ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2318/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2318/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față,
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentin
ța penală nr. 31 din 24 februarie 2011 pronunțată de
Tribunalul Neamț s-
a
dispus: în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării
juridice a infracțiunilor de evaziune fiscală și
de folosire, cu rea credință a
bunurilor de care se bucură societatea,
reținute în sarcina inculpatului V.R.H.
din
infracțiunile prevăzute de art. 11 lit. a), c) din Legea nr.
87/1994 și
de art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 în infracțiunile
prevăzute de art. 9
lit.
b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.
pen.
și de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
S-a dispus condamnarea inculpatului V.R.H.,
la pedeapsa de l1 (un) an închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, cu rea credință a bunurilor
societății, prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
In temeiul art. 81- 82 C. pen. s-a suspendat condi
ționat
executarea
pedepsei pe
durata termenului de încercare de 3(trei) ani.
În baza art.
359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului
asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării
condiționate
a executării pedepsei în
cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de
încercare.
În temeiul
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
s-a dispus
achitarea inculpatului V.R.H. pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art.
215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 9 lit. b) din Legea
nr. 241/2005 cu
aplicarea art. 13 C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
656/2002.
S-a luat act c
ă partea vătămată SC T.M. SA Piatra Neamț
nu s-a constituit parte civilă în
cauză.
S-au respins, ca nefondate ac
țiunea civilă și cererea de luare a
măsurii
asigurătorii
formulate de partea civilă Agenția Națională de Administrare
Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a
Județului Neamț.
În temeiul
art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost obligat inculpatul să
plătească statului, ca efect al confiscării
speciale suma de 302.710 Euro sau
echivalentul în lei la cursul oficial
de la data executării.
Pentru a se
pronun
ța astfel, prima
instanță a reținut, în esență, că, SC T.M. SA Piatra Neamț, al cărei
administrator este inculpatul a
transferat firmei olandeze R.T.H. BV,
în perioada 01 ianuarie 2003-
29 noiembrie 2004 suma de 302.710 Euro prin
conturile deschise la BCR și Unicredit, în baza contractului încheiat la 01
octombrie 1999. Contractul de prestări servicii din
01 octombrie 1990, semnat, din partea SC T.M. SA
Piatra Neamț, de către
C.V., nu este solid, întrucât aceasta avea
funcția de contabil, iar
inculpatul i-a
exclus, cu bună știință pe directorii societății, urmând să transfere
ilegal suma de 302.710 Euro, pentru a repatria o
parte din capitalul investit de
R.T.H. BV la SC T.M. In realitate, R.T.H.
BV,
care este acționar majoritar la SC T.M.
SA nu putea cere și încasa o
remunerație pentru serviciile contractate
și nici nu a efectuat vreun serviciu
dintre
cele stabilite în contract. Aferent sumei de 302.710 Euro R.T.H.
BV,
prin inculpatul V.R.H. nu a plătit nici impozitul pe
veniturile nerezidenților. Inculpatul a spălat suma de bani menționată,
pe care a
repatriat-o în Olanda, în
contul capitalului investit la preluarea de la AVAS a
SC T.M. SA, prin intermediul infracțional, mijloc
de înșelăciune,
evaziune fiscală și
folosirea cu rea credință a bunului sau creditului societății în
interes
propriu.
Situa
ția de fapt și vinovăția
inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în
cauză, respectiv: actele de informare emise de Oficiul Național de Prevenire și
Combatere a Spălării Banilor,
raportul de
expertiză contabilă, cu opinia separată a expertului parte, relațiile emise de
Direcția Generală a Finanțelor Publice Piatra Neamț, declarațiile
martorilor,
precum și înscrisurile depuse de inculpat.
Curtea de Apel Bac
ău, s
ecția penală, cauze minori și familie, prin decizia penală
nr. 98 din 24 iunie 2011
, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis
apelul declarat de apelantul
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva
sentinței penale nr. 31 din 24 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Neamț
în dosarul nr.
2326/103/2008
.
A dispus
desfiin
țarea sentinței
penale atacate în totalitate, a reținut cauza spre rejudecare, și, pe fond:
În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a
infracțiunilor
de înșelăciune, evaziune fiscală și de folosire, cu rea credință a
bunurilor de care se bucură
societatea, reținute în sarcina inculpatului V.R.H.
din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin (1), (2), (3), (5) C.
pen., art. 11
lit. a), c) din Legea
nr. 87/1994 și de art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 în
infracțiunile
prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. art. 9 lit. b) din Legea nr.
241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea
nr. 31/1990.
În baza art.
272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C.
pen. și art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul V.R.H.
,
fără
antecedente penale la pedeapsa de 3 (
trei) luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de folosire, cu rea credință a
bunurilor societății.
În baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin.
(2) C. pen.
și art. 76 alin. (2)
C. pen. a condamnat același inculpat pentru
săvârșirea infracțiunii de înșelăciune la
pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani și 3( trei) luni.
In baza art. 9
lit.
b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.
pen.
, art. 74 alin. (2) C. pen.
și art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul pentru
săvârșirea
infracțiunii de evaziune fiscală
la pedeapsa de 1 (un) an închisoare .
În baza art. 33
lit.
a)
și art. 34
lit.
b) C. pen. a
contopit pedepsele aplicate în
pedeapsa cea mai grea de 3( trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.
Pedeaps
ă de executat 3 (
trei) ani și 3 (trei) luni
închisoare .
A interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II
și b) C. pen.
în condițiile art. 71
alin.
(1) C. pen.
În temeiul
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
a achitat pe inculpatul V.R.H. pentru săvârșirea
infracțiunii
de spălare de bani
prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 1003 C. civ. a
obligat inculpatul
în
solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.T.H. BV
Olanda să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală,
Direcția
Generală a
Finanțelor Publice a Județului Neamț suma de 118.545 lei
despăgubiri materiale precum și accesoriile
fiscale (majorări de întârziere și
penalități) până la data plății
efective .
A luat act c
ă partea vătămată SC T.M. SA Piatra Neamț nu
s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a obligat inculpatul să
plătească
statului, ca
efect al confiscării speciale suma de 302.710 Euro sau echivalentul în lei la
cursul oficial de la data executării.
II.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.
proc. pen. ,a respins apelul declarat de apelantul inculpat V.R.H. și apelanta
parte civilă
ANAF - Direcția Generală a
Finanțelor Publice a Județului Neamț, împotriva
aceleiași sentințe
penale, ca nefondate.
Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs partea civilă
Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor
Publice a
Județului
Neamț , fără a depune la dosar motivele scrise de recurs și fără a se prezenta
în instanță pentru a-l susține.
Recursul este nefondat.
Analiz
ând decizia pronunțata de instanța
de apel în raport de dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală si temeinică.
Verific
ând actele aflate la dosar, Înalta Curte reține că în fața
instanței de control
judiciar, partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P.S. Neamț a
criticat schimbarea încadrării
juridice din art. 11 lit. a) și c) din Legea nr. 78/1994 în infracțiunea
prev. de art. 9 lit.
b) din Legea nr.
241/2005 susținând că s-a făcut în mod eronat, încadrarea
corectă fiind
cea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) Legea nr. 241/2005 . S-a arătat că suma
cu care s-a constituit parte civilă, respectiv 1.050.508 lei se referă la
impozit pe profit, majorări, penalități aferente
acestuia. În cauză, instanța trebuia să condamne inculpatul și la infracțiunea
de evaziune fiscală privind
sumele datorate la bugetul de stat în
calitate de administrator al SC
T.M. SA,
iar respingerea introducerii în cauză ca parte responsabil
civilmente a
acesteia este nefondată .
În motivarea respingerii apelului declarat de partea civila, instanța
de apel a arătat că, în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală a
fost sesizată cu
săvârșirea
acestei infracțiuni constând în sustragerea de la plata obligațiilor către stat
prin nedeclararea de către SC R.T.H.BV a sumei de
302.710 Euro și pentru care avea obligația plății impozitului pe
veniturile
nerezidenților.
S-a mai re
ținut că prima instanță a luat act cu mare ușurință de
înscrisurile
depuse de
către inculpat prin care acesta arăta că ar fi plătit în Olanda
impozitul pe profit. Infracțiunea de evaziune
fiscală constă în primul rând în
ascunderea sursei impozabile prin
nedeclararea acesteia . Adresa de care s-a
servit
inculpatul pentru justificarea achitării impozitului, aflată la fila nr. 150
dosar
instanță, prin care se arată că SC R.T.H. și-ar fi achitat
obligațiile fiscale pentru perioada 1 ianuarie 2002-
31 decembrie 2003, nu poate fi avută în vedere, întrucât plățile efectuate de
SC T.M. au avut loc în perioada
1 ianuarie 2003- 29 noiembrie 2004 deci
altă perioadă decât cea avută în vedere de
respectiva
adresă și pentru care inculpatul nu a făcut nicio dovadă a achitării
impozitului
nici în România nici în Olanda.
Pe cale de
consecin
ță, în mod
corect , instanța de apel a constatat
vinovăția
inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.
de art. 9
lit.
b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., pentru care a
și dispus
condamnarea acestuia.
În același timp, însă, temeinic și legal, instanța de control judiciar
nu a
reținut motivele de apel invocate de către partea civilă A.N.A.F. prin
care solicita
condamnarea
inculpatului și pentru o infracțiune de evaziune fiscală , pentru
care nu au fost efectuate cercetări , săvârșită
în calitate de administrator al SC T.M., întrucât prima instanță a motivat
amplu motivele pentru care nu
a putut avea
în vedere susținerile părții civil , motive pe care curtea
de apel și nici Înalta Curte nu le va relua.
Referitor la latura civil
ă, instanța de apel, în mod corect a
constatat că
sunt nefondate criticile invocate de partea civilă A.N.A.F. prin care a
solicitat
obligarea
inculpatului la plata de despăgubiri aferente unei infracțiuni de
evaziune fiscală săvârșită în calitate de
administrator al SC T.M. SA, motivând că, astfel după cum anterior s-a arătat
și cum corect a reținut și prima
instanță, inculpatul nu poate fi
obligat pe latură civilă cu referire la o
infracțiune
pentru care nu a fost trimis în judecată și pentru care nu s-a extins
procesul
penal.
Ca atare,
dup
ă verificarea cauzei
și în rap. de disp. art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., având în
vedere că partea civilă Agenția Națională de Administrare
Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor
Publice Neamț nu a depus la dosar
motivele
scrise de recurs și nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține, recursul
fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge
conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune
potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare
Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț împotriva deciziei
penale nr. 98 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori
și familie.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.R.H., în sumă de
200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul
pentru interpretul de limba olandeză se plătește din fondul Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 28 iunie 2012.