ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5386/2012

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 11 februarie 2011, I.N.M.M.

a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale, anularea deciziei de pensie nr. 62607 din data de 31

decembrie 2010 și a deciziei nr. 62607 din 17 ianuarie 2011, emise de intimată;

menținerea drepturilor de pensie ce i-au fost stabilite prin decizia nr.

0106850 din 6 august 2004 emisă de intimată; plata diferenței dintre pensiile

stabilite prin deciziile contestate și cea anterioară, la care să se adauge

dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în

plată a deciziei 0106850 din 6 august 2004.

Prin Sentința nr.

3535 din 14 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile

dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora astfel

de cereri, care nu sunt îndreptate împotriva CNPAS sau a vreunei case

teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are sediul pârâtul.

Învestit prin

declinare, prin Sentința nr. 3914 din 27 aprilie 2012, Tribunalul București,

secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la

rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în

raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr.

263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale MApN, MAI și SRI) a

fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, astfel că în raport de norma de competență

instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010,

competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul

reclamantului, în speță Tribunalul Dolj.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva a două decizii de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emise de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Deciziile contestate

în cauză au fost emise la data de 31 decembrie 2010, respectiv la 17 ianuarie

2011, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 11 februarie 2011.

Într-adevăr, la data

emiterii primei decizii era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156

prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a

fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit alin.

(1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007 o astfel de cerere se adresează

instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să

judece pricina este Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 17 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG