Decizia nr. 10 din 18 mai 2012

Problema de drept care a generat practica neunitară Prin recursul în interesul legii declarat în conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă, modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie s-a apreciat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la „interpretarea și aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitor la prezentarea obligatorie a certificatului de cazier fiscal în cazul cooptării unor noi membri în asociaţii și fundaţii”.

Examenul jurisprudenţial În urma verificărilor jurisprudenţei s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanţele statuând diferit în privinţa obligativităţii certificatului de cazier fiscal în cazul cooptării unor noi membri în asociaţii și fundaţii.

Soluţiile pronunţate de instanţele judecătorești 3.1. Unele instanţe au considerat că este obligatorie prezentarea certificatului de cazier fiscal pentru membrii noi ai unei asociaţii și fundaţii, indiferent de calitatea acestora. În motivarea acestei soluţii s-a reţinut, în esenţă, că art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie la înscrierea asociaţiilor și fundaţiilor în Registrul asociaţiilor și fundaţiilor de către asociaţii sau membrii fondatori ai acestora, iar, potrivit principiului simetriei, aceste dispoziţii se aplică și în cazul cooptării de noi membri în asociaţii și fundaţii. Un alt argument adus în sprijinul acestei opinii a fost în sensul că, aparent, art. 8 alin. (1) lit. e) din același act normativ ar putea conduce la concluzia existenţei obligaţiei de prezentare a cazierului fiscal doar în cazul societăţilor comerciale și exclusiv cu prilejul majorării capitalului social, însă interpretarea textului trebuie realizată sistematic, prin raportare la întregul conţinut al art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și având în vedere principiul simetriei, dat fiind faptul că raţiunile care impun verificarea membrilor asociaţi cu prilejul înfiinţării unei asociaţii subzistă și la momentul cooptării de noi membri. În fine, un ultim argument l-a constituit împrejurarea că art. 8 alin. (1) lit. e) teza a II-a din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu vine să limiteze obligaţia de prezentare a cazierului fiscal doar la ipoteza majorării capitalului social, ci aceasta din urmă constituie o situaţie distinctă în care trebuie îndeplinită obligaţia vizând certificatul de cazier fiscal și care se alătură ca o ipoteză de sine stătătoare ipotezei prevăzute de prima teză a textului. 3.2. Alte instanţe au statuat că prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie doar atunci când noii membri cooptaţi devin fondatori (în cazul fundaţiilor) ori membri în organul de conducere executivă al asociaţiei/fundaţiei. Hotărârile anexate nu prezintă argumente în susţinerea acestei soluţii. 3.3. Într-o a treia orientare jurisprudenţială s-a considerat că prezentarea certificatului de cazier fiscal nu este obligatorie la cooptarea noilor membri, indiferent de calitatea acestora în cadrul asociaţiei sau fundaţiei. Hotărârile anexate nu prezintă argumente în susţinerea acestei soluţii.

Opinia procurorului general Exprimându-și punctul de vedere, procurorul general a apreciat ca fiind în litera și spiritul legii opinia potrivit căreia, în interpretarea și aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în cazul cooptării unor noi membri în asociaţii și fundaţii, atunci când aceștia dobândesc și calitatea de reprezentanţi legali ai persoanei juridice deja înregistrate. S-a susţinut că prin Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a instituit cazierul fiscal al contribuabililor ca mijloc de evidenţă și urmărire a disciplinei financiare a contribuabililor, scopul acestei măsuri fiscale, prezentat în art. 1 din acest act normativ, fiind realizarea imperativelor de prevenire și combatere a evaziunii fiscale, precum și întărirea administrării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat. S-a apreciat totodată că sistemul de publicitate fiscală instituit prin Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, are ca scop asigurarea opozabilităţii faţă de terţi, inclusiv faţă de instanţele de judecată abilitate să dispună înregistrarea sau autorizarea unor acte juridice cu privire la fapte sau acte juridice care interesează disciplina financiară a contribuabililor. Or, prin art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt menţionaţi contribuabilii ce sunt luaţi în evidenţă prin cazierul fiscal, precum și actele și faptele juridice ce se înscriu în cazierul fiscal, iar dispoziţiile imperative ale art. 8 alin. (1) din același act normativ prevăd situaţiile în care este obligatorie prezentarea cazierului fiscal, alin. (3) al art. 8 statuând că, în cazul în care în cazierul fiscal există fapte de natură penală și/sau fapte prevăzute la art. 2 alin. (2) din ordonanţă, judecătorul delegat, instanţele și organele competente nu dispun, respectiv nu autorizează operaţiunile prevăzute la alin. (1) al art.

Astfel, cu prilejul examinării cererii de înscriere a unei asociaţii sau fundaţii în vederea dobândirii personalităţii juridice, controlul judecătoresc de legalitate va include nu doar verificarea condiţiilor de fond și de formă prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii și fundaţii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, ci și verificarea cerinţelor de fond referitoare la persoana primilor asociaţi sau fondatori, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Această cerinţă își găsește justificarea prin raportare la esenţa actului juridic de înfiinţare a unei asociaţii/fundaţii, care presupune constituirea unui subiect de drept distinct, cu un patrimoniu distinct și autonom de patrimoniul asociaţilor sau fondatorilor, afectat realizării unor activităţi de interes general al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul personal nepatrimonial, și la scopul urmărit de legiuitor, de prevenire și combatere a evaziunii fiscale. S-a subliniat că, deși dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se referă la toate persoanele juridice, atât societăţi comerciale, cât și asociaţii și fundaţii, aplicarea acestor norme trebuie realizată în mod corespunzător, iar nu identic, ţinând seama atât de caracteristicile specifice ale persoanelor juridice care realizează activitate de profit/nonprofit, cât și de legislaţia aplicabilă acestora. Astfel, dacă necesitatea prezentării cazierului fiscal pentru membrii iniţiali ai asociaţiei ori pentru fondatorii fundaţiei rezultă cu suficientă precizie din conţinutul art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în schimb, în acele situaţii în care la asociaţiile și fundaţiile deja constituite, pe parcursul funcţionării acestora, se afiliază noi membri, legea nu este suficient de clară și previzibilă, ceea ce impune un demers de interpretare pentru identificarea acelor situaţii în care este obligatorie prezentarea certificatului de cazier fiscal. S-a reţinut că dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. e) nu au o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă circumstanţele care pot rezulta din actul normativ luat în discuţie. În ceea ce privește noţiunea de „reprezentanţi legali”, ce se regăsește în teza întâi a art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se apreciază că este una generică și trebuie înţeleasă în sensul cel mai larg, organ de conducere sau acele persoane cărora legea sau statutul le conferă dreptul de reprezentare a persoanei juridice. Prin urmare, prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în situaţia numirii de noi reprezentanţi legali atât pentru societăţile comerciale, cât și pentru asociaţii sau fundaţii. În ceea ce privește însă teza a doua a art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a apreciat că aceasta reprezintă o dispoziţie specifică societăţilor comerciale, noţiunile de „capital social” și „acţionari” fiind străine de regimul juridic al asociaţiilor și fundaţiilor, care au doar patrimoniu, iar, în tăcerea textului legal, dispoziţiile legale menţionate nu pot fi interpretate extensiv și în cazul primirii de noi membri în asociaţii/fundaţii, deoarece, atunci când legea nu prevede expres obligativitatea depunerii certificatului de cazier fiscal, nici interpretul nu trebuie să o facă. Astfel, interpretarea și aplicarea extensivă a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin aplicarea principiului simetriei, reprezintă o restrângere a dreptului la liberă asociere în afara condiţiilor limitative prevăzute de art. 53 din Constituţie și de art. 11 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale. În concluzie, pentru persoanele juridice nonprofit, certificatul de cazier fiscal este obligatoriu pentru noii membri afiliaţi unei asociaţii/fundaţii numai în situaţia în care aceștia dobândesc calitatea de reprezentant legal al acestora, calitate în care sunt desemnaţi prin lege, actul de constituire/statut, să acţioneze în raporturile juridice cu terţii, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice. În interpretarea propusă se conferă previzibilitate în aplicarea normei, astfel încât destinatarii acesteia (persoane care intenţionează afilierea la o asociaţie sau fundaţie deja constituită) să cunoască cu exactitate situaţiile în care este necesară depunerea certificatului de cazier fiscal și consecinţele existenţei anumitor menţiuni în acest sens. 5. Raportul asupra recursului în interesul legii Raportul întocmit în cauză, conform art. 330 6 alin. 6 din Codul de procedură civilă, a concluzionat ca fiind corectă una dintre soluţiile identificate de examenul jurisprudenţial, respectiv aceea că prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în cazul cooptării unor noi membri în asociaţii și fundaţii, atunci când aceștia dobândesc și calitatea de reprezentanţi legali ai persoanei juridice deja înregistrate. 6. Înalta Curte 6.1. Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a apărut pe fondul necesităţii modernizării și consolidării administraţiei fiscale, o parte importantă a acestui proces reprezentând-o organizarea unei evidenţe fiscale eficiente care să permită obţinerea informaţiilor necesare desfășurării activităţii conform reglementărilor legale. Acest act normativ reglementează modul de constituire și organizare a cazierului fiscal, modul de utilizare a acestuia în scopurile proprii ale administraţiei fiscale, precum și condiţiile în care anumite informaţii pot fi făcute publice. Intenţia legiuitorului, exprimată în expunerea de motive, a fost ca acest sistem organizat pe principiile cazierului fiscal să permită orientarea activităţilor specifice de prevenire și combatere a evaziunii fiscale înspre contribuabili cu risc fiscal ridicat. Totodată, existenţa cazierului fiscal pentru anumiţi contribuabili permite orientarea activităţii de control fiscal către contribuabilii în al căror cazier fiscal figurează încălcări flagrante ale legislaţiei financiar-fiscale și vamale. De asemenea, cazierul fiscal a fost văzut ca un instrument util pentru aplicarea unor legislaţii specifice, cum ar fi obţinerea unor înlesniri la plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat, acordarea de licenţe, autorizaţii, avize etc. 6.2. Dacă iniţial în art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 se prevedea că prezentarea certificatului de cazier fiscal al asociaţilor, acţionarilor sau al reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice este obligatorie la înfiinţarea societăţilor comerciale, prin Legea nr. 410/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcţionarea cazierului fiscal art. 8 a fost modificat, în sensul că alin. (1)-(3) au avut următorul cuprins: „Art. 8. – (1) Prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în următoarele situaţii: a) la înfiinţarea societăţilor comerciale de către asociaţi, acţionari și reprezentanţii legali desemnaţi; b) la înfiinţarea asociaţiilor și fundaţiilor de către asociaţi sau membrii fondatori ai acestora; c) la autorizarea exercitării unei activităţi independente de către solicitanţi.” Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 609/2003, cu modificările și completările ulterioare, a clarificat și completat conţinutul prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 75/2001, printre altele, în art. 8 precizându-se momentul în care trebuie prezentat certificatul de cazier fiscal în cazul asociaţiilor și fundaţiilor. Astfel, lit. b) a alin. (1) al art. 8 urma să aibă următorul cuprins: „b) la solicitarea înscrierii în Registrul asociaţiilor și fundaţiilor, a asociaţiilor și fundaţiilor, de către asociaţii sau membrii fondatori ai acestora;”. Legea nr. 91/2007 a modificat la rândul ei Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, în sensul că, la art. 8, lit. a) a alin. (1) a avut următorul cuprins: „a) la înfiinţarea societăţilor comerciale, a societăţilor cooperative și a cooperativelor agricole de către asociaţi, acţionari și reprezentanţii legali desemnaţi;”. De asemenea, la art. 8, după lit. c) a alin. (1) se introducea o nouă literă, lit. d), cu următorul cuprins: „d) la cesiunea părţilor sociale sau a acţiunilor de către asociaţi sau acţionari.” În sfârșit, prin Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale s-a modificat din nou art. 8 alin. (1), fiind introdusă lit. e), cu următorul cuprins: „e) la numirea de noi reprezentanţi legali, precum și la cooptarea de noi asociaţi sau acţionari cu prilejul efectuării majorării de capital social de către noii reprezentanţi legali, asociaţi și acţionari.” 6.3. Din perspectiva raportului juridic de drept fiscal, contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii și alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii [art. 17 alin. (2) din Codul de procedură fiscală]. Potrivit art. 18 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, în relaţiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit, desemnarea unui asemenea împuternicit neîmpiedicându-l pe contribuabil să își îndeplinească personal obligaţiile fiscale, chiar dacă nu a procedat la revocarea împuternicirii acordate în acest sens. Răspunderea fiscală, care interesează din perspectiva analizată, se va determina în raport cu structura de competenţe stabilită prin lege, actul constitutiv, mandatul de conducere, fișa postului. Răspunderea fiscală revine direct și imediat contribuabilului persoană juridică ce a realizat faptul impozabil. În art. 20 alin. (1) din Codul de procedură fiscală se prevede că reprezentanţii legali ai persoanelor fizice și juridice, precum și ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligaţi să îndeplinească obligaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele și din averea acestora, fiind consacrate clar principiul răspunderii personale și principiul separaţiei de patrimonii. Răspunderea fiscală revine, în subsidiar, anumitor categorii de persoane, conform art. 27-28 din Codul de procedură fiscală, ca răspundere solidară în cazul contribuabilului declarat insolvabil. Activitatea propriu-zisă a unei persoane juridice este întotdeauna asigurată de o persoană fizică, direct ori indirect, prin intermediul unei alte persoane juridice, care, prin mandatul avut, exprimă, în sensul ficţiunii juridice, voinţa persoanei juridice și angajează răspunderea acesteia. De regulă, conducerea persoanei juridice este asigurată de un organ colectiv sau individual, care reprezintă personalizarea persoanei juridice, voinţa și acţiunile sale fiind voinţa și acţiunile persoanei juridice. În cazul societăţilor comerciale, conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, planurile de decizie sunt multiple: administrator unic ori mai mulţi administratori (consiliul de administraţie) sau, pentru societăţile pe acţiuni, sistemul unitar ori cel dualist; în cazul societăţilor agricole – consiliul de administraţie, după reguli similare celor din materia societăţilor comerciale. În cazul societăţilor civile, cu personalitate juridică, răspunderea revine asociatului ce exercită conducerea efectivă a persoanei juridice. Persoanele juridice fără scop lucrativ (asociaţiile și fundaţiile) sunt subiecte de drept fiscal pentru impozitul pe profit, fie că sunt constituite conform legislaţiei generale, Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii și fundaţii, fie că au un statut special, momentul dobândirii calităţii de contribuabil fiind dat de finalizarea procedurilor legale de constituire, respectiv înscrierea în registrul ţinut de instanţele competente sau prin efectul legii. În cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ – asociaţii și fundaţii – conducerea efectivă este asigurată de un președinte – asociaţie, fundaţie – asistat de un consiliu director, putând fi delegate competenţe și unor funcţii salarizate ori prin mandat chiar neremunerat. 6.4. Trebuie subliniat faptul că dispoziţiile legale în discuţie fac parte din ansamblul normelor de drept financiar-fiscal, norme cu caracter derogatoriu de la dreptul comun, cărora li se impune o interpretare restrictivă. Acestea sunt dispoziţii ce impun obligaţii, fără a oferi drepturi ca o contrapondere, fiind de strictă interpretare, nefiind permisă extinderea aplicării acestor norme dincolo de textul legal. Din această perspectivă, aplicarea principiului simetriei juridice pentru extinderea cadrului legislativ și la situaţia cooptării de noi membri în asociaţii și fundaţii apare ca lipsită de orice fundament. Analogia presupune rezolvarea unei cauze în lipsa unei norme sau, când norma nu este îndestulătoare, prin apelarea la o normă asemănătoare (analogia legis) sau la principiile generale ale dreptului (analogia iuris). Analogia nu poate fi însă utilizată în cazul legilor fiscale, care sunt de strictă interpretare. Or, pentru a limita, a restrânge sfera de aplicare a textului trebuie să se pornească de la considerarea raţiunii legii (ratio legis), să se recurgă la distincţii și la argumentul per a contrario. Acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus), chiar dacă este în discuţie o zonă normativă specială, cum este cea fiscală. Astfel, și în materie fiscală, formulării generale a textului îi corespunde o aplicare în aceeași măsură generală, neputând fi introduse distincţii dacă legea nu le încorporează. 6.5. Așadar, în Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare, act normativ cu caracter fiscal, sunt prevăzute, în art. 8 alin. (1) lit. a)-e), situaţiile în care este obligatorie prezentarea cazierului fiscal. Evoluţia legislativă în această materie arată că, în ceea ce privește asociaţiile și fundaţiile, textul de lege a fost îmbunătăţit tocmai prin precizarea expresă a momentului în care trebuie prezentat cazierul fiscal, respectiv la solicitarea înscrierii în Registrul asociaţiilor și fundaţiilor a asociaţiilor și fundaţiilor de către asociaţii sau membrii fondatori ai acestora (faţă de formularea anterioară a Ordonanţei Guvernului nr. 75/2001 în vigoare la data de 9 iulie 2002 – „la înfiinţarea asociaţiilor și fundaţiilor de către asociaţi sau membrii fondatori ai acestora”). De asemenea, se observă că, prin modificările aduse art. 8, legiuitorul a extins treptat sfera de aplicare a acestuia, incluzând, pe de o parte, societăţile cooperative și cooperativele agricole, iar, pe de altă parte, asociaţiile și fundaţiile (pentru care ulterior a precizat chiar momentul la care trebuie prezentat cazierul fiscal). Legiuitorul a mai impus această obligaţie la autorizarea exercitării unei activităţi independente, dar și în cazul cesiunii părţilor sociale sau a acţiunilor de către asociaţi ori acţionari și la numirea de noi reprezentanţi legali, precum și la cooptarea de noi asociaţi sau acţionari cu prilejul efectuării majorării de capital social de către noii reprezentanţi legali, asociaţi și acţionari. Atât cesiunea părţilor sociale sau a acţiunilor, cât și majorarea capitalului social sunt modalităţi de atragere a unor noi membri specifice societăţilor comerciale, ce nu pot fi extinse prin nicio metodă de interpretare și la alte entităţi juridice. Este fără putinţă de tăgadă că, dacă ar fi dorit o asemenea extindere a aplicării art. 8 și în cazul înscrierii de noi membri în asociaţii sau fundaţii, legiuitorul ar fi procedat la o completare a textului legal în acest sens. S-a considerat însă că este suficient să se prezinte un asemenea cazier de către asociaţii sau membrii fondatori, la solicitarea înscrierii asociaţiilor și fundaţiilor în registrul destinat acestor persoane juridice, textul fiind de strictă interpretare și aplicare, așa cum s-a argumentat deja. Însă, în ceea ce privește situaţia numirii de noi reprezentanţi legali textul nu distinge, astfel încât să se poată stabili cu certitudine dacă au fost vizate doar societăţile comerciale, societăţile cooperative și cooperativele agricole ai căror reprezentanţi legali desemnaţi trebuie să depună cazierul fiscal la înfiinţarea acestor entităţi sau și asociaţiile și fundaţiile, în situaţia în care își numesc noi reprezentanţi legali. În cazul asociaţiilor și fundaţiilor există doar obligaţia desemnării nominale a persoanei/persoanelor împuternicite să desfășoare procedura de dobândire a personalităţii juridice, mandatul încorporat în actul constitutiv, devenit autentic prin procedura notarială aplicată acestuia, fiind special pentru exerciţiul dreptului la acţiune și pentru reprezentare în faţa autorităţilor competente să dispună asupra cererii de înscriere în Registrul asociaţiilor și fundaţiilor. Altfel, în cazul acestor entităţi juridice, noţiunea de reprezentant legal trebuie văzută în sensul cel mai larg, organ de conducere sau acele persoane cărora legea sau statutul le conferă dreptul de reprezentare a persoanei juridice. În ceea ce privește societăţile comerciale, acestea pot conferi unui administrator și puterea de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii. Conferirea puterilor administratorilor este o prerogativă a asociaţilor sau acţionarilor care se realizează prin intermediul actului constitutiv sau al hotărârii adunării asociaţilor ori acţionarilor, în condiţiile legii. Actul de învestire în funcţie a administratorului trebuie să cuprindă o menţiune expresă privind administratorul care are semnătura socială, adică puterea de a reprezenta societatea. În considerarea caracterului general al formulării textului art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind numirea de noi reprezentanţi legali, dar și a naturii fiscale a dispoziţiilor legale analizate și a scopului urmărit prin instituirea obligaţiei de prezentare a cazierului fiscal – orientarea activităţilor specifice de prevenire și combatere a evaziunii fiscale înspre contribuabili cu risc fiscal ridicat, respectiv către contribuabilii în al căror cazier fiscal figurează încălcări flagrante ale legislaţiei financiar-fiscale și vamale, dar și instituirea unui instrument util pentru aplicarea unor legislaţii specifice, cum ar fi obţinerea unor înlesniri la plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat, acordarea de licenţe, autorizaţii, avize etc. – se reţine că intenţia legiuitorului a fost în sensul ca și pentru persoanele juridice nonprofit să se solicite cazierul fiscal la numirea de noi reprezentanţi legali. Așa fiind, certificatul de cazier fiscal este obligatoriu pentru noii membri afiliaţi unei asociaţii/fundaţii numai în situaţia în care aceștia dobândesc calitatea de reprezentant legal al acestora, calitate în care sunt desemnaţi prin lege, actul de constituire sau statut, să acţioneze în raporturile juridice cu terţii, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 330 7 cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/2010,