigovodstva, ulterior Zavod za platni promet și, în cele din urmă, Financijska agencija) („FINA”) să colecteze suma corespunzătoare cererii reclamantului, adică 333,724,54 YUD, și să-l transfere în contul său. La 11 aprilie 1991, societatea a depus obiecție (prigovor) la scris. Reclamantul a răspuns la 23 aprilie 1991. La 2 decembrie 1991, Curtea Municipală a respins obiecția societății și a devenit astfel finală.

Se pare că, la 4 februarie 1993, scrisul a fost trimis FINA pentru a fi executat. Guvernul a susținut că procedura s-a încheiat la 4 februarie 1993. Cu toate acestea, din moment ce dosarul a fost închis și, în cele din urmă, distrus la 1 decembrie 1998 în conformitate cu art. 248 din Regulamentul Curții (a se vedea mai jos în temeiul legislației interne relevante), guvernul nu a putut specifica dacă procedura a fost încheiată deoarece cererea reclamantului a fost îndeplinită sau pentru un alt motiv. Reclamantul a susținut că în iulie 1991 a fost plecat să rămână cu părinții săi în Bosnia și Herțegovina. El a susținut în continuare că, din cauza escaladării războiului în Croația în octombrie 1991, el nu a putut să se întoarcă.

Astfel, el a decis să rămână în Bosnia și Herțegovina, unde mai târziu a fost acordat statutul de refugiat. Reclamantul a susținut, de asemenea, că din aprilie 1991 nu a primit nicio informație de la Curtea Municipală Sisak cu privire la cazul său. La 3 decembrie 1999, el a scris Curții Municipale Sisak solicitându-i să continue procedura de executare. El nu a primit niciun răspuns. La 3 mai 2001, reclamantul, prin intermediul avocatului său R.B., a repetat cererea. Curtea a răspuns la 2 august 2001 informand avocatul reclamantului că procedura de executare în cauză a fost întreruptă și dosarul distrus. La 15 mai și 31 iulie 2002, reclamantul a cerut din nou Curtea Municipală Sisak să continue procedura de executare.

La 25 aprilie 2003, el a scris președintelui Curții Municipale Sisak plângând că nu a primit niciun răspuns la scrisorile sale anterioare. Președintele a răspuns la 29 mai 2003 informând reclamantul că procedura s-a încheiat la 4 decembrie 1993, iar dosarul a fost distrus la 1 decembrie 1998. Între timp, după cererea reclamantului cu privire la scrisul de execuție, la 10 martie 2003, Oficiul FINA – Sisak l-a informat că nu a primit niciodată scrisul de la Curtea Municipală Sisak. Actul de procedură de punere în aplicare din 1991 (Zakon o izvršnom postupku, Gazette Oficial nos.

53/1991 și 91/1992), în vigoare la momentul material, nu prevedea posibilitatea de a continua procedurile de executare care s-au încheiat deja, dar numai cele care au fost rămase sau amânate (secțiunea 67). În plus, legea prevede că o cerere de redeschidere a unui caz (prijedlog za ponavljanje postupka) nu a fost permisă ca remediu în cadrul procedurii de executare (secțiunea 9). Actul de executare din 1996 (Ovršni zakon, Gazette Oficial nr. 57/1996), care a intrat în vigoare la 11 septembrie 1996, conține aceleași norme privind continuarea procedurii (secțiunea 9 și 66) și redeschiderea unei cauze (secțiunea 12). Regulile Curților (Sudski poslovnik, Gazette Oficial nr. 80/1997 și 20/98), astfel cum sunt în vigoare la momentul material, reglementează, printre altele, termenele pentru păstrarea dosarelor în arhivele instanțelor.

Acestea prevăd că dosarul privind procedurile de punere în aplicare trebuie păstrat timp de cinci ani după întreruperea sau încheierea procedurii respective, cu excepția cazului în care se referă la drepturi în rem, în care ar trebui păstrate dosarele timp de treizeci de ani (secțiunea 248). După expirarea acestor termene, datele de caz au trebuit fie livrate instituției menținând arhive istorice, fie să fie distruse (secțiunea 247).

The applicant, Mr Branko Pilipović, who is of Serbian origin and whose nationality is unknown, was born in 1956 and lives in Johova, Bosnia and Herzegovina. He was represented before the Court by Mrs B. Isailović, a lawyer practising in Paris. The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Š. Stažnik. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 2 March 1990 the Sisak Employment Tribunal (Osnovni sud udruženog rada u Sisku) gave judgment ordering company A. (“the company”) to pay the applicant the amount of 801.80 Yugoslav dinars (“YUD”) together with the pertaining statutory interest and the litigation costs. The judgment became final on 7 November 1990 when it was upheld by the Employment Tribunal of Croatia (Sud udruženog rada Hrvatske).

On 21 March 1991 the applicant applied to the Sisak Municipal Court (Općinski sud u Sisku) for enforcement of the above judgment. On 27 March 1991 the Municipal Court issued a writ of execution (rješenje o izvršenju) ordering the financial institution operating the company’s account (Služba društvenog knjigovodstva, subsequently Zavod za platni promet and eventually Financijska agencija) (“the FINA”) to collect the amount corresponding to the applicant’s claim, i.e. 333,724.54 YUD, and transfer it to his account. On 11 April 1991 the company filed an objection (prigovor) to the writ. The applicant replied on 23 April 1991. On 2 December 1991 the Municipal Court dismissed the company’s objection and the writ thereby became final.

It appears that on 4 February 1993 the writ was sent to the FINA in order to be carried out. The Government submitted that the proceedings had ended on 4 February 1993. However, since the case-file had been closed and, eventually, destroyed on 1 December 1998 pursuant to section 248 of the Courts’ Rules (see below under the Relevant domestic law), the Government were unable to specify whether the proceedings had been terminated because the applicant’s claim had been satisfied or for some other reason. The applicant submitted that in July 1991 he had gone to stay with his parents in Bosnia and Herzegovina. He further submitted that due to the escalation of the war in Croatia in October 1991, he had been unable to return.

Thus, he had decided to stay in Bosnia and Herzegovina where he had later on been granted refugee status. The applicant also submitted that since April 1991 he had not received any information from the Sisak Municipal Court concerning his case. On 3 December 1999 he wrote to the Sisak Municipal Court asking it to continue the enforcement proceedings. He received no reply. On 3 May 2001 the applicant, through his advocate R.B., repeated his request. The court replied on 2 August 2001 informing the applicant’s advocate that the enforcement proceedings at issue had been discontinued and the case-file destroyed. On 15 May and 31 July 2002 the applicant again requested the Sisak Municipal Court to continue the enforcement proceedings.

On 25 April 2003 he wrote to the President of the Sisak Municipal Court complaining that he had received no reply to his previous letters. The President replied on 29 May 2003 informing the applicant that the proceedings had ended on 4 December 1993, and the case-file had been destroyed on 1 December 1998. Meanwhile, following the applicant’s enquiry about the writ of execution, on 10 March 2003 the FINA – Sisak Office informed him that it had never received the writ from the Sisak Municipal Court. The 1991 Enforcement Proceedings Act (Zakon o izvršnom postupku, Official Gazette nos.

53/1991 and 91/1992), in force at the material time, did not provide for a possibility to continue enforcement proceedings that had already ended but only those that had been stayed or postponed (section 67). Moreover, the Act provided that a petition for reopening of a case (prijedlog za ponavljanje postupka) was not allowed as a remedy in the enforcement proceedings (section 9). The 1996 Enforcement Act (Ovršni zakon, Official Gazette nos. 57/1996), which entered into force on 11 September 1996, contains the same rules on continuation of the proceedings (sections 9 and 66) and reopening of a case (section 12). The Courts’ Rules (Sudski poslovnik, Official Gazette nos. 80/1997 and 20/98), as in force at the material time, regulated, inter alia, time-limits for keeping case-files in archives of the courts.

They provided that the case-files concerning enforcement proceedings had to be kept for five years following the discontinuation or termination of such proceedings, unless they concerned rights in rem, in which case the files had to be kept for thirty years (section 248). After the expiry of those time-limits the case-files had to either be delivered to the institution keeping historical archives or be destroyed (section 247).