ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3908/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Suceava, secția penală prin Sentința penală nr. 49 din 4 martie 2010 l-a condamnat pe inculpatul N.M. la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării de la 23 iulie 2009 la pronunțare.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest.

L-a obligat pe inculpat să plătească 2000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul a fost căsătorit cu V.E. între anii 1978 - 1981 când au divorțat. După aproximativ 10 ani cei doi au reluat relația, trăind în concubinaj, locuind alternativ la domiciliile lor. Relația de concubinaj s-a desfășurat sub semnul numeroaselor certuri și intrigi ivite pe fondul consumului de băuturi alcoolice dar și datorită geloziei, determinată de V.E. care întreținea relații sexuale cu diverși bărbați din localitate.

În după-amiaza zilei de 21 iulie 2009, în timp ce inculpatul se afla la o terasă din localitatea Manolea, a observat-o pe concubină ieșind dintr-un local, urmată de consăteanul A.G., cei doi îndreptându-se spre locuința femeii. A doua zi, 22 iulie 2009, după ce toată dimineața a consumat o cantitate apreciabilă de rom, inculpatul a hotărât să pună capăt relației cu fosta soție. Pentru aceasta a pus într-o sacoșă hainele și lenjeria intimă precum și un ciocan pe care concubina i l-a dat pentru a-i înlocui coada, apoi în jurul orelor 14:00 a ajuns la locuința concubinei, care potrivit declarației inculpatului se afla în stare de ebrietate.

Inculpatul a întrebat-o pe concubină ce a făcut în seara anterioară și ce a căutat numitul A.G. în casa ei și pentru că nu i-a răspuns la întrebări a început să o lovească cu pumnii, cu palmele și picioarele pe întreg corpul. Potrivit celor declarate de inculpat în acel moment se afla sub influența băuturilor alcoolice, era gelos și nu a mai ținut cont de nimic. Mai mult, a continuat să-și lovească concubina cu ciocanul pe care-l adusese în geantă, apoi a tras-o afară din locuință, lovind-o din nou cu pumnii și în special cu picioarele la nivelul corpului, în piept. Realizând că victima abia mai mișca și respira foarte greu, a dezbrăcat-o de haine, a stropit-o și a spălat-o cu apă în speranța că își va reveni.

Mai târziu a mers la dispensarul din localitate unde a anunțat că V.E. a decedat la locuința ei.

Potrivit raportului de necropsie din 6 august 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, moartea victimei V.E. a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă șocului traumatic hemoragic produs prin politraumatism cu multiple hematoame, echimoze și plăgi contuze sângerânde (asociat hemoragiei subarahnoidiene și intraventricular -cerebrale produsă prin același politraumatism și aspirației intratraheo-bronșice de sânge provenit de la plăgile enco-bucale).

Politraumatismul s-a produs prin loviri active cu corpuri și mijloace contondente.

În drept, fapta inculpatului care prin lovire cu palmele, pumnii, picioarele și un ciocan, a cauzat victimei leziuni care în scurt timp au condus la deces, a fost încadrată de prima instanță în disp. art. 174 alin. (1) C. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a criticat-o ca netemeinică și nelegală, întrucât la individualizarea pedepsei nu au fost avute în vedere aspecte precum starea și comportamentul victimei și faptul că a colaborat cu organele de anchetă, a întreținut-o pe victimă din milă și a încercat să-i ofere primul ajutor.

Prin Decizia penală nr. 57 din 18 august 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală, a fost admis apelul declarat de inculpat, a fost desființată în parte sentința și în rejudecare a fost condamnat inculpatul în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., la 6 ani și 4 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus durata arestării preventive de la 4 martie 2010 la zi.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Inculpatul a criticat decizia și sentința ca fiind nelegale și netemeinice și a cerut casarea lor și în rejudecare să fie achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând în esență că nu există nici un martor care să îl plaseze la locul faptei;

- nu există dovezi directe că el este acela care a aplicat lovituri victimei;

- urmele de pe corpul victimei identificate la necropsie, în majoritate au fost produse prin lovire directă. Există însă și lovituri din cădere - produse în urma căderilor victimei atunci când era beată și se lovea de diferite corpuri dure;

- nu s-au stabilit care sunt loviturile active și care sunt cele produse prin cădere și care din acestea au avut caracter tanatogen;

- nu s-a putut stabili dacă decesul s-a produs din cauza consumului de alcool (alcoolemia era foarte mare 4,5gr

‰

) sau din cauza loviturilor, dacă fiecare din acești factori singuri au produs moartea sau dacă în mod conjugat, în acest caz care a fost ponderea în producerea morții.

Prin recursul procurorului decizia este criticată pentru netemeinicie, caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Se susține că pentru a reduce pedeapsa instanța de apel a motivat că „loviturile aplicate de inculpat victimei nu sunt cauza unică ce a dus la decesul acesteia, o contribuție esențială revenind și stării acesteia de intoxicație etilică acută.

Se arată că, faptul că la decesul victimei au concurat și alți factori, nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante, în condițiile în care inculpatul s-a comportat deosebit de violent față de victimă. Astfel, deși victima se afla într-o stare critică datorată consumului de alcool, în imposibilitatea de a se apăra, inculpatul i-a aplicat cu intensitate multiple lovituri cu urmări grave, astfel că nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante.

Verificând decizia și sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul procurorului este fondat, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, au dat faptei săvârșită de inculpat încadrarea juridică legală iar prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei spre deosebire de instanța de apel, care a reținut greșit circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Inculpatul prin motivele de recurs a ajuns să susțină fără nici un argument că vinovăția sa nu a fost dovedită cu probe directe, nu există nici un martor care să-l plaseze la locul faptei, nu există dovezi certe că a aplicat lovituri victimei.

Inculpatul, personal audiat în 23 iulie 2009 de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a descris pe larg faptele care s-au petrecut în 21 și 22 iulie 2009, cum a văzut-o pe concubină plecând de la bar cu un consătean, A.G., cum a hotărât să se despartă de victimă, i-a pus lucrurile în sacoșă și i le-a dus în ziua de 22 iulie 2009 acasă. Tot inculpatul a făcut referire la faptul că a pus coadă ciocanului victimei pe care l-a luat în sacoșă și i l-a dus în 22 iulie 2009, ciocan cu care i-a aplicat câteva lovituri și pe care s-au găsit pete de sânge.

Audiat cu ocazia prezentării în fața judecătorului, pentru soluționarea propunerii de arestare, a descris din nou modul cum a procedat pentru ca în cursul cercetării penale să-și schimbe total declarațiile. Audiat la 14 octombrie 2009 inculpatul a arătat că în ziua de 22 iulie a mers la victimă să-i spună că a hotărât să se despartă că a găsit-o întinsă pe pat bolborosind și beată. Pentru că victima bolborosea și nu putea să se înțeleagă cu ea a turnat pe ea o cană cu apă apoi a scos-o afară în curte unde a udat-o cu 2 căldări de apă după care văzând că nu-și revine a mers și a anunțat medicul. A arătat că nu își mai menține declarațiile date la procuratură pentru că a fost intimidat.

În cursul soluționării apelului și a recursului inculpatul invocă în apărarea sa pe lângă cele arătate, în cele ce preced, și faptul că nu s-a putut stabili dacă loviturile aplicate sunt cauza unică a decesului sau decesul s-a produs din cauza alcoolemiei foarte mari de 4,5

‰

, ori au contribuit conjugat la deces și care a fost ponderea lor.

Apărările pe care invocă inculpatul sunt contrazise de probele administrate. La domiciliul victimei a fost găsită plasa din rafie în care, așa cum a declarat inculpatul (la 23 iulie 2009) a pus hainele victimei, lenjerie intimă și un ciocan, ciocanul găsit la fața locului, cu urme de sânge.

Martora T.M., audiată a doua zi după comiterea crimei, a arătat că în ziua de 22 iulie 2009 l-a observat pe inculpat intrând în curtea casei victimei având în mână o sacoșă (plasă) mare, probabil din rafie de culoare albă.

Martora a mai arătat că inculpatul purta niște pantaloni închiși la culoare, nu a văzut momentul când a plecat inculpatul, însă după câtva timp când au venit poliția și legistul, era îmbrăcat în costum.

Din probele administrate rezultă că pe pantalonul de trening din bumbac de culoare neagră ridicat de la inculpat, s-au constatat la nivelul ambilor craci, la partea anterioară, pete masive diluate de culoare brun roșcat cu aspect de sânge.

Instanțele au reținut corect că traumatismele și implicit decesul sunt datorate unor leziuni produse prin lovire activă (lovituri aplicate de inculpat cu pumnii, picioarele și un ciocan).

Prin Avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală Iași, din 21 aprilie 2010 se arată că atât leziunile traumatice evidențiate la examenul extern și intern al cadavrului, prin șocul traumatico-hemoragic, cât și intoxicația etanolică severă, luate separat au avut capacitate tanato-generatoare, dar la cazul în speță ele se intrigă de o manieră indisociabilă încât nu există criterii obiective de a preciza care este ponderea lor exactă în determinismul morții.

Aspectul leziunilor traumatice constatate pe corpul victimei pledează pentru producerea lor în cadrul aceluiași eveniment, posibil pe data de 22 iulie 2009 iar tipul și morfologia pledează pentru producere prin lovire activă ipoteza producerii prin căderi repetate fiind puțin plauzibilă.

Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici a aprobat la 10 iunie 2010 Avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală Iași nr. 21175/2010.

Având în vedere declarațiile inculpatului și actele medico-legale la care s-a făcut referire, în mod temeinic s-a reținut de către instanțe că activitatea inculpatului, de aplicare a mai multor lovituri cu pumnii, picioarele și un ciocan pe întreg corpul victimei constituie o contribuție esențială la decesul acesteia, care nu ar fi avut loc în lipsa acestor lovituri.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum și persoana inculpatului care a avut o poziție procesuală oscilantă.

În considerarea acestor critici, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare și prevenire a săvârșirii altor infracțiuni poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 10 ani.

Instanța de apel, având în vedere motivele invocate de inculpat care a susținut că prima instanță nu a avut în vedere aspecte precum starea și comportamentul victimei a admis apelul. A motivat că deoarece loviturile aplicate de inculpat victimei nu sunt cauza unică ce a dus la decesul acesteia, o contribuție revenind și stării acesteia de intoxicație etilică acută se impune reținerea de circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. și reducerea pedepsei.

Recursul declarat de procuror care a invocat drept caz de casare disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. este întemeiat.

Circumstanțele judiciare sunt împrejurări de fapt care numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă și la persoana infractorului pot dobândi, prin apreciere valențe atenuante.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special și învederează o satisfacere, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Legiuitorul a enumerat în art. 74 lit. a), b) și c) cu caracter exemplificativ câteva împrejurări care pot fi considerate circumstanțe atenuante.

Astfel, „conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii”, „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”, atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii și arestării participanților, pot constitui circumstanțe atenuante judiciare.

Împrejurările enumerate au doar caracter exemplificativ, în principiu orice altă împrejurare putând fi reținută ca circumstanță atenuantă dacă în ansamblul datelor cauzei are valoarea unui element ușurător, exceptând bineînțeles cele pe care legea le consideră circumstanțe agravante.

În literatura juridică li s-a recunoscut caracter atenuant unor împrejurări cum ar fi nivelul cultural redus ori lipsa de experiență a infractorului, mobilul ori scopul infracțiunii, cazurile de slăbire a facultăților mintale, altele decât cele care duc la iresponsabilitate, cum ar fi stările provocate de boală, de senilitate, starea de înapoiere mintală, valoarea redusă a prejudiciului.

În general în stabilirea circumstanțelor atenuante trebuie avute în vedere - osebit de datele personale ale făptuitorului - mai ales acele împrejurări care pot avea o mai strânsă legătură cu natura infracțiunii săvârșite, în cazul infracțiunilor de violență vor interesa mai ales circumstanțele în care s-a produs atacul.

În speță s-a reținut că inculpatul gelos pe victimă, datorită comportamentului acesteia din preziua omorului, a hotărât să se despartă de ea, i-a strâns lucrurile într-o plasă (sacoșă) de rafie în care a pus și ciocanul victimei, a mers la aceasta și enervat că era beată și nu-i răspundea, a lovit-o în mod repetat cu pumnii, picioarele și ciocanul până când aceasta a decedat.

Instanța de apel a motivat că nu se poate reține o altă formă de vinovăție în condițiile în care activitatea violentă - lovirea cu picioarele și ciocanul la nivelul întregului corp - relevă o acceptare a producerii rezultatului, moartea, dată fiind violența loviturilor, numărul acestora, în zone vitale ale corpului și rezistența redusă a victimei.

Așa fiind, în mod greșit, curtea motivând „că având în vedere faptul că loviturile aplicate de inculpat nu sunt cauza unică care a dus la decesul acesteia, o contribuție esențială revenind și stării acesteia de intoxicație etilică acută” a acordat semnificația de circumstanță unei împrejurări exterioare acțiunii inculpatului și persoanei acestuia.

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de prima instanță la limita minimului special prevăzut de art. 174 C. pen. a fost individualizată, motiv pentru care admițând recursul procurorului și procedând la rejudecarea cauzei în condițiile art. 385

15

pct 2 lit. d) C. proc. pen. - va casa decizia și va menține sentința.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce arestul preventiv conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și împotriva Deciziei penale nr. 57 din 18 august 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia atacată și menține Sentința penală nr. 49 din 4 martie 2010 a Tribunalului Suceava.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat N.M. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii arestării preventive de la 23 iulie 2009 la 4 noiembrie 2010.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - NN