ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5834/2012

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 03 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția

litigii de muncă și asigurări sociale,

reclamantul

M.I.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale

solicitând instanței: anularea deciziei din data de 31 decembrie 2010 și menținerea

drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 16 iunie 2008 emisă de

pârâtă, și plata diferenței de pensie ce rezultă din modul de calcul stabilit prin

cele două decizii, și dobânda aferentă, acesteia calculată de la 01 ianuarie 2011,

până la repunerea în plată a deciziei a cărei menținere se solicită.

Prin sentința civilă nr. 3531 din 14

martie 2011, Tribunalul Dolj, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

a admis excepția necompetenței sale teritoriale

de soluționare a cauzei, invocată din oficiu și a procedat la declinarea competenței

de soluționare a cauzei

În

favoarea Tribunalului București, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul

Dolj, a reținut că, potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001, privind pensiile

militare de stat, deciziile comisiei de contestații pot fi atacate la instanțele

judecătorești competente, potrivit Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Instanța a constatat că, în baza art. 156

din Legea nr. 19/2000, din punct de vedere teritorial, cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în

a cărei rază teritorială domiciliază sau își are sediul reclamantul. Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.

Fiind vorba despre o competență teritorială

exclusivă, iar litigiul vizează o decizie de pensionare eliberată de Casa de Pensii

a Ministerului Apărării Naționale, litigiul se circumscrise sferei ultimei teze

a textului legal citat, fiind determinant sediul pârâților în stabilirea competenței

teritoriale, astfel încât, s-a declinat competenței soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 3893 din 27

aprilie 2012, această instanță,

la

rândul său, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea

competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, constatând conflictul

negativ de competență și dispunând înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru regulator de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București,

a constatat că Legea nr. 19/2000, începând cu 01 ianuarie 2011 a fost abrogată,

în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

A apreciat că la data intrării în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și Servicului Român de Informații) a fost modificată, în sensul că,

cererile în această materie se soluționează de instanța de la domiciliul sau sediul

reclamantului.

Când o lege specială, care reglementează

un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență este înlocuită

cu o altă lege și există o altă lege specială care face trimitere la normele de

competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența fiind cea stabilită

de la data intrării acesteia în vigoare.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul

a contestat decizia din 31 decembrie 2010, de recalculare a pensiei, eliberată de

Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, iar sesizarea instanței s-a făcut

la data de 03 februarie 2011.

Într-adevăr, la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume 03 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

Servicilui Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr.

263/2007,

o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța

competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului,

respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

septembrie 2012.