ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3447/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 6366 din 10 noiembrie 2010, Tribunalul Constanța a lua act

de renunțarea reclamanților la judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu

pârâtul Primarul Municipiului Constanța, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. a obligat reclamanții către pârâtul Primarul Municipiului Constanța la

plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată.

A admis excepția lipsei calității procesual

pasive a pârâtei SC C.T. SRL prin administrator judiciar C.I. și a respins acțiunea

formulată în contradictoriu cu pârâta SC C.T. SRL, ca introdusă împotriva unei persoane

fără calitate procesual pasivă.

Împotriva acestei soluții au formulat apel

reclamanții V.Ș., V.M. și L.R.M. (fostă C.), criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă

nr. 59/COM din 18 aprilie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții

V.Ș., V.M. și L. (C.) R.M.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a reținut că, în rejudecare, după desființarea cu trimitere dispusă de către Curtea

de Apel, reclamanții și-au modificat cadrul procesual și implicit obiectul acțiunii

arătând că, renunță la judecată față de SC C. SA (încheierea din data de 13

septembrie 2010), ulterior, reclamanții precizând că înțeleg să renunțe la judecată

și față de Primarul Municipiului Constanța.

Prin urmare, prima instanță a rămas învestită

cu soluționarea cererii numai în contradictoriu cu SC C.T. SRL acțiunea având ca

obiect desființarea construcțiilor realizate fără autorizație, eliberarea spațiului

de la subsolul clădirii și interdicția folosirii grătarului.

Curtea de Apel Constanța nu a putut reține

nici criticile apelanților-reclamanți referitoare la faptul că modificările la construcție

au fost efectuate de către pârâtă și prin urmare, aceasta are calitate procesuală

pasivă întrucât, în prezent, nu se mai legitimează cu un drept de proprietate asupra

imobilului și nu mai poate fi obligată să desființeze lucrări în respectivul imobil

și nici în celelalte capete de cerere, pârâta nu își justifică calitatea procesuală

pasivă tot din prisma faptului că imobilul a fost dobândit de o altă societate care,

îl și ocupă în prezent.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs

reclamanții V.Ș., V.M. și L. (C.) R.M., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

8, 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

La termenul de dezbateri în fond,

Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., rămânând în pronunțare pe această excepție.

Recursul, potrivit Titlului

V,

Capitolul

I

din C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutiv,

care se exercita numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege.

În acest sens, art. 302 C. proc. civ. a

prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină cererea de recurs.

Printre aceste mențiuni, la lit. c) s-a

stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității

dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă

și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii de recurs rezultă

că recurenții au invocat nelegalitatea deciziei atacate în raport de prevederile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., însă argumentele folosite în susținerea motivelor

de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304

pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot

face obiectul analizei instanței de recurs.

În atare situație, Înalta Curte va da eficiență

prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și va constata

nul recursul formulat de reclamanții V.Ș., V.M. și L. (C.) R.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamanții V.Ș., V.M. și L. (C.) R.M. împotriva deciziei

civile nr. 59/COM din 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.