ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1604/2011

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 2/F din 5 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. 11985/2/2010 (3259/2010), s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul D.P.M.N. împotriva Rezoluției nr. 689/P/2010 din 07 octombrie 2010 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr. 2387/II-2/2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 25 noiembrie 2010 și a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 5 noiembrie 2010, petentul D.P.M.N.

a formulat, în temeiul dispozițiilor de art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, față de numiții I.C.G. și M.M.G. în Dosarul nr. 1689/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rezoluția dată în temeiul art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., și a Rezoluției nr. 2387/II/2/2010 din 25 noiembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Petentul nu a motivat plângerea formulată - nici în scris, nici oral - neaducând critici din punctul său de vedere cu privire la soluția de netrimitere în judecată a intimaților mai sus menționați. Curtea, examinând probatoriul din Dosarul de urmărire penală (nr. 689/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), a constatat că petentul, la data de 26 aprilie 2010 a formulat plângere împotriva lucrătorilor de poliție din cadrul Secției 8 Poliție și anume: I.C.G.

(inspector de poliție), P.C. (subinspector), M.M.G. (ofițer specialist - birou investigații criminale), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., motivând că în data de 15 ianuarie 2010, a fost solicitat, în calitate de avocat, să asigure asistența juridică a minorului M.E.M. însă, la Secția 8 Politie, a constatat că minorul fusese audiat în absența sa, iar lucrătorii de poliție nu i-au adus la cunoștință acest aspect. A mai arătat petentul că minorul a fost audiat și în alte dosare penale, fără a i se aduce la cunoștință că are dreptul să nu dea nici o declarație și că i s-a vorbit pe un ton agresiv și neprincipial. Din probele dosarului și anume, declarațiile tatălui minorului - M.V.

- și ale numitei B.P.V. - consilier juridic în cadrul Serviciului Protecția Copilului Sector 2, a rezultat faptul că lucrătorii de poliție au avut o atitudine civilizată, nu au agresat pe minor, având o atitudine principială și de respect față de avocatul din oficiu. Rezultă, așadar, că susținerile avocatului D.P.M.N. nu se coroborează cu nici un act probator administrat în cauză. Împotriva rezoluției, în termenul legal de 20 de zile, a formulat plângere petentul D.P.M.N. la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Prin Rezoluția nr. 2387/11/2/25 noiembrie 2010, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată plângerea, cu motivarea că cercetările în cauză au fost complete, iar soluția dispusă este temeinică și legală.

În consecință, instanța de fond constatând că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații I.C.G., P.C. și M.M.G. dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 689/P din 7 octombrie 2010 și menținută prin Rezoluția nr. 2387/II/2/2010 din 25 noiembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționar. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul D.P.M.N., care în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a solicitat trimiterea cauzei la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru soluționarea plângerii de către procurorul ierarhic superior în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. Examinând hotărârea atacată în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. Dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. potrivit cărora, „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs ..." au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă." Sentința penală nr. 2/F/2010 care face obiectul recursului de față prin care judecătorul fondului a respins plângerea formulată de recurent ca nefondată potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., fiind pronunțată la data de 5 ianuarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, este o hotărâre definitivă în sensul prevederilor art. 416 pct. 1 C. proc. pen. Cum împotriva hotărârilor definitive legea procesual penală nu prevede posibilitatea exercitării căii ordinare de atac a recursului, folosirea acesteia de către petiționar are accepțiunea unui act pe care legea nu îl îngăduie și îl sancționează cu inadmisibilitatea. Așa fiind, recursul declarat de petiționarul D.P.M.N. se privește ca inadmisibil și se va respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul D.P.M.N. împotriva Sentinței penale nr. 2/F din 5 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 20 aprilie 2011.