ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1387/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 17

septembrie 2009, Fundația S.F.B. din comuna I., județul Sibiu, a chemat în

judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâtului să-i

acorde scutiri la plata dobânzilor și penalităților calculate pentru neplata la

termen a obligațiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat din perioada

2004-2009.

La data de 19 aprilie

2010 reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită a se constata

refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde cererii ce i-a fost adresată la

16 septembrie 2009 prin care fundația învedera situația sumelor restante la

bugetul asigurărilor sociale de stat și cerea aprobarea scutirii de plată

pentru 191.436 RON.

Prin sentința civilă

nr. 1838 din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că pârâtul a răspuns cererii reclamantei prin adresa

din 26 februarie 2010 prin care i-a comunicat aprobarea pentru amânarea la plată

a obligațiilor fiscale datorate pentru o perioadă de maximum 6 luni.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Fundația S.D.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat

că soluția pronunțată este greșită, întrucât pârâtul a refuzat să soluționeze favorabil

cererea privind scutirea de plata penalităților de întârziere, iar instanța nu a

manifestat rol activ, în sensul de a solicita actele ce au stat la baza respingerii

solicitării formulate de fundație.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere

reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea

unei persoane.

În cauză, pârâtul a răspuns

solicitării reclamantei, comunicându-i că, în măsura în care îndeplinește condițiile

legale, poate beneficia doar de amânarea la plată a obligațiilor fiscale accesorii.

În aceste împrejurări,

faptul că pârâtul nu a aprobat cererea fundației de scutire la plată nu reprezintă

un refuz nejustificat, în înțelesul Legii contenciosului administrativ. Împrejurarea

că răspunsul nu o mulțumește pe reclamantă pentru că nu i-a soluționat favorabil

cererea nu poate fi încadrat ca refuz nejustificat, întrucât stabilirea conținutului

răspunsului constituie o prerogativă a autorității publice, care se exercită însă

cu respectarea dispozițiilor legale.

În raport de cele expuse

mai sus, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Fundația S.D.B., județul Sibiu, împotriva sentinței nr. 1838 din 21 aprilie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2011.