ÎCCJ, Decizia nr. 18/2013

Problema de drept ce a generat practica neunitară Prin recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov s-a arătat că în practica judiciară națională nu există un punct de vedere unitar cu privire la stabilirea faptului dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, se dispune prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa la Legea nr. 76/2008 și în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiționat sau sub supraveghere.

Examenul jurisprudențial Colegiul de conducere al Curții de apel Brașov a învederat că, în urma verificării jurisprudenței la nivel național cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, a fost relevată o practică neunitară.

Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești Într-o primă orientare instanțele au considerat că prelevarea probelor biologice poate fi dispusă în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiționat sau sub supraveghere, motivat pe considerentul că art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 nu face distincție în funcție de modul de individualizare a executării pedepsei închisorii. Pornind de la interpretarea sistematică a legii în ansamblul ei și a art. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a arătat că voința legiuitorului a fost aceea de a constitui o bază de date, Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, de natură să servească pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor. În raport cu acest scop s-a arătat că restrângerea sferei de aplicare a legii la persoanele condamnate la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție este nejustificată. Într-o a doua orientare instanțele au reținut că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 sunt incidente doar dacă pedeapsa aplicată este cea a închisorii cu executare în regim de detenție. S-a argumentat că stabilirea sensului normei juridice se realizează prin metoda interpretării sistemice care impune examinarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 în strânsă legătură cu alin. (2) al aceluiași articol. În condițiile în care în alin. (2) al textului de lege se statuează că prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) se realizează la eliberarea din penitenciar de către personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată, în cazul condamnărilor la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiționat sau sub supraveghere neavând loc o executare efectivă și, implicit, o eliberare din penitenciar, măsura prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 nu poate fi incidentă.

Opinia Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov Prin Adresa nr. 1.348/33 din 25 iunie 2013, Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov a solicitat pronunțarea unei decizii în interesul legii în vederea soluționării problemei de drept supuse interpretării. Deși prin sesizare s-a constatat că la instanțele din raza teritorială a Curții de Apel Brașov s-au pronunțat soluții divergente asupra problemelor de drept invocate, Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov nu a exprimat un punct de vedere.

Opinia procurorului general Soluția propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în sensul orientării jurisprudențiale potrivit căreia prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008 poate fi dispusă și în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiționat sau sub supraveghere. În susținerea acestei opinii s-a motivat că determinarea sensului dispoziției art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 trebuie făcută printr-o interpretare sistemică, teleologică și logică, respectiv prin examinarea întregului act normativ în acord și cu principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus și nu doar prin coroborarea acestuia cu art. 7 alin. (2). Astfel s-a precizat că în condițiile în care legea nu distinge între condamnări în raport de modul de individualizare a executării pedepsei, nici judecătorului nu-i este îngăduit să facă o asemenea distincție. În acest sens s-a opinat că includerea în anexa legii a unor infracțiuni precum vătămarea corporală din culpă sau uciderea din culpă, care, în mod majoritar, în practica judiciară sunt sancționate cu pedeapsa închisorii a cărei executare este suspendată condiționat sub supraveghere, constituie un argument suplimentar în susținerea punctului de vedere expus.

Raportul asupra recursului în interesul legii Proiectul de soluție propus prin raportul întocmit în cauză a vizat prima soluție identificată de examenul jurisprudențial, în sensul că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008 poate fi dispusă și în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiționat sau sub supraveghere. În susținerea acestei opinii, în esență, s-a argumentat că art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 nu distinge între condamnări în raport cu modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii, iar, pe de altă parte, analiza dispozițiilor art. 7 în contextul întregului act normativ impune concluzia că, pentru a se dispune prelevarea de probe biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, nu prezintă relevanță juridică individualizarea modalității de executare a pedepsei, interpretarea contrară conducând implicit la o diminuarea a cantității de informații conținute de Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, ceea ce nu corespunde finalității legii în ansamblul ei, respectiv de a constitui o bază de date de natură să servească pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorul-raportor și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reține următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal sesizată, iar recursul în interesul legii este admisibil, fiind îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 414 2 din Codul de procedură penală, referitoare la autorul sesizării, și de dispozițiile art. 414 3 din Codul de procedură penală referitoare la existența unei jurisprudențe neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretată. Practica neunitară ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii a fost generată de formularea dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008, care prevăd că "prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., se realizează la eliberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată". În primul rând se observă că prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, care statuează că "prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare", nu disting între condamnări în raport cu modalitatea de individualizarea a executării pedepsei închisorii, or, în principiu, unei formulări generale trebuie să-i corespundă o aplicare a sa tot generală, fără a introduce alte distincții pe care legea nu le conține. Împrejurarea că în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008 este reglementată procedura de ducere la îndeplinire a acestei măsuri doar pentru situațiile în care executarea pedepsei are loc în regim de detenție nu poate conduce la concluzia incidenței dispozițiilor art. 7 doar în cazurile în care există dispoziții procedurale care să prevadă modalitatea de recoltare. Aceasta întrucât, spre deosebire de normele de drept penal, pentru care analogia nu este admisă, având în vedere principiile nullum crimen sine lege și nulla poena sine lege, în domeniul procedurii penale este acceptată folosirea suplimentului analogic, constând în umplerea lacunelor legislative prin recurgerea la norme care reglementează cazuri similare, tăcerea legii neputând constitui un obstacol în realizarea scopului procesului penal. În cazul de față există dispoziții în lege care prevăd modalitatea de recoltare a probelor biologice pentru situația în care persoana nu este privată de libertate (suspectul), aceasta realizându-se, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată, de către personalul Poliției Române instruit în acest sens sau de către personal medico-sanitar calificat (art. 6), procedură ce poate fi folosită și în cazul în care pedeapsa aplicată este suspendată condiționat sau sub supraveghere. De asemenea, nu se poate susține că, în realitate, voința legiuitorului a fost aceea de a restrânge sfera de aplicare a acestei măsuri doar la cazurile în care pedeapsa închisorii se execută în mod efectiv, interpretarea sistematică a dispozițiilor legale în discuție infirmând o atare ipoteză. Interpretarea sistematică presupune stabilirea înțelesului art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, nu doar prin coroborarea sa cu alin. (2) al aceluiași articol, ci această metodă impune ca înțelegerea sensului dispoziției legale să se facă prin încadrarea sa în economia întregii legi. În acest sens se reține că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 prevede expres că aceasta are drept scop constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism. În vederea realizării acestei baze naționale de date, art. 3 al Legii nr. 76/2008 stabilește infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice (cele prevăzute în anexa legii), iar în art. 4 sunt indicate categoriile de persoane de la care pot fi prelevate asemenea probe, respectiv: "a) suspecți - persoanele despre care există date și informații că ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infracțiunilor cuprinse în anexă; b) persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă. (...)". Legea reglementează și durata până la care probele biologice sunt păstrate. Pentru cazul suspectului (art. 13), profilele genetice introduse în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare sunt păstrate până când organele de urmărire penală sau instanțele judecătorești dispun ștergerea lor din baza de date. În caz de neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală, încetare a urmăririi penale sau, după caz, de achitare sau încetare a procesului penal, ștergerea datelor din Sistemul Național de Date Genetice Judiciare se efectuează pe baza ordonanței sau rezoluției emise de procuror ori, după caz, pe baza hotărârii judecătorești, dacă în cuprinsul acestora există mențiuni exprese cu privire la măsura ștergerii. Conform art. 14 din Legea nr. 76/2008, profilele genetice obținute de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), introduse în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, sunt păstrate până când persoana împlinește vârsta de 60 de ani, iar în cazul în care aceasta decedează înainte de împlinirea acestei vârste sunt păstrate încă 5 ani după deces, după care sunt șterse. Se constată că, pentru ipoteza în care prelevarea probelor biologice are loc înainte de începerea urmăririi penale sau în cursul efectuării acesteia, în situația reținerii incidenței unuia dintre cazurile prevăzute la art. 10 din Codul de procedură penală, ștergerea profilelor genetice nu intervine în mod automat, ci doar dacă procurorul sau instanța dispune în mod expres. Ca atare, dacă pentru varianta mai sus expusă legiuitorul a acordat implicit posibilitatea instanței de judecată ca, în funcție de temeiul soluției de achitare sau de încetare a procesului penal, să dispună sau nu ștergerea datelor, rezultă în mod evident că, pentru situația pronunțării unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii, acesta nu a urmărit, prin dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008, să restrângă sfera de aplicare a măsurii prelevării de probe biologice doar la cazurile în care aceasta se execută în mod efectiv. Analizând, așadar, dispozițiile art. 7 în contextul întregului act normativ, concluzia ce se impune este aceea că, pentru a se dispune prelevarea de probe biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, nu prezintă relevanță juridică individualizarea modalității de executare a pedepsei, interpretarea contrară conducând implicit la o diminuare a cantității de informații conținute de Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, ceea ce nu corespunde finalității legii în ansamblul ei, respectiv de a constitui o bază de date de natură să servească pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor. În considerarea celor expuse rezultă că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare poate fi dispusă și în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiționat sau sub supraveghere. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 414 4 și 414 5 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/2010,