ÎCCJ, Decizia nr. 10/2012

Problema de drept care a generat practica neunitară Prin recursul în interesul legii declarat în conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă, modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a apreciat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la "interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitor la prezentarea obligatorie a certificatului de cazier fiscal în cazul cooptării unor noi membri în asociații și fundații".

Examenul jurisprudențial În urma verificărilor jurisprudenței s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanțele statuând diferit în privința obligativității certificatului de cazier fiscal în cazul cooptării unor noi membri în asociații și fundații.

Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești 3.1. Unele instanțe au considerat că este obligatorie prezentarea certificatului de cazier fiscal pentru membrii noi ai unei asociații și fundații, indiferent de calitatea acestora. În motivarea acestei soluții s-a reținut, în esență, că art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie la înscrierea asociațiilor și fundațiilor în Registrul asociațiilor și fundațiilor de către asociații sau membrii fondatori ai acestora, iar, potrivit principiului simetriei, aceste dispoziții se aplică și în cazul cooptării de noi membri în asociații și fundații. Un alt argument adus în sprijinul acestei opinii a fost în sensul că, aparent, art. 8 alin. (1) lit. e) din același act normativ ar putea conduce la concluzia existenței obligației de prezentare a cazierului fiscal doar în cazul societăților comerciale și exclusiv cu prilejul majorării capitalului social, însă interpretarea textului trebuie realizată sistematic, prin raportare la întregul conținut al art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și având în vedere principiul simetriei, dat fiind faptul că rațiunile care impun verificarea membrilor asociați cu prilejul înființării unei asociații subzistă și la momentul cooptării de noi membri. În fine, un ultim argument l-a constituit împrejurarea că art. 8 alin. (1) lit. e) teza a II-a din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu vine să limiteze obligația de prezentare a cazierului fiscal doar la ipoteza majorării capitalului social, ci aceasta din urmă constituie o situație distinctă în care trebuie îndeplinită obligația vizând certificatul de cazier fiscal și care se alătură ca o ipoteză de sine stătătoare ipotezei prevăzute de prima teză a textului. 3.2. Alte instanțe au statuat că prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie doar atunci când noii membri cooptați devin fondatori (în cazul fundațiilor) ori membri în organul de conducere executivă al asociației/fundației. Hotărârile anexate nu prezintă argumente în susținerea acestei soluții. 3.3. Într-o a treia orientare jurisprudențială s-a considerat că prezentarea certificatului de cazier fiscal nu este obligatorie la cooptarea noilor membri, indiferent de calitatea acestora în cadrul asociației sau fundației. Hotărârile anexate nu prezintă argumente în susținerea acestei soluții.

Opinia procurorului general Exprimându-și punctul de vedere, procurorul general a apreciat ca fiind în litera și spiritul legii opinia potrivit căreia, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în cazul cooptării unor noi membri în asociații și fundații, atunci când aceștia dobândesc și calitatea de reprezentanți legali ai persoanei juridice deja înregistrate. S-a susținut că prin Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a instituit cazierul fiscal al contribuabililor ca mijloc de evidență și urmărire a disciplinei financiare a contribuabililor, scopul acestei măsuri fiscale, prezentat în art. 1 din acest act normativ, fiind realizarea imperativelor de prevenire și combatere a evaziunii fiscale, precum și întărirea administrării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat. S-a apreciat totodată că sistemul de publicitate fiscală instituit prin Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, are ca scop asigurarea opozabilității față de terți, inclusiv față de instanțele de judecată abilitate să dispună înregistrarea sau autorizarea unor acte juridice cu privire la fapte sau acte juridice care interesează disciplina financiară a contribuabililor. Or, prin art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt menționați contribuabilii ce sunt luați în evidență prin cazierul fiscal, precum și actele și faptele juridice ce se înscriu în cazierul fiscal, iar dispozițiile imperative ale art. 8 alin. (1) din același act normativ prevăd situațiile în care este obligatorie prezentarea cazierului fiscal, alin. (3) al art. 8 statuând că, în cazul în care în cazierul fiscal există fapte de natură penală și/sau fapte prevăzute la art. 2 alin. (2) din ordonanță, judecătorul delegat, instanțele și organele competente nu dispun, respectiv nu autorizează operațiunile prevăzute la alin. (1) al art.

Astfel, cu prilejul examinării cererii de înscriere a unei asociații sau fundații în vederea dobândirii personalității juridice, controlul judecătoresc de legalitate va include nu doar verificarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, ci și verificarea cerințelor de fond referitoare la persoana primilor asociați sau fondatori, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Această cerință își găsește justificarea prin raportare la esența actului juridic de înființare a unei asociații/fundații, care presupune constituirea unui subiect de drept distinct, cu un patrimoniu distinct și autonom de patrimoniul asociaților sau fondatorilor, afectat realizării unor activități de interes general al unor colectivități sau, după caz, în interesul personal nepatrimonial, și la scopul urmărit de legiuitor, de prevenire și combatere a evaziunii fiscale. S-a subliniat că, deși dispozițiile art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se referă la toate persoanele juridice, atât societăți comerciale, cât și asociații și fundații, aplicarea acestor norme trebuie realizată în mod corespunzător, iar nu identic, ținând seama atât de caracteristicile specifice ale persoanelor juridice care realizează activitate de profit/nonprofit, cât și de legislația aplicabilă acestora. Astfel, dacă necesitatea prezentării cazierului fiscal pentru membrii inițiali ai asociației ori pentru fondatorii fundației rezultă cu suficientă precizie din conținutul art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în schimb, în acele situații în care la asociațiile și fundațiile deja constituite, pe parcursul funcționării acestora, se afiliază noi membri, legea nu este suficient de clară și previzibilă, ceea ce impune un demers de interpretare pentru identificarea acelor situații în care este obligatorie prezentarea certificatului de cazier fiscal. S-a reținut că dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. e) nu au o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă circumstanțele care pot rezulta din actul normativ luat în discuție. În ceea ce privește noțiunea de "reprezentanți legali", ce se regăsește în teza întâi a art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se apreciază că este una generică și trebuie înțeleasă în sensul cel mai larg, organ de conducere sau acele persoane cărora legea sau statutul le conferă dreptul de reprezentare a persoanei juridice. Prin urmare, prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în situația numirii de noi reprezentanți legali atât pentru societățile comerciale, cât și pentru asociații sau fundații. În ceea ce privește însă teza a doua a art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a apreciat că aceasta reprezintă o dispoziție specifică societăților comerciale, noțiunile de "capital social" și "acționari" fiind străine de regimul juridic al asociațiilor și fundațiilor, care au doar patrimoniu, iar, în tăcerea textului legal, dispozițiile legale menționate nu pot fi interpretate extensiv și în cazul primirii de noi membri în asociații/fundații, deoarece, atunci când legea nu prevede expres obligativitatea depunerii certificatului de cazier fiscal, nici interpretul nu trebuie să o facă. Astfel, interpretarea și aplicarea extensivă a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin aplicarea principiului simetriei, reprezintă o restrângere a dreptului la liberă asociere în afara condițiilor limitative prevăzute de art. 53 din Constituție și de art. 11 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În concluzie, pentru persoanele juridice nonprofit, certificatul de cazier fiscal este obligatoriu pentru noii membri afiliați unei asociații/fundații numai în situația în care aceștia dobândesc calitatea de reprezentant legal al acestora, calitate în care sunt desemnați prin lege, actul de constituire/statut, să acționeze în raporturile juridice cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice. În interpretarea propusă se conferă previzibilitate în aplicarea normei, astfel încât destinatarii acesteia (persoane care intenționează afilierea la o asociație sau fundație deja constituită) să cunoască cu exactitate situațiile în care este necesară depunerea certificatului de cazier fiscal și consecințele existenței anumitor mențiuni în acest sens. 5. Raportul asupra recursului în interesul legii Raportul întocmit în cauză, conform art. 330 6 alin. 6 din Codul de procedură civilă, a concluzionat ca fiind corectă una dintre soluțiile identificate de examenul jurisprudențial, respectiv aceea că prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în cazul cooptării unor noi membri în asociații și fundații, atunci când aceștia dobândesc și calitatea de reprezentanți legali ai persoanei juridice deja înregistrate. 6. Înalta Curte 6.1. Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a apărut pe fondul necesității modernizării și consolidării administrației fiscale, o parte importantă a acestui proces reprezentând-o organizarea unei evidențe fiscale eficiente care să permită obținerea informațiilor necesare desfășurării activității conform reglementărilor legale. Acest act normativ reglementează modul de constituire și organizare a cazierului fiscal, modul de utilizare a acestuia în scopurile proprii ale administrației fiscale, precum și condițiile în care anumite informații pot fi făcute publice. Intenția legiuitorului, exprimată în expunerea de motive, a fost ca acest sistem organizat pe principiile cazierului fiscal să permită orientarea activităților specifice de prevenire și combatere a evaziunii fiscale înspre contribuabili cu risc fiscal ridicat. Totodată, existența cazierului fiscal pentru anumiți contribuabili permite orientarea activității de control fiscal către contribuabilii în al căror cazier fiscal figurează încălcări flagrante ale legislației financiar-fiscale și vamale. De asemenea, cazierul fiscal a fost văzut ca un instrument util pentru aplicarea unor legislații specifice, cum ar fi obținerea unor înlesniri la plata obligațiilor față de bugetul de stat, acordarea de licențe, autorizații, avize etc. 6.2. Dacă inițial în art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 se prevedea că prezentarea certificatului de cazier fiscal al asociaților, acționarilor sau al reprezentanților legali ai persoanelor juridice este obligatorie la înființarea societăților comerciale, prin Legea nr. 410/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal art. 8 a fost modificat, în sensul că alin. (1)-(3) au avut următorul cuprins: "Art. 8. - (1) Prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în următoarele situații: a) la înființarea societăților comerciale de către asociați, acționari și reprezentanții legali desemnați; b) la înființarea asociațiilor și fundațiilor de către asociați sau membrii fondatori ai acestora; c) la autorizarea exercitării unei activități independente de către solicitanți." Ordonanța Guvernului nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 609/2003, cu modificările și completările ulterioare, a clarificat și completat conținutul prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 75/2001, printre altele, în art. 8 precizându-se momentul în care trebuie prezentat certificatul de cazier fiscal în cazul asociațiilor și fundațiilor. Astfel, lit. b) a alin. (1) al art. 8 urma să aibă următorul cuprins: "b) la solicitarea înscrierii în Registrul asociațiilor și fundațiilor, a asociațiilor și fundațiilor, de către asociații sau membrii fondatori ai acestora;". Legea nr. 91/2007 a modificat la rândul ei Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, în sensul că, la art. 8, lit. a) a alin. (1) a avut următorul cuprins: "a) la înființarea societăților comerciale, a societăților cooperative și a cooperativelor agricole de către asociați, acționari și reprezentanții legali desemnați;". De asemenea, la art. 8, după lit. c) a alin. (1) se introducea o nouă literă, lit. d), cu următorul cuprins: "d) la cesiunea părților sociale sau a acțiunilor de către asociați sau acționari." În sfârșit, prin Ordonanța Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale s-a modificat din nou art. 8 alin. (1), fiind introdusă lit. e), cu următorul cuprins: "e) la numirea de noi reprezentanți legali, precum și la cooptarea de noi asociați sau acționari cu prilejul efectuării majorării de capital social de către noii reprezentanți legali, asociați și acționari." 6.3. Din perspectiva raportului juridic de drept fiscal, contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii [art. 17 alin. (2) din Codul de procedură fiscală]. Potrivit art. 18 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, în relațiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit, desemnarea unui asemenea împuternicit neîmpiedicându-l pe contribuabil să își îndeplinească personal obligațiile fiscale, chiar dacă nu a procedat la revocarea împuternicirii acordate în acest sens. Răspunderea fiscală, care interesează din perspectiva analizată, se va determina în raport cu structura de competențe stabilită prin lege, actul constitutiv, mandatul de conducere, fișa postului. Răspunderea fiscală revine direct și imediat contribuabilului persoană juridică ce a realizat faptul impozabil. În art. 20 alin. (1) din Codul de procedură fiscală se prevede că reprezentanții legali ai persoanelor fizice și juridice, precum și ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligați să îndeplinească obligațiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele și din averea acestora, fiind consacrate clar principiul răspunderii personale și principiul separației de patrimonii. Răspunderea fiscală revine, în subsidiar, anumitor categorii de persoane, conform art. 27-28 din Codul de procedură fiscală, ca răspundere solidară în cazul contribuabilului declarat insolvabil. Activitatea propriu-zisă a unei persoane juridice este întotdeauna asigurată de o persoană fizică, direct ori indirect, prin intermediul unei alte persoane juridice, care, prin mandatul avut, exprimă, în sensul ficțiunii juridice, voința persoanei juridice și angajează răspunderea acesteia. De regulă, conducerea persoanei juridice este asigurată de un organ colectiv sau individual, care reprezintă personalizarea persoanei juridice, voința și acțiunile sale fiind voința și acțiunile persoanei juridice. În cazul societăților comerciale, conform Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, planurile de decizie sunt multiple: administrator unic ori mai mulți administratori (consiliul de administrație) sau, pentru societățile pe acțiuni, sistemul unitar ori cel dualist; în cazul societăților agricole - consiliul de administrație, după reguli similare celor din materia societăților comerciale. În cazul societăților civile, cu personalitate juridică, răspunderea revine asociatului ce exercită conducerea efectivă a persoanei juridice. Persoanele juridice fără scop lucrativ (asociațiile și fundațiile) sunt subiecte de drept fiscal pentru impozitul pe profit, fie că sunt constituite conform legislației generale, Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, fie că au un statut special, momentul dobândirii calității de contribuabil fiind dat de finalizarea procedurilor legale de constituire, respectiv înscrierea în registrul ținut de instanțele competente sau prin efectul legii. În cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ - asociații și fundații - conducerea efectivă este asigurată de un președinte - asociație, fundație - asistat de un consiliu director, putând fi delegate competențe și unor funcții salarizate ori prin mandat chiar neremunerat. 6.4. Trebuie subliniat faptul că dispozițiile legale în discuție fac parte din ansamblul normelor de drept financiar-fiscal, norme cu caracter derogatoriu de la dreptul comun, cărora li se impune o interpretare restrictivă. Acestea sunt dispoziții ce impun obligații, fără a oferi drepturi ca o contrapondere, fiind de strictă interpretare, nefiind permisă extinderea aplicării acestor norme dincolo de textul legal. Din această perspectivă, aplicarea principiului simetriei juridice pentru extinderea cadrului legislativ și la situația cooptării de noi membri în asociații și fundații apare ca lipsită de orice fundament. Analogia presupune rezolvarea unei cauze în lipsa unei norme sau, când norma nu este îndestulătoare, prin apelarea la o normă asemănătoare (analogia legis) sau la principiile generale ale dreptului (analogia iuris). Analogia nu poate fi însă utilizată în cazul legilor fiscale, care sunt de strictă interpretare. Or, pentru a limita, a restrânge sfera de aplicare a textului trebuie să se pornească de la considerarea rațiunii legii (ratio legis), să se recurgă la distincții și la argumentul per a contrario. Acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus), chiar dacă este în discuție o zonă normativă specială, cum este cea fiscală. Astfel, și în materie fiscală, formulării generale a textului îi corespunde o aplicare în aceeași măsură generală, neputând fi introduse distincții dacă legea nu le încorporează. 6.5. Așadar, în Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare, act normativ cu caracter fiscal, sunt prevăzute, în art. 8 alin. (1) lit. a)-e), situațiile în care este obligatorie prezentarea cazierului fiscal. Evoluția legislativă în această materie arată că, în ceea ce privește asociațiile și fundațiile, textul de lege a fost îmbunătățit tocmai prin precizarea expresă a momentului în care trebuie prezentat cazierul fiscal, respectiv la solicitarea înscrierii în Registrul asociațiilor și fundațiilor a asociațiilor și fundațiilor de către asociații sau membrii fondatori ai acestora (față de formularea anterioară a Ordonanței Guvernului nr. 75/2001 în vigoare la data de 9 iulie 2002 - "la înființarea asociațiilor și fundațiilor de către asociați sau membrii fondatori ai acestora"). De asemenea, se observă că, prin modificările aduse art. 8, legiuitorul a extins treptat sfera de aplicare a acestuia, incluzând, pe de o parte, societățile cooperative și cooperativele agricole, iar, pe de altă parte, asociațiile și fundațiile (pentru care ulterior a precizat chiar momentul la care trebuie prezentat cazierul fiscal). Legiuitorul a mai impus această obligație la autorizarea exercitării unei activități independente, dar și în cazul cesiunii părților sociale sau a acțiunilor de către asociați ori acționari și la numirea de noi reprezentanți legali, precum și la cooptarea de noi asociați sau acționari cu prilejul efectuării majorării de capital social de către noii reprezentanți legali, asociați și acționari. Atât cesiunea părților sociale sau a acțiunilor, cât și majorarea capitalului social sunt modalități de atragere a unor noi membri specifice societăților comerciale, ce nu pot fi extinse prin nicio metodă de interpretare și la alte entități juridice. Este fără putință de tăgadă că, dacă ar fi dorit o asemenea extindere a aplicării art. 8 și în cazul înscrierii de noi membri în asociații sau fundații, legiuitorul ar fi procedat la o completare a textului legal în acest sens. S-a considerat însă că este suficient să se prezinte un asemenea cazier de către asociații sau membrii fondatori, la solicitarea înscrierii asociațiilor și fundațiilor în registrul destinat acestor persoane juridice, textul fiind de strictă interpretare și aplicare, așa cum s-a argumentat deja. Însă, în ceea ce privește situația numirii de noi reprezentanți legali textul nu distinge, astfel încât să se poată stabili cu certitudine dacă au fost vizate doar societățile comerciale, societățile cooperative și cooperativele agricole ai căror reprezentanți legali desemnați trebuie să depună cazierul fiscal la înființarea acestor entități sau și asociațiile și fundațiile, în situația în care își numesc noi reprezentanți legali. În cazul asociațiilor și fundațiilor există doar obligația desemnării nominale a persoanei/persoanelor împuternicite să desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice, mandatul încorporat în actul constitutiv, devenit autentic prin procedura notarială aplicată acestuia, fiind special pentru exercițiul dreptului la acțiune și pentru reprezentare în fața autorităților competente să dispună asupra cererii de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor. Altfel, în cazul acestor entități juridice, noțiunea de reprezentant legal trebuie văzută în sensul cel mai larg, organ de conducere sau acele persoane cărora legea sau statutul le conferă dreptul de reprezentare a persoanei juridice. În ceea ce privește societățile comerciale, acestea pot conferi unui administrator și puterea de a reprezenta societatea în raporturile cu terții. Conferirea puterilor administratorilor este o prerogativă a asociaților sau acționarilor care se realizează prin intermediul actului constitutiv sau al hotărârii adunării asociaților ori acționarilor, în condițiile legii. Actul de învestire în funcție a administratorului trebuie să cuprindă o mențiune expresă privind administratorul care are semnătura socială, adică puterea de a reprezenta societatea. În considerarea caracterului general al formulării textului art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind numirea de noi reprezentanți legali, dar și a naturii fiscale a dispozițiilor legale analizate și a scopului urmărit prin instituirea obligației de prezentare a cazierului fiscal - orientarea activităților specifice de prevenire și combatere a evaziunii fiscale înspre contribuabili cu risc fiscal ridicat, respectiv către contribuabilii în al căror cazier fiscal figurează încălcări flagrante ale legislației financiar-fiscale și vamale, dar și instituirea unui instrument util pentru aplicarea unor legislații specifice, cum ar fi obținerea unor înlesniri la plata obligațiilor față de bugetul de stat, acordarea de licențe, autorizații, avize etc. - se reține că intenția legiuitorului a fost în sensul ca și pentru persoanele juridice nonprofit să se solicite cazierul fiscal la numirea de noi reprezentanți legali. Așa fiind, certificatul de cazier fiscal este obligatoriu pentru noii membri afiliați unei asociații/fundații numai în situația în care aceștia dobândesc calitatea de reprezentant legal al acestora, calitate în care sunt desemnați prin lege, actul de constituire sau statut, să acționeze în raporturile juridice cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 330 7 cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/2010,