ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4577/2012

Asupra cauzei de față constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1247/LM din 31 mai 2011, pronunțată

în dosarul nr. 1816/97/2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de

muncă

și asigurări sociale

a

declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație decizie

de pensionare către Tribunalul București, reținând că, potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul/sediul

pârâtul." Cum în cauză acțiunea nu este

îndreptată împotriva

C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva unei

alte

instituții, respectiv, Ministerul Administrației și Internelor, devin incidente

dispozițiile art. 156 teza 2 din Legea nr. 19/2000, conform cărora competența

de soluționare aparține Tribunalului București, ca instanță de la

domiciliul/sediul pârâtului, în speță nefiind aplicabilă Legea nr. 263/2010,

întrucât decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, lege ce

face trimitere la

procedura de recalculare

prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Prin sentința civilă nr. 2857 din 26 martie 2012

pronunțată în

dosarul nr.

1454/3/2012, Tribunalul București, secția a VIII a

conflicte de muncă și asigurări sociale,

a declinat

competența de

soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat cauza către înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că Legea nr.

19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat și

competența privind soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de

casele teritoriale de pensii, în sensul că în această materie este competentă

instanța de la domiciliul reclamantului, sens în care instanța

competentă a soluționa cauza este Tribunalul

Hunedoara.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul

conform art.

22 alin. (3)

C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Hunedoara, pentru argumentele ce succed:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 17 februarie

2011 sub nr. 1816/97/2011, reclamantul

V.P.C.

a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul

Administrației și

Internelor, anularea deciziei nr. 155471 din 27 decembrie 2010 emisă de pârâtă,

menținerea deciziei de pensie

din 19 mai 2009,

iar în subsidiar, anularea deciziei nr.

155471 din 27 decembrie 2010 și

obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii corespunzătoare drepturilor

cuvenite.

Chiar

dacă art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei

atacate, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul

pârâtul, prin noile reglementări cuprinse în art. 196 lit. a) din legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de

1

ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000

au fost expres abrogate.

Referitor

la incidența Legii nr. 263/2010 într-o acțiune formulată după intrarea în

vigoare a acestui act normativ, dar prin care se contestă o decizie emisă în

baza legii vechi - Legea nr. 19/2000 - se reține că, potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ.,

care reprezintă dreptul

comun în materie, dispozițiile noi ale legii de

procedură se aplică din

momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Prin

urmare, la data sesizării instanței, respectiv, 17 februarie 2011, erau în

vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau

sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul."

Comparativ cu dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010

a

introdus noțiunea de

case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale

fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul

Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciul Român

de Informații, structuri ce au fost desființate și ale căror atribuții,

potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de guvern.

Raportat

la această modificare legislativă, pârâta constituie o casă de pensii

sectorială, astfel că cererea de față determină

stabilirea competenței în favoarea instanței în a cărei rază

teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul, conform tezei I a

art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Față de

considerentele expuse, cum reclamantul V.P.C. are domiciliul în Orăștie iar

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, prin

care reclamantul a formulat acțiunea, are sediul în Deva, ambele localități

fiind aflate pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, competența de

soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

15 iunie 2012.