Reclamantul este o societate de radiodifuziune care a fost înființată în 1991 și care este înregistrată în Bratislava. În momentul în care societatea reclamantă a transmis pe cinci frecvențe în Slovacia și a avut un public zilnic de peste 400.000 de ascultători. Principiile care subliniază operațiunile sale au fost democrația și independența. („SP”) a fost o companie de asigurare majoră din Slovacia. A fost controlată de stat prin intermediul Agenției Naționale de Privatizare (Fond národného majetku – “FNM”). După alegerile parlamentare din 1994, consiliul de administrație al SP a fost desemnat printr-un acord politic între partidele de coaliție atunci în putere. Coaliția a inclus Mișcarea pentru o Slovacie Democrată (Hnutie za demokratické Slovensko – “HZDS”) și Partidul Național Slovac (Slovenská národná strana – “SNS”).
În acel moment, majoritatea locurilor din organismurile aflate sub controlul FNM au fost deținute de membrii HZDS. 11. La 1 iunie 1996, consiliul de supraveghere al SP a eliminat persoanele desemnate de SNS de la consiliul de administrație al companiei și a numit o nouă echipă de conducere. Echipa de conducere de ieșire nu a acceptat această mișcare. 12. La 3 iunie 1996, fosta echipă de conducere a preluat sediul SP. Acestea au fost asistate de gărzi de securitate private și de o echipă de poliție de stat, care au fost atribuite acestei sarcini de către președintele Corpului Poliției Slovace, un SNS numit. Au forțat echipa de conducere nou numită să părăsească sediul, dar câteva zile mai târziu, noua conducere, asistată de propriul serviciu de securitate privată, a recăpătat controlul companiei și a sediilor sale.
13. Contextul acestei lupte a fost, în esență, dorința celor implicați de a participa la privatizarea SP. Eliminarea echipei de management SNSsigned a provocat o criză politică gravă la nivel guvernamental. 14. În momentul relevant dl K. a fost vicepremier-ministrul și ministrul finanțelor și dl D. a fost secretar de stat la Ministerul Justiției. Posturile de secretar de stat în cadrul ministerelor au fost completate prin numirea de către partide politice. Prin urmare, ele erau posturi politice și nu făceau parte din serviciul public. 15. După ce evenimentele se plângeau, dl D. a fost ales judecător la Curtea Constituțională. 16. La ora 18:00, în 12 iunie 1996, societatea reclamantă a transmis înregistrarea unei conversații telefonice între dl K. în programul său de știri „Journal”.
17. Transmisia a fost precedată de observații jurnalistului companiei solicitante. Numele persoanelor implicate au fost menționate în întregime. Comentariul a fost după cum urmează: „Așa cum se menționează în programul nostru de prânz, am reușit să obținem o înregistrare a unei discuții telefonice care sugerează că [domnul K.], vicepremier-ministrul și ministrul finanțelor, a fost implicat în evenimentele care implică Slovenská Pois Considerăm [înregistrarea actuală] ilegală și ne disociem de modul în care a fost obținut. Dar, pentru că, în acest caz, o chestiune de interes general este implicată, una care nu poate fi ascunsă ... încercăm să ne îndeplinim datoria de a informa publicul. În același timp, am dori să întreba autorităților competente cu privire la situația de securitate din țara noastră, în cazul în care ... Funcționarii seniori sunt posibili.
Faptul că funcționarii seniori sunt implicați în activități cu privire la cazul menționat mai sus ar trebui să fie luat în considerare de către cei autorizați să se ocupe de aceasta. Și acum la banda care, din cauza calității sale tehnice, este aproape neintelegabilă. Celălalt vorbind la telefon este probabil [Dr D.], Secretar de Stat la Ministerul Justiției.” 18. Imediat după aceea, s - a jucat discuția înregistrată dintre dl K. și dl D.. Transcripția se citește după cum urmează.
Dl K: „... poliția, cu ajutorul polițiștilor [și] unii alți gardieni de securitate au intrat și confiscat clădirea, au golit clădirea ...” Dl D: „Dar aceasta este deosebită, implicarea polițiștilor, ceea ce ar fi putut fi motivele pentru acțiune lor ...” Dl K: „Desigur, acest lucru a fost un eșec de către gardienii de securitate, cei care au fost acolo în acel moment, dar aceasta a fost o abordare laic, poate, pentru că ... Se pare că polițiștii au fost destul de greu în funcție de toate circumstanțele. Știi, raidul poliției a fost probabil organizat prin [Dl H.], știi, Partidul Național Slovac. Ei bine, atunci, asta a fost tot ce am vrut să spun, că este că ...” Dl D: „Vreți să prezidă ședința?” Dl K: „Da, dar șeful va ajunge să vorbească pe două elemente de ordinea de zi.” Dl D: „Vezi.
În caz contrar, am fost acuzat de această sarcină, deoarece el pleacă pentru Banská Bystrica.” Dl K: “Bine, este clar, tot ce am vrut să spun ...” Dl D: “Nimeni nu va interfera cu afacerile mele ...” Dl K: “Bine, bineînțeles că nu.” Dl K: “În cazul în care el nu știe încă ce fac ...” Dl K: „În mod clar” [Mr. D. D.], acesta ar fi, prin urmare, cel mai important ...” Dl K: „În primul rând, trebuie să-l inspectez personal de dimineață...” Dl K: „Aș vrea să vă cer să faceți acest lucru, ca să subliniez faptul că au făcut-o pe acolo.” Dl Dl D: „Așa este foarte important.” Dr. Dr. D. Adio ...” 19. Comentariul ulterior al jurnalistului, în care numele complet al celor implicați au fost menționați din nou.
„Să începem să clarificăm lucrurile pentru un moment. Afacerile din jurul Slovenská Pois – au fost împinse din clădirea lor după weekend de către un serviciu privat de securitate. Aceste gardieni de securitate au fost convocate de noua echipă de conducere a Slovenská Poisδovňa – să-i numim doamna [B.] și Co. dl [T.] și Co. au fost susținute de poliție și, așa cum a fost documentată de conversația telefonică, este evident că președintele Corpului de Poliție [H.] este un proteget al Partidului Național Slovac. Fosta echipă de conducere, [T.] și Co., a confiscat clădirea cu asistență de poliție și, după cum a fost clar de la început, aceasta a fost clădirea Slovenská Poisδovňa. Acest lucru s-a întâmplat marți săptămâna trecută, și în aceeași zi acești manageri stăteau din nou în scaunele lor.
După cum rezultă din conversația telefonică înregistrată, este clar că persoanele au vorbit împreună luni, 3 iunie, și că Secretarul de Stat la Ministerul Justiției, [Dl. D.], a fost un partener un pic mai ușor pentru ministru [K.] decât Ministrul Justiției, [Dl. L.], care a fost în Banská Bystrica în acea zi. Am verificat acest fapt. Doar pentru a completa informațiile, trebuie remarcat că ședința guvernului de marți de săptămâna trecută a fost prezidată de dl [K.]. Datorită calității tehnice slabe a înregistrării conversației telefonice dintre [dl K. și [dl D.], cred că ar fi în valoare de valoare să o asculte din nou.” ... „Am cerut opinia Ministerului Justiției. [P.Š.], purtătorul de cuvânt al Ministerului, ... Nu știam de conținutul înregistrării, deoarece încă nu a fost făcut public în Slovacia.
De aceea, el nu a vrut să reacționeze la aceasta. Ne așteptăm la răspunsul Ministerului de mâine. De asemenea, ne-am întors la ministrul [K.], care a declarat: „Uite, nu comentez la lucruri care sunt împotriva democrației. Cred că jurnaliștii ar trebui poate să aleagă o abordare diferită, deoarece oficialii guvernamentali au fost atinși. Așa că nu voi comenta ceva care a fost publicat fără consimțământul meu. Fără îndoială, această informație este despre faptul că a existat o anumită presiune ... în Slovenská Pois A depus o acțiune civilă împotriva societății reclamante în Curtea de District Bánovce nad Bebravou (Okresný súd) pentru protecția integrității sale personale. El a susținut că compania a difuzat conversația telefonică în ciuda faptului că a fost obținută într-o manieră ilegală.
Transmisia a interferat cu integritatea sa personală prin deteriorarea reputației, demnității și respectul față de persoana sa în rândul publicului. În plus, declarațiile transmise au inclus informații false și incomplete, capabile să-l descrediteze. Reclamantul a menționat, de asemenea, faptul că informațiile au fost ulterior luate de stația de televiziune cehă Nova și că mai multe articole au fost publicate în IMM-urile slovace, Práca și Slovenská republika. Prin urmare, încrederea dintre ministrul justiției și reclamantul a fost subminată. El a recunoscut că, la momentul înregistrării, el a vorbit cu mai multe persoane și a recunoscut că era vocea lui pe înregistrare. Înregistrarea și comentariile ca atare au fost scoase din context, iar conversația telefonică nu a fost difuzată în întregime.
Reclamantul a refuzat ca subiectul conversației să fi fost evenimentele prezentate de comentator, deoarece poziția sa nu l-a autorizat să intervină în cazul sugerat în emisiunea. 21. În observațiile sale în răspuns, societatea reclamantă a declarat că înregistrarea conversației a fost depusă în cutiile de postare de persoane necunoscute. Specularea cu privire la o astfel de înregistrare circulase în săptămâna anterioară transmisiei și, ca urmare, guvernul de coaliție a fost amenințat cu o divizie. Înainte de difuzare, angajații companiei solicitante au încercat să contacteze persoanele în cauză, în conformitate cu normele interne ale companiei. Deși caseta era aproape neintelegabilă, ca un mediu de informare pe care societatea reclamantă îl simțea obligată să informeze publicul și să demonstreze ce se petrece în cercurile politice atunci.
În comentariul său asupra emisiilor de materiale, jurnalistul a declarat că societatea reclamantă nu a acceptat modul în care a fost obținută înregistrarea. 22. Curtea de District a auzit părțile și trei martori și a examinat o tranșă a transmisiei impuși și a altor probe documentare. 23. Într-o hotărâre pronunțată la 16 martie 1999, Curtea de District a ordonat societății reclamante să ofere reclamantului scuze scrise și să transmită aceste scuze în termen de 15 zile. Acesta a fost citit după cum urmează: „Îi cer scuze [Dr. D.], fostul secretar de stat la Ministerul Justiției Republicii Slovace, acum judecător al Curții Constituționale a Republicii Slovace, pentru că a transmis o înregistrare ilegală a unei conversații telefonice la 12 iunie 1996 la ora 18:00.” 24. Societatea reclamantă a fost ordonată în continuare să plătească 100.000 de coruna slovaci domnul D. 25. Curtea de District și-a bazat hotărârea, printre altele, pe motivele următoare.
Reclamantul, ca societate de radiodifuziune licențiată, a avut dreptul de a folosi înregistrările audio în scopuri științifice și artistice și de a raporta știri fără acordul precedent al unei persoane. Cu toate acestea, în conformitate cu ultima teză a articolului 12 § 3 din Codul Civil, această utilizare nu ar trebui să confrunte cu interesul justificat al persoanei în cauză. Societatea reclamantă nu a fost împiedicată să facă comentarii cu privire la situația care a apărut și să-și prezinte opiniile. Pentru a face acest lucru, totuși, nu a fost necesar să difuzezeze o bandă obținută în mod ilegal. Curtea de District a remarcat, de asemenea, că demnitatea reclamantului în calitate de funcționar public a fost diminuată deoarece problema a fost comentată în presă și în televiziune.
Prin urmare, a considerat oportun să ordone societății reclamante să compenseze reclamantul în ceea ce privește daunele nepecuniare în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Codul Civil. 26. Acesta a susținut că Constituția nu supune utilizarea înregistrărilor la stabilirea prealabilă a legalității lor și că nu a fost demonstrat oficial că înregistrarea a fost obținută ilegal. Reclamantul este un oficial public și conținutul înregistrării în cauză exercitarea unei funcții publice. Înregistrarea a fost discutată de câteva zile înainte de a fi difuzată. Prin transmiterea conversației telefonice, societatea reclamantă și-a îndeplinit sarcina de a informa publicul despre aspectele de interes public.
În cele din urmă, reclamantul a subliniat că reclamantul a devenit judecător constituțional în același timp și că nu s-a demonstrat că a suferit orice prejudiciu ca urmare a transmisiei. 27. La 22 februarie 2000, Curtea Regională Žilina (Krajský súd) a susținut hotărârea Curții de District. Curtea Regională a admis că transmiterea informațiilor de către mass-media a fost un instrument important de supraveghere a puterii politice într-o societate democratică. Informarea și criticarea problemelor de interes public au fost printre sarcinile cele mai importante ale mass-media, iar protecția constituțională a acestor interese a fost asigurată prin garanțiile de libertate de exprimare și de dreptul la informare.
Cu toate acestea, în cazul în care a fost luată în considerare libertatea de comunicare a utilizatorilor serviciilor de telecomunicații a fost încălcată, iar o ingerință în dreptul la respectarea vieții private a avut loc ca urmare a difuzării publice a conversației telefonice. Acest fapt a fost în centrul interferenței nejustificate ale societății reclamante cu drepturile personale ale reclamantului, deoarece, după cum a deținut Curtea Regională, protecția vieții private extinsă la conversațiile funcționarilor publici. 28. art. 16 § 1 prevede protecția integrității și confidențialității unei persoane. Restricțiile sunt permise numai în cazurile prevăzute de lege.
29. art. 22 garantează secretul corespondenței, altor comunicații și mesaje scrise transmise prin post și de informații cu caracter personal (§ 1). Privabilitatea scrisorilor, a altor comunicații și mesaje scrise, păstrate în mod privat sau transmise prin post sau altceva, inclusiv comunicațiile efectuate prin telefon, telegraf și alte mijloace, nu poate fi încălcată de nimeni, cu excepția cazurilor specificate de lege (§ 2). 30. Alineatul (1) din art. 26 garantează libertatea de exprimare și dreptul la informații. Alineatul 2 prevede, printre altele, că toată lumea are dreptul de a-și exprima opiniile și de a-și căuta liber, primi și difuza ideile și informațiile. În temeiul alin. (4), libertatea de exprimare și dreptul de a căuta și difuzarea informațiilor pot fi limitate prin intermediul unei legi, în cazul în care această restricție este necesară într-o societate democratică pentru protecția, printre altele, a drepturilor și libertăților altora.
31. În conformitate cu art. 26 § 5, astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, autoritățile de stat și autoritățile locale de autonomie au fost obligate să furnizeze informații cu privire la activitățile lor în mod corespunzător.Detalii suplimentare în acest sens au fost stabilite într-o lege specială. 32. Dreptul la protecția integrității personale a unei persoane este garantat de articolele 11 și următoarele ale Codului Civil. 33. În conformitate cu art. 11 persoanele fizice au dreptul la protecția personalității lor, în special a vieții și sănătății lor, demnitatea civilă și umană, intimitatea, numele și caracteristicile personale. 34. art. 12 § 1 prevede, printre altele, că înregistrările audio cu privire la persoanele fizice sau declarațiile lor de natură personală pot fi făcute sau utilizate numai cu consimțământul persoanei în cauză.
În conformitate cu alineatul (2) din respectivul articol, acest consimțământ nu este necesar atunci când documentele sau înregistrările sunt utilizate în scopuri oficiale în conformitate cu legea. art. 12 § 3 prevede că imaginile și înregistrările audio pot fi făcute și utilizate într-un mod corespunzător fără acordul persoanei în cauză în scopuri științifice și artistice, precum și pentru raportarea de știri prin intermediul presei, filmului, radioului și televiziunii. Cu toate acestea, această utilizare nu poate fi contrară intereselor justificate ale persoanei în cauză. 35. În conformitate cu art. 13 alineatul (1), toate persoanele fizice au dreptul de a solicita un ordin de restricție a oricărei interferențe nejustificate cu integritatea lor personală, de a anula efectele unei astfel de interferențe și de a acorda o compensație adecvată.
36. art. 13 § 2 prevede că, în cazurile în care satisfacția acordată în temeiul articolului 13 § 1 este insuficientă, în special deoarece demnitatea sau gradul social al părții vătămate a fost redus în mod considerabil, partea vătămată are, de asemenea, dreptul la compensarea financiară pentru prejudiciu moral. 37. Actul reglementează utilizarea de către cetățeni (občan) a presei și a mass-media în conformitate cu libertatea de exprimare garantată constituțional și a presei (secțiunea 1 alineatul (1)). Partea (čaș) V reglementează protecția împotriva abuzului de libertate de exprimare și a presei. Conține, printre altele, următoarele reguli.
38. Protecția juridică este acordată oricărei persoane care își folosesc libertatea de exprimare și presă (punctul 16 alineatul (1)). 39. La art. 16 alineatul (2), publicarea informațiilor care amenință interesele societății sau ale cetățenilor cu protecție juridică este considerată un abuz de libertate de exprimare sau de presă. Protecția societății și cetățenilor împotriva abuzului de libertate de exprimare și presa este încredințată editorului, editorului șef, editorului și autorului. Detalii trebuie stabilite în legislația specială care, în același timp, va reglementa răspunderea editorului pentru daunele cauzate de presă sau alte mass media.
6. The applicant is a broadcasting company which was established in 1991 and is registered in Bratislava. 7. At the relevant time the applicant company broadcast on five frequencies in Slovakia and had a daily audience of more than 400,000 listeners. The principles underlying its operations were democracy and independence. 8. At the relevant time Slovenská poisťovňa a.s. (“SP”) was a major insurance company in Slovakia. It was controlled by the State through the National Privatisation Agency (Fond národného majetku – “the FNM”). 9. Following the 1994 parliamentary elections, SP’s management board was appointed through a political agreement between the coalition parties then in power. The coalition included the Movement for a Democratic Slovakia (Hnutie za demokratické Slovensko – “HZDS”) and the Slovak National Party (Slovenská národná strana – “SNS”).
10. At that time the majority of seats in the bodies under the FNM’s control were held by HZDS appointees. 11. On 1 June 1996 SP’s supervisory board removed the individuals appointed by the SNS from the company’s board of directors and appointed a new management team. The outgoing management team did not accept this move. 12. On 3 June 1996 the former management team took over the SP headquarters. They were assisted by private security guards and a squad of State police, who had been assigned to this task by the President of the Slovak Police Corps, an SNS appointee. They forced the newly appointed management team to leave the premises, but a few days later the new management, assisted by their own private security service, regained control of the company and its premises.
13. The background to this struggle was, essentially, the wish of those involved to participate in SP’s privatisation. The removal of the SNSappointed management team caused a serious political crisis at government level. 14. At the relevant time Mr K. was Deputy Prime Minister and Minister of Finance and Mr D. was State Secretary at the Ministry of Justice. The posts of State Secretaries within ministries were filled through appointments by political parties. They were therefore political posts and did not form part of the civil service. 15. After the events complained of, Mr D. was elected as a judge to the Constitutional Court. 16. At 6 p.m. on 12 June 1996 the applicant company broadcast the recording of a telephone conversation between Mr K. and Mr D. in its news programme “Journal”.
17. The broadcast was preceded by comments by the applicant company’s journalist. The names of the persons involved were mentioned in full. The commentary went as follows: “As mentioned in our noon programme, we have managed to obtain a tape recording of a telephone conversation which suggests that [Mr K.], the Deputy Prime Minister and Minister of Finance, was involved in the events involving Slovenská poisťovňa a.s. Naturally, Radio Twist disapproves of any wiretapping unless it is done under a court order. We consider [the present recording] unlawful and dissociate ourselves from the manner in which it was obtained. But because, in this case, a matter of general interest is involved, one which cannot be concealed ... we seek to carry out our duty to inform the public.
At the same time, we would like to ask the competent authorities about the security situation in our country, if wiretapping of ... senior officials is possible. The fact that senior officials are involved in activities concerning the above-mentioned case should be considered by those authorised to deal with it. And now to the tape which, due to its technical quality, is almost unintelligible. The other person speaking over the phone is probably [Mr D.], State Secretary at the Ministry of Justice.” 18. Immediately thereafter the recorded conversation between Mr K. and Mr D. was played. The transcript reads as follows.
Mr K: “... the police, with the assistance of the policemen [and] some other security guards have entered and seized the building, they have emptied the building ...” Mr D: “But this is peculiar, the involvement of the policemen, what could have been the grounds for their action ...” Mr K: “Certainly, this was a failure by the security guards, those that were there at that moment, but this was a layman’s approach maybe, because ... It seems the policemen were rather hard according to all the circumstances. You know, the police raid was probably organised through [Mr H.], you know, the Slovak National Party. Well then, this was all I wanted to say, that there is that ...” Mr D: “Will you be chairing the meeting?” Mr K: “Yes, but the boss will arrive to speak on two items on the agenda.” Mr D: “I see.
Otherwise, I have been charged with this task, because he is leaving for Banská Bystrica.” Mr K: “Good, it is clear, all I wanted to say ...” Mr D: “Nobody is going to interfere with my business ...” Mr K: “Well, of course not.” Mr D: “As he does not even know yet what I am doing ...” Mr K: “[The first name of Mr D.], it would therefore be most important ...” Mr D: “I shall go and personally inspect it in the morning, before the meeting starts ...” Mr K: “I would like to ask you to do this, as it will emphasise the fact that they have done it ...” Mr D: “That’s clear.” Mr K: “I had a phone call from there just half an hour ago ...” Mr D: “Very good, I also need to know this in order to speak about it there.” Mr K: “That will be extremely important.” Mr D: “All right then, first thing in the morning I shall submit the report about how things are going ...” Mr K: “Otherwise, you have to turn to me, this lady I have arranged, simply speaking, it is all organised by me, hence ...” Mr D: “Yes, yes.” Mr K: “Even if I am not present, I shall later go directly to the government session, but through this [Mrs M.], they know for sure, actually they are well-oriented on the subject ...” Mr D: “I have got my instructions.” Mr K: “It is clear, these instructions apply.” Mr D: “Well then, see you.” Mr K: “[The first name of Mr D.], thank you very much,
see you ... bye ...” 19. The subsequent commentary by the journalist, in which the full names of those involved were again mentioned, stated. “And let us start to clarify things for a moment. The dealings around Slovenská poisťovňa surfaced in public on Monday 3 June 1996. To put it simply: the ten managers of Slovenská poisťovňa – let us call them Mr [T.] and Co. – were pushed out of their building after the weekend by a private security service. These security guards had been summoned by the new management team of Slovenská poisťovňa – let us call them Mrs [B.] and Co. Mr [T.] and Co. were supported by the police and, as documented by the taped phone conversation, it is evident that the President of the Police Corps, Major [H.] is a protégé of the Slovak National Party.
The former management team, [T.] and Co., seized the building with police assistance and, as has been clear from the start, this was the building of Slovenská poisťovňa. This happened on Tuesday last week, and on the very same day these managers were again sitting in their chairs. As follows from the taped phone conversation, it is clear that the persons spoke together last Monday, 3 June, and that the State Secretary at the Ministry of Justice, [Mr D.], was a somewhat easier partner for Minister [K.] than the Minister of Justice, [Mr L.], who was in Banská Bystrica that day. We have verified this fact. Just to complete the information, it should be noted that last week’s Tuesday government session was chaired by Mr [K.].
Owing to the poor technical quality of the recording of the phone conversation between [Mr K.] and [Mr D.], I think it would be worthwhile listening to it once again.” ... “We asked for the opinion of the Ministry of Justice. [P.Š.], the Ministry’s spokesman, ... did not know of the contents of the recording as it had not yet been made public in Slovakia. Understandably, he did not therefore want to react to it. We expect the response of the Ministry tomorrow. We also turned to Minister [K.], who stated: ‘Look, I do not comment on things that are contrary to democracy. I think that journalists should perhaps choose a different approach since government officials have been tapped. So I will not comment on something that has been published without my consent.
Undoubtedly, this information is about the fact that there has been certain pressure ... in Slovenská poisťovňa.’” 20. Mr D. filed a civil action against the applicant company in the Bánovce nad Bebravou District Court (Okresný súd) for protection of his personal integrity. He argued that the company had broadcast the telephone conversation despite the fact that it had been obtained in an illegal manner. The broadcast had interfered with his personal integrity by harming his reputation, dignity and respect for his person among the public. In addition, the statements broadcast included distorted and incomplete information that was capable of discrediting him. The plaintiff also referred to the fact that the information had subsequently been picked up by the Czech TV station Nova, and that several articles had been published in the Slovak dailies SME, Práca and Slovenská republika.
As a result, the trust between the Minister of Justice and the plaintiff had been undermined. He acknowledged that, at the time that the recording was made, he had spoken with several persons and admitted that it was his voice on the recording. The recording and the comments as such had been taken out of context, and the telephone conversation had not been broadcast in its entirety. The plaintiff denied that the subject of the conversation had been the events as presented by the commentator, since his position did not authorise him to intervene in the case as suggested in the broadcast. 21. In its observations in reply, the applicant company stated that the recording of the conversation had been deposited in its mailbox by unknown persons.
Speculation about such a recording had been circulating in the week prior to the broadcast, and as a result the coalition government had been threatened with a split. Prior to the broadcast the applicant company’s employees had tried to contact the persons concerned, in accordance with the company’s internal rules. Although the tape was almost unintelligible, as an information medium the applicant company had felt obliged to inform the public and to demonstrate what was going on in political circles at that time. In his commentary on the material broadcast, the journalist had stated that the applicant company disapproved of the manner in which the recording had been obtained. 22. The District Court heard the parties and three witnesses and examined a transcript of the impugned broadcast and other documentary evidence.
23. In a judgment delivered on 16 March 1999, the District Court ordered the applicant company to offer the plaintiff a written apology and to broadcast that apology within fifteen days. It was to read as follows: “We apologise to [Mr D.], the former State Secretary at the Ministry of Justice of the Slovak Republic, now judge of the Constitutional Court of the Slovak Republic, for having broadcast an unlawfully obtained recording of a telephone conversation on 12 June 1996 at 6 p.m.” 24. The applicant company was further ordered to pay 100,000 Slovakian korunas to Mr D. in compensation for non-pecuniary damage, and to reimburse his legal costs. 25. The District Court based its judgment, inter alia, on the following grounds.
The applicant, as a licensed radio broadcasting company, had the right to use audio recordings for scientific and artistic purposes and for news reporting without a person’s previous consent. However, under the last sentence of Article 12 § 3 of the Civil Code, such use should not conflict with the justified interest of the person concerned. The applicant company had not been prevented from commenting on the situation which had arisen and from presenting its views. In order to do so, however, it had not been necessary to broadcast a tape obtained in an illegal manner. The District Court further noted that the plaintiff’s dignity as a public official had been diminished as the issue had been commented on in the press and on television.
It therefore considered it appropriate to order the applicant company to compensate the plaintiff in respect of non-pecuniary damage under paragraph 2 of Article 13 of the Civil Code. 26. The applicant company appealed. It maintained that the Constitution did not subject the use of recordings to the prior establishment of their lawfulness and that it had not been formally shown that the recording had been unlawfully obtained. The plaintiff was a public official and the contents of the recording concerned the exercise of a public function. The recording had been discussed for several days prior to being broadcast. By broadcasting the telephone conversation, the applicant company had fulfilled its task of informing the public about issues of public interest.
Finally, the applicant pointed out that the plaintiff had become a constitutional judge in the meantime, and that it had not been shown that he had suffered any damage as a result of the broadcast. 27. On 22 February 2000 the Žilina Regional Court (Krajský súd) upheld the judgment of the District Court. The Regional Court admitted that imparting of information by the media was an important instrument for supervising political power in a democratic society. Informing on and criticising matters of public interest were among the media’s most important tasks, and constitutional protection of such interests was ensured by the guarantees of freedom of expression and of the right to information. However, in the case under consideration the freedom of communication of users of telecommunications services had been violated, and an interference with the right to respect for privacy had occurred as a result of publicly broadcasting the telephone conversation.
That fact was at the heart of the applicant company’s unjustified interference with the plaintiff’s personal rights since, as the Regional Court held, protection of privacy extended to the conversations of public officials. 28. Article 16 § 1 provides for protection of a person’s integrity and privacy. Restrictions are permissible only in cases provided for by law. 29. Article 22 guarantees secrecy of correspondence, other communications and written messages delivered by post, and of personal information (§ 1). The privacy of letters, other communications and written messages, kept privately or delivered by post or otherwise, including communications made by telephone, telegraph and other means, cannot be violated by anyone except in cases specified by law (§ 2). 30. Paragraph 1 of Article 26 guarantees freedom of expression and the right to information.
Paragraph 2 provides, inter alia, that everyone has the right to express his or her views and to freely seek, receive and impart ideas and information. Under paragraph 4, freedom of expression and the right to seek and impart information can be restricted by means of a law, where such restriction is necessary in a democratic society for the protection of, inter alia, the rights and freedoms of others. 31. Under Article 26 § 5, as in force at the relevant time, State authorities and local self-government authorities were obliged to provide information about their activities in an appropriate manner. Further details in this respect were to be laid down in a special law. 32. The right to protection of a person’s personal integrity is guaranteed by Articles 11 et seq.
of the Civil Code. 33. According to Article 11 natural persons have the right to protection of their personality, in particular of their life and health, civil and human dignity, privacy, name and personal characteristics. 34. Article 12 § 1 provides, inter alia, that audio recordings concerning natural persons or their statements of a personal nature may only be made or used with the consent of the person concerned. Under paragraph 2 of that Article such consent is not required where the documents or recordings are used for official purposes in accordance with the law. Article 12 § 3 provides that pictures and audio recordings can also be made and used in an appropriate manner without the consent of the person concerned for scientific and artistic purposes and also for news reporting by means of the press, film, radio and television.
Such use cannot, however, be contrary to the justified interests of the person concerned. 35. Pursuant to Article 13 § 1, all natural persons have the right to request an order restraining any unjustified interference with their personal integrity, an order cancelling out the effects of such interference and an award of appropriate compensation. 36. Article 13 § 2 provides that in cases where the satisfaction afforded under Article 13 § 1 is insufficient, in particular because the injured party’s dignity or social standing has been considerably diminished, the injured party is also entitled to financial compensation for non-pecuniary damage. 37. The Act regulates citizens’ (občan) use of the press and mass media in accordance with the constitutionally guaranteed freedom of expression and the press (section 1(1)). Part (časť) V governs protection against abuse of freedom of expression and the press.
It contains, inter alia, the following rules. 38. Legal protection is afforded to any person who makes use of his or her freedom of expression and the press (section 16(1)). 39. Under section 16(2) the publishing of information that threatens the legally protected interests of society or of citizens is considered an abuse of freedom of expression or the press. Protection of society and citizens against abuse of freedom of expression and the press is entrusted to the publisher, the chief editor, the editor and the author. Details are to be laid down in special legislation which, at the same time, will regulate the liability of the publisher for damage caused by the press or other mass media.