ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 145/CA/2007-P.I. din

10 septembrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.F., în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 13275 din 18 mai 2007 emisă

de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei, în calitate de

soție supraviețuitoare, dreptul de a beneficia de prevederile O.G. nr. 105/1999,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare:

Din analiza probelor administrate,

inclusiv declarația martorei S.P., rezultă că soțul decedat al reclamantei s-a născut

în refugiul părinților săi, fapt necontestat de pârâta Casa Județeană de Pensii

Bihor.

Curtea de apel a apreciat

că, în raport cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările, copiii născuți în refugiul părinților dobândesc același statut

pe care îl au și părinții lor, ei devenind de la data nașterii refugiați.

Împotriva sentinței civile

nr. 145/CA/2007-P.I. din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană

de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

recurenta-pârâtă contestă în esență acordarea beneficiul O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare, persoanelor care nu erau născute la data refugiului

părinților, susținând că soțul decedat al reclamantei nu a suferit persecuții din

motive etnice întrucât nu s-a refugiat, ci s-a născut în localitatea de refugiu

a părinților.

Analizând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor,

în raport cu prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., ale O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare:

În esență, criticile recurentei-pârâte

vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea

în care părinții lor s-au refugiat datorită persecuțiilor din motive etnice suferite

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06

septembrie 1940, până la 06 martie 1945

.

În cauză, este necontestat

faptul că soțul decedat (P.V.) al reclamantei s-a născut la data de 24 ianuarie

1944 în orașul Arad unde mama sa (P.A.) se refugiase în urma Dictatului de la Viena

datorită persecuțiilor din motive etnice suferite

în localitatea

de domiciliu – Salard, județul Bihor, fapt confirmat, așa cum corect a reținut instanța

de fond, prin declarația martorei S.P.

Instanța de fond a realizat

o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002.

Pe cale de consecință,

în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare refugiului

sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de

regim juridic aplicabil.

A admite teza recurentei-pârâte

ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între copii și părinții lor,

deși se află în aceeași situație, în speță aceea de refugiat, suportând aceleași

consecințe nefavorabile datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în

aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană

sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența

exclusivă a instanței judecătorești”.

În consecință, pe baza

probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că soțul

decedat al intimatei-reclamante a avut calitatea de refugiat în sensul prevederilor

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

astfel că P.F. beneficiază de drepturile prevăzute la art. 3 din același act normativ,

în calitate de soție supraviețuitoare.

Față de cele

arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând

ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins ca nefondat

recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 145/CA/2007-P.I.

din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2008.