ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2330/2012

Asupra contestației

în anulare de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă

la această instanță la 2 martie 2012, contestatorul A.P.G. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 2279 din 16 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală, invocând disp. art. 386 lit. c) C. proc.

pen., arătând că „instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de

încetare a procesului penal unde existau probe, iar în acest dosar trebuia ca

procurorul să fie de la D.N.A., și nu procurorul de ședință, respectiv doamna E.C.”.

A mai arătat că,

potrivit disp. art. 388 C. proc. pen. a introdus cererea de contestație în

termenul prevăzute de lege de 10 zile de când a luat la cunoștință de hotărâre,

respectiv 1 martie 2012.

Contestația în

anulare este inadmisibilă.

Analizându-se, în

principiu, contestația în anulare, se constată că, potrivit disp. art. 391 alin.

(2) C. proc. pen. instanța are obligația de examina prioritar dacă cererea de

contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se

sprijină contestația este din cele prev. de art. 386 și dacă în sprijinul

contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

În sensul celor

anterior menționate, verificându-se actele aflate la dosar, Înalta Curte

constată că, contestatorul A.P.G. s-a adresat cu prezenta cerere de contestație

instanței la data 1 martie 2012, (fila 1 dosar contestație în anulare) astfel

cum rezultă din ștampila Registraturii Generale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție aplicată pe cerere, care a fost înregistrată la secția penală la data

de 2 martie 2012.

Potrivit disp. art. 388

alin. (1) „contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c)

și e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea,

cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte

părți în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare

se cere”.

Or, verificând actele

dosarului, în raport de dispozițiile de lege anterior menționate și de motivul

de contestație invocat, acela prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen.,

constatând că împotriva contestatorului nu se face nici o executare, încadrând

astfel termenul de contestație la teza a doua a art. 388 alin. (1) C. proc.

pen., respectiv acela de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei

anulare se cere, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost pronunțată

la data de 16 iunie 2009, iar prezenta contestație în anulare a fost introdusă

la data de 1 martie 2012.

Așa fiind, declararea

contestației în anulare la aproape 3 ani de zile de la data pronunțării

hotărârii a cărei anulare se cere, s-a făcut cu depășirea termenului procedural

prevăzut de lege.

În consecință,

contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, și a

fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul A.P.G. împotriva deciziei penale nr. 2279

din 16 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 iunie 2012.