ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1694/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința nr. 124 din 3 mai 20111, Curtea de Apel

Târgu-Mureș a admis contestația formulată de reclamantul V.I., a anulat

Hotărârea nr. 5245 din data de 29 noiembrie 2010 emisă de Casa Județeană de

Pensii Mureș și a obligat pârâta să emită o nouă Hotărâre prin care să-i

recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000

cu modificările ulterioare, pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și

să-i acorde aceste drepturi începând cu data de 1 noiembrie 2010.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că din actele existente la dosarul cauzei, rezultă

că reclamantul a locuit cu familia în localitatea Bărboși, jud. Mureș, iar în

anul 1940 împreună cu familia sa s-au refugiat prin localitățile Tritenii de

Jos, Viișoara, Câmpia Turzii, Turda, Jud.Cluj, în localitatea Mihai Viteazu,

Jud.Cluj, după care s-au reîntors în localitatea de domiciliu în anul 1945.

A mai reținut Curtea că din

declarația dată în fața notarului în formă autentică, de către martorii P.S. și

S.S., cărora li s-au recunoscut calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000

completată și modificată prin Legea nr. 367/2001, rezultă că motivul refugiului

a fost unul etnic, ca urmare a Dictatului de la Viena din anul 1940.

A apreciat Curtea că prin „persoană

strămutată” în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind

normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999 se înțelege „persoana care a fost

mutată sau a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din

motive etnice”.

Or, a reținut Curtea că din

declarația martorilor P.S. și S.S. dată în formă autentică, rezultă că

reclamantul a fost obligat să se mute din motive etnice într-o altă localitate.

A concluzionat Curtea că sunt astfel

îndeplinite prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105 din 30 august 1999

pentru modificarea Decretului-Lege nr. 118/1990, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând soluția adoptată

pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că din documentele

prezentate de reclamant nu rezultă că evacuarea acesteia s-ar fi datorat

persecuției etnice.

Înalta Curte de Casație si Justiție,

analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile

prevăzute de articolul mai sus menționat.

Prin „persoană strămutată” în altă

localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost

obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.

Din probatoriul administrat în cauză

nu rezultă că evacuarea din localitatea de domiciliu a reclamantului și a

familiei sale s-ar fi datorat unor motive etnice ci s-a produs ca urmare a

apropierii frontului, fiind o măsură de protejare.

Este de necontestat că și persoanele

care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de

război au avut de suferit consecințele nefavorabile, dar legiuitorul nu a

urmărit să acorde drepturi compensatorii și acestei categorii.

Situația relevată nu atrage așadar

incidența prevederilor O.U.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

acest act normativ vizând acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor

persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.

În raport de cele mai sus

menționate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală, astfel încât,

în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., recursul formulat va

fi admis, sentința atacată va fi casată, iar acțiunea formulată va fi respinsă

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș împotriva Sentinței nr. 124 din 3 mai 2011 a Curții

de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și

respinge acțiunea formulată de reclamantul V.I. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2012.