ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1604/2011

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2/F din 5 ianuarie

2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr.

11985/2/2010 (3259/2010), s-a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul D.P.M.N. împotriva Rezoluției nr. 689/P/2010 din 07 octombrie 2010 a

procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a

Rezoluției nr. 2387/II-2/2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București din data de 25 noiembrie 2010 și a fost obligat

petentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 5 noiembrie 2010,

petentul D.P.M.N. a formulat, în temeiul dispozițiilor de art. 278

1

C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, față de numiții I.C.G. și M.M.G. în Dosarul nr. 1689/P/2010

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rezoluția dată în temeiul

art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., și a Rezoluției

nr. 2387/II/2/2010 din 25 noiembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București.

Petentul nu a motivat

plângerea formulată - nici în scris, nici oral - neaducând critici din punctul

său de vedere cu privire la soluția de netrimitere în judecată a intimaților

mai sus menționați.

Curtea, examinând

probatoriul din Dosarul de urmărire penală (nr. 689/2010 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București), a constatat că petentul, la data de 26 aprilie

2010 a formulat plângere împotriva lucrătorilor de poliție din cadrul Secției 8

Poliție și anume: I.C.G. (inspector de poliție), P.C. (subinspector), M.M.G.

(ofițer specialist - birou investigații criminale), sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 250 alin. (1) și (3) C. pen.,

motivând că în data de 15 ianuarie 2010, a fost solicitat, în calitate de

avocat, să asigure asistența juridică a minorului M.E.M. însă, la Secția 8

Politie, a constatat că minorul fusese audiat în absența sa, iar lucrătorii de

poliție nu i-au adus la cunoștință acest aspect. A mai arătat petentul că

minorul a fost audiat și în alte dosare penale, fără a i se aduce la cunoștință

că are dreptul să nu dea nici o declarație și că i s-a vorbit pe un ton agresiv

și neprincipial.

Din probele dosarului

și anume, declarațiile tatălui minorului - M.V. - și ale numitei B.P.V. -

consilier juridic în cadrul Serviciului Protecția Copilului Sector 2, a

rezultat faptul că lucrătorii de poliție au avut o atitudine civilizată, nu au

agresat pe minor, având o atitudine principială și de respect față de avocatul

din oficiu.

Rezultă, așadar, că

susținerile avocatului D.P.M.N. nu se coroborează cu nici un act probator

administrat în cauză.

Împotriva rezoluției,

în termenul legal de 20 de zile, a formulat plângere petentul D.P.M.N. la

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin Rezoluția nr.

2387/11/2/25 noiembrie 2010, Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată plângerea, cu motivarea că

cercetările în cauză au fost complete, iar soluția dispusă este temeinică și

legală.

În consecință,

instanța de fond constatând că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de

intimații I.C.G., P.C. și M.M.G. dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București în Dosarul nr. 689/P din 7 octombrie 2010 și menținută

prin Rezoluția nr. 2387/II/2/2010 din 25 noiembrie 2010 a Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică,

în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca

nefondată plângerea formulată de petiționar.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționarul D.P.M.N., care în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a solicitat trimiterea cauzei la procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru soluționarea

plângerii de către procurorul ierarhic superior în conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Examinând hotărârea

atacată în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. potrivit cărora, „hotărârea judecătorului pronunțată

potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs ..." au fost

modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 în

sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este

definitivă."

Sentința penală nr.

2/F/2010 care face obiectul recursului de față prin care judecătorul fondului a

respins plângerea formulată de recurent ca nefondată potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., fiind pronunțată la data de 5 ianuarie 2011,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, este o hotărâre definitivă în

sensul prevederilor art. 416 pct. 1 C. proc. pen.

Cum împotriva hotărârilor definitive legea procesual

penală nu prevede posibilitatea exercitării căii ordinare de atac a recursului,

folosirea acesteia de către petiționar are accepțiunea unui act pe care legea

nu îl îngăduie și îl sancționează cu inadmisibilitatea.

Așa fiind, recursul

declarat de petiționarul D.P.M.N. se privește ca inadmisibil și se va respinge

ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a)

C. proc. pen.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de

200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de petiționarul D.P.M.N. împotriva Sentinței

penale nr. 2/F din 5 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția I penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 20 aprilie 2011.